Scenariul în care prețurile petrolului ajung la 100 de dolari pe baril părea foarte puțin probabil în 2021, dar acum a devenit realitate. Chiar pe măsură ce invazia Ucrainei de către Rusia a început să progreseze, mulți credeau că prețurile nu vor depăși 120 de dolari pe baril. Toate aceste scenarii improbabile s-au materializat, prețurile depășind rapid previziunile inițiale. Cu toate acestea, spre deosebire de multe alte mărfuri, prețurile țițeiului nu au atins încă maxime istorice. Întrebarea este - cât de sus vor crește prețurile petrolului?

Ce volum de petrol este în pericol?

Producția de petrol a Rusiei se ridică la aproximativ 10 milioane de barili pe zi, jumătate din aceasta fiind exportată ca țiței și aproximativ 3 milioane de barili pe zi ca produse derivate din petrol, se arată în analiză XTB.

Piața petrolului trebuie să fie relativ echilibrată pentru a preveni volatilitatea prețurilor, rezultată din șocurile cererii și ofertei.

Rusia exportă aproximativ 2 milioane barili pe zi prin conducte și aproximativ 6 milioane de barili pe zi prin cisterne.Exporturile către UE se ridică la aproximativ 4 milioane de barili pe zi, aproximativ 1 milion de barili pe zi fiind exportat prin conducte.

Ăsta nu e un ”adio”

Companiile occidentale încep să se autosancționeze și refuză să cumpere petrol rusesc pe piața spot. Acest lucru ar putea duce la înghețarea a aproximativ 3 milioane de barili pe zi din exporturile rusești.

Aruncând o privire la evoluția istorică, ar fi al cincilea cel mai mare șoc de aprovizionare pentru petrol. Șocul de aprovizionare care a venit după ce Irakul a invadat Kuweitul în anii 1990 a fost mai mare.

Situația nu este însoțită de un șoc al cererii deoarece cererea globală de petrol încă nu a revenit la nivelurile prepandemice.

Lumea, în special Europa, va încerca să reducă consumul de petrol și, de asemenea, va căuta aprovizionare în altă parte.

Playerfy: Aplicația românească prin care îți găsești cu cine să ieși la fotbal

Situația actuală este diferită de șocul cererii din 2007-2008, dar putem afla multe despre distrugerea cererii din acea perioadă.

Șocul petrolier din anii 90 față de situația actuală

Aproximativ 4,5 milioane de barili de petrol pe zi au fost „înghețați” în urma invaziei irakiene a Kuweitului în anii 1990, ceea ce reprezenta aproximativ 7-8% din cererea globală pe atunci.

Teoretic, situația actuală este foarte asemănătoare. În timp ce cantitatea de petrol în pericol este mai mică, cel mai mare risc este ca majoritatea acestui petrol să fie exportată în Europa. Prețurile petrolului au crescut cu 140% după lansarea invaziei irakiene, dar au revenit la nivelurile dinaintea invaziei în mai puțin de un an.

Situația actuală este similară cu șocul petrolului din anii 1990 (războiul Irak-Kuweit). Presupunând că prețurile vor continua să se comporte similar, vârful poate fi atins aproape de 150 USD pe baril (noi maxime istorice). Desigur, trecutul nu poate fi tratat ca un indicator al viitorului. Sursa: Bloomberg, XTB

Șocul cererii din 2007-2008 vs situația actuală

După cum am explicat deja, factorii care au dus la creșterea prețului petrolului în 2007-2008 au fost diferiți de factorii care au condus la creșterea prețului petrolului în prezent.

Cu toate acestea, pot fi găsite anumite asemănări - oferta a întâmpinat dificultăți să țină pasul cu cererea în creștere înainte de invazia Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, o asemănare cheie este că situația actuală poate duce la distrugerea cererii, așa cum a făcut-o în perioada 2007-2008.

Acțiunea prețului este în prezent similară cu cea din 2007-2008, dar există 2 mari excepții. Creșterea prețurilor a accelerat în urma corecției din noiembrie 2021, ceea ce ar putea sugera supraîncălzirea pieței. Totuși, nu poate fi exclusă posibilitatea ca prețul petrolului să atingă 150 de dolari pe baril. Sursa: Bloomberg, XTB

Unde se poate observa distrugerea cererii?

Goldman Sachs a lansat o analiză interesantă privind prețurile și distrugerea cererii. Goldman Sachs consideră că prețuri ale petrolului de 200 de dolari pe baril ar duce la o piață echilibrată prin distrugerea cererii cu 5-6 milioane de barili pe zi (exporturi rusești). Banca se așteaptă ca prețul petrolului să fie în medie de 135 dolari pe baril în 2022 și să se comercializeze în intervalul de preț de 115 - 175 dolari.

Anterior, am indicat aproximativ 3 milioane de barili pe zi din aprovizionarea înghețată pentru Europa, care, dacă este răspândită în toată lumea (China importă mai mult din Rusia, Europa caută alte surse), ne oferă un preț de aproximativ 165 USD pe baril.

Cu toate acestea, dacă oferta este limitată doar la țările dezvoltate, distrugerea cererii ar putea să nu înceapă până când prețurile nu vor ajunge la 215 USD pe baril. Trebuie remarcat faptul că distrugerea cererii se termină în recesiune.

Va cumpăra China mai mult petrol rusesc? Unde poate căuta Europa înlocuitori?

China

China este capabilă să cumpere tot petrolul rusesc pe care Europa nu-l dorește. China importă în prezent aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi. Cu toate acestea, a importat 12,7 milioane de barili pe zi în vârf. Creșterea importurilor ar putea permite reumplerea rezervelor care au scăzut cu aproximativ 100 de milioane de barili de la vârful din noiembrie 2020.

Rusia exportă cea mai mare parte a petrolului său prin cisterne LR (distanță lungă) și MR (distanță medie). Exporturile rusești de petrol necesită aproximativ 10% din flota globală a unor astfel de nave. China deține de două ori mai multe astfel de tancuri decât este necesar.Cu toate acestea, prețurile mari ale transportului ar putea reprezenta o problemă.

Europa

Acordul nuclear cu Iranul. Iranul deține aproximativ 100 de milioane de barili de petrol în facilități de stocare în larg. Atingerea unui acord ar putea aduce 0,5 - 1,5% din acest volum.

SUA se află în discuții avansate cu Venezuela pentru ridicarea sancțiunilor petroliere. Venezuela și-ar putea dubla producția, la aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, dacă sancțiunile vor fi ridicate. SUA intenționează ca petrolul venezuelean să fie livrat direct în Statele Unite, ceea ce ar permite ca 1 - 1,5 milioane de bari pe zi din aprovizionarea SUA să fie livrată în Europa.

Numărul de platforme petroliere active din Statele Unite este de aproximativ 500. În perioada prepandemică era de peste 800. Fiecare platformă activă reprezintă în medie 1.000 de barili pe zi de creștere a producției. Producătorii de șist din SUA ar putea crește producția cu aproximativ 300.000 de barili pe zi în acest an. EIA se așteaptă să fie de 200.000 barili pe zi.

Producția OPEC+ este cu aproximativ 700.000 barili pe zi mai mică decât s-a hotărât. Cu toate acestea, acest scenariu este rezultatul unor probleme legate de restabilirea producției.

OPEC are o capacitate liberă de producție de aproximativ 5 milioane barili pe zi, jumătate din aceasta fiind în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak.

Capacitatea de producție neutilizată a OPEC se ridică la aproximativ 5 milioane bpd, dar doar jumătate din aceasta ar putea fi restabilită. Sursa: xStation5

Cât vom plăti pentru petrol?

Încă nu este sigur dacă Rusia va decide să interzică sau nu exporturile de mărfuri energetice. Cu toate acestea, companiile occidentale au început să se autosancționeze și au oprit achizițiile de petrol rusesc pe piața spot. Dacă o aprovizionare de până la 3 milioane de barili pe zi este înghețată, o creștere a prețului la 150-165 USD per baril este o posibilitate reală.

Cu toate acestea, dacă o aprovizionare de peste 3 milioane de barili pe zi este înghețată, nu poate fi exclusă o creștere a prețului peste 200 de dolari pe baril. Pe de altă parte, în cazul în care China va stimula achizițiile de petrol rusesc, în timp ce alți producători vor crește producția și vor începe să vândă mai mult în Europa, prețul petrolului ar putea scădea sub 100 de dolari chiar în acest an.

Prețurile petrolului au revenit spre maximele din 2012. Cu toate acestea, atingerea a noi maxime istorice sau chiar depășirea zonei 165 USD este încă departe. Pe de altă parte, scenariul optimist indică o scădere sub 100 de dolari pe baril, zona de preț în care petrolul se tranzacționa înainte de invazia Ucrainei. Totuși, piața rămâne restrânsă iar prețurile sunt predispuse la mișcări volatile. Sursa: xStation5