Vera Iurcu
Florin Stoican este unul dintre primii trei români incluși în cea mai mare rețea globală de antreprenori sociali, Ashoka Fellows, care îi va susține să dezvolte soluțiile inovatoare în România și în întreaga lume. Am vorbit cu el despre asociația pe care a înființat-o alături, Kogayon, alături de alți câțiva colegi, administrarea şi întreţinerea unui parc naţional, probleme legate de situația națională în domeniul administrării ariilor naturale protejate și ce pot face factorii de decizie în această privință - mediul privat, public și ONG-urile.
În ultimii 15 ani, Florin Stoican a avut permanent două joburi: unul ca angajat al unor mari companii şi altul ca activist de mediu voluntar în cadrul celor două ONG-uri pe care le-a fondat: Asociaţia Kogayon şi Asociaţia Parcului Natural Văcăreşti. În ultimii 8 ani, a fost angajat IKEA, mai întâi în echipa de sustenabilitate care se ocupă cu producţia în Europa de Sud-Est, apoi ca manager de sustenabilitate în echipa care administrează pădurile din România.
„Toate aceste experienţe din administraţie şi business m-au ajutat foarte mult şi în activitatea dedicată activismului de mediu, care nu e deloc lipsită de rezultate. Alături de echipele celor două asociaţii am înfiinţat şi pus pe hartă Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, cel mai mic, dar primul înfiinţat de un ONG. Apoi ne-am implicat în administrarea lui, iarăşi un parteneriat ajuns premieră românească. Am contribuit la realizarea, modificarea sau blocarea multor legi din domeniul mediului, printre care respingerea legii care prevedea vânătoarea în parcurile naţionale, și am contribuit la înfiinţarea şi administrarea Parcului Natural Văcăreşti, primul parc natural urban al ţării”, povestește Florin Stoican.
(Florin Stoican, stânga)
Ce înseamnă să administrezi un parc naţional
Lupta pentru peisajele virgine ale României a început de la el de acasă, dintr-un sat din Oltenia de sub Munte, unde, împreună cu un grup de prieteni, s-au gândit să facă ceva pentru locurile unde s-au născut. „Văzând cum tăvălugul civilizaţiei începe să afecteze muntele unde ne-am născut şi copilărit, prin exploatări forestiere, braconaj, turism necontrolat şi multe altele, ne-am gândit să găsim soluţii pentru a-l proteja. Fiindcă mulţi studiam ştiinţele naturii, am făcut studiile şi apoi demersurile legale pentru protejarea unei mici părţi a zonei ca parc naţional”, își amintește Stoican.
Ideea pentru înființarea Asociației Kogayon a venit în timpul facultății. „Eram un grup de prieteni și colegi care mergeam pe munte și împărțeam aceleași pasiuni. Ne-am gândit că dacă tot mergem pe munte și în natură, de ce să nu încercăm să și facem ceva în folosul lor?” Și fiindcă toți erau legați de Masivul Buila-Vânturarița, s-au gândit să-l protejeze prin înființarea unui parc național. Iar pentru a realiza studiile și pentru a derula demersurile necesare era nevoie de o organizație.
Kogayon este o mișcare de cetățeni activi care creează sisteme funcționale în jurul ariilor protejate din România. Asta înseamnă că încearcă să rezolve niște probleme sistemice de jos în sus. „Am înființat parcul național ca o dorință a iubitorilor unei zone, mare parte dintre ei, inclusiv eu, fiind din comunitățile locale. Apoi am reușit să oferim întregii regiuni o nouă șansă de dezvoltare, mult mai sănătoasă decât cea existentă în prezent prin exploatarea intensivă a resurselor naturale. Practic, am demonstrat parțial și dorim să extindem un model de dezvoltare a unei regiuni sărace din jurul unei arii protejate, bazată pe valorificarea sustenabilă a resurselor naturale și culturale existente”, afirmă Stoican.
Asociația are misiunea de a conserva, promova și valorifica în mod sustenabil patrimoniul natural și cultural din România. În cei 15 ani de la înființare, asociația a derulat peste 20 de proiecte în parc și în zonă, o parte dintre membrii asociației, inclusiv Florin, lucrând în cadrul Administrației parcului.
Asociatia Kogayon a fost pentru toți membrii și voluntarii „o școală în care am învățat de la zero ce este, cum se face și cum funcționează o organizație și o arie naturală protejată, cum se scrie și se duce la bun sfârșit un proiect și multe altele legate de acestea”, afirmă Florin Stoican.
Am mers de la bun început pe ideea că fiecare își poate găsi locul în organizație, ea fiind la dispoziția lor și nu invers.
Administrarea şi întreţinerea unui parc naţional este o activitate foarte complexă care necesită resurse, cunoștințe și experiență. „În primul, rând trebuie să știi exact care este patrimoniul natural și cultural al parcului, de la peșteri și fosile, la habitate și specii, de la păduri și ape la schituri, mănăstiri, tradiții și legende locale.” În al doilea rând, trebuie să știi care este starea de conservare a acestui patrimoniu și care sunt amenințările asupra acestuia. Apoi, trebuie sa elaborezi și să pui în practică un set de măsuri care să păstreze sau să îmbunătățească starea de conservare a patrimoniului.
„Toate acestea trebuie să fie făcute prin implicarea factorilor interesați, de la proprietari și administratori de terenuri, la comunități locale, vizitatori ai zonei, instituții și organizații relevante”, spune Stoican.
El consideră că voluntariatul este o soluție pentru rezolvarea problemelor ecologice din România, pentru conştientizarea lor, pentru formarea unei conştiinţe ecologice, însă nu e suficientă.
Fără implicarea autorităților, fără legislație în favoarea mediului și fără o politică a statului pro-mediu și pro-cetățean, voluntarii nu pot decât să mai cârpească pe ici - pe colo câte ceva.
Asociația care aduce 30 mil. euro economiei locale
Cu ajutorul comunității formate la Buila, au creat un impact economic local de 30 milioane euro. Prin înființarea parcului și apoi prin proiectele derulate pentru promovarea zonei, au crescut vizibilitatea și fluxul de vizitatori din zonă. Odată cu asta au început să apară și afaceri locale la nivelul serviciilor, mai întâi de cazare și masă, apoi și altele conexe. Asta a însemnat locuri de muncă, bani veniți în comunitate, taxe la bugetele locale.
„Putem spune că investiția noastră a avut ca rezultat venituri de 100 de ori mai mari pentru comunitate. Acum suntem în momentul în care din ce în ce mai mulți văd în ecoturism și alte activități conexe un viitor pentru zonă și sperăm că efectele înființării parcului să se propage exponențial.”
Nouă ni se datorează respingerea inițiativei legislative parlamentare prin care s-ar fi permis vânătoarea în parcurile naționale.
Membrii Asociației nu s-au rezumat la administrarea și promovarea ariilor naturale, ci au făcut și demersuri pentru susținerea sau respingerea unor modificări legislative, pentru că „nu poți să-ți vezi liniștit de treabă făcând abstracție de ceea ce se se întâmplă la scară globală și la nivel legislativ. Altfel riști să te trezești că muncești degeaba sau prost”.
Florin Stoican spune că au luat de fiecare dată poziție când a apărut ceva în neregulă în actele normative din domeniile lor de activitate și cele conexe. „De exemplu, nouă ni se datorează respingerea inițiativei legislative parlamentare prin care s-ar fi permis vânătoarea în parcurile naționale. Ne-am mobilizat și i-am adunat și pe alții în jurul nostru și am reușit să întoarcem în două rânduri o lege strâmbă, aprobată în unanimitate în Parlament, până când am fost primiți la masa discuțiilor și ne-am impus punctul de vedere”, povestește el.
În opinia lui, interesele contrare conservării care sunt susținute de către clasa politică, incapacitatea statului de a avea grijă de patrimoniul natural al țării, legislația încâlcită și incapacitatea instituțiilor de a aplica legile existente, sărăcia, lipsa de educație a publicului larg și lipsa de resurse pentru conservare sunt principalele probleme în domeniul administrării ariilor naturale protejate din România.
Fac cetățenii ceea ce nu face statul
De curând, Guvernul a adoptat o OUG prin care elimina noţiunea de custodie a ariilor protejate, deci şi custozii, iar ONG-urile dispar din lista entităţilor care pot administra o arie protejată. Florin Stoican spune că, la nivel juridic situația s-a schimbat, în practică, însă, nu. „În loc să se ocupe de cele 60% dintre ariile protejate fără un custode sau administrator, statul român a decis să-i elimine pe cei care le administrau pe celelalte 40%. A făcut-o prin OUG, însă instituția care ar trebui să le preia - Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) - nu are capacitatea asta. Deci custozii se ocupă în continuare de ele, fără să mai aibă, însă, atribuții legale în domeniu. Asta înseamnă incertitudine, privarea de instrumentele necesare pentru a lua măsuri concrete, blocarea unor proiecte și finanțări”, este de părere Stoican.
Potrivit lui, soluția ar fi ca statul să se implice într-o primă fază prin preluarea în administrare a celor 60% arii protejate „orfane”. Apoi, spune el, trebuie creat și aplicat un sistem obiectiv de evaluare a performanței de management a custozilor și administratorilor, care să ducă la eliminarea din ecuație a celor care nu au făcut treaba, au făcut treaba prost sau a celor care sunt în conflicte de interese. Iar pentru restul trebuie găsită o formulă de implicare prin co-management sau parteneriat public-privat.
„Ar fi o prostie din partea statului să renunțe la o astfel de resursă, la experiența și know-how-ul acumulate în aproape 20 de ani și e greu de crezut că funcționarii unei agenții guvernamentale se pot ocupa mai bine de sutele de arii protejate diverse, împrăștiate prin toate colțurile tarii, decât o pot face custozii cu pasiunea sutelor de biologi, ecologi, geologi, geografi, silvicultori și alții, sprijiniți de miile de voluntari iubitori și cunoscători ai acestor zone”.
Statul român are o politică de exploatare rapidă și intensivă a resurselor, fără o viziune pe termen lung, în loc de o strategie pe termen lung de utilizare sustenabilă a lor.
El spune că statul ar trebui să conștientizeze valoarea naturii, să vrea să o conserve, promoveze și valorifice pe termen lung și să aloce resurse pentru conservare și dezvoltare la nivel local bazată pe valorificarea patrimoniului.
Următoarele obiective ale Asociațiilor
Începând de pe 1 noiembrie, Florin Stoican a devenit unul dintre primii 3 români care au intrat în programul de fellowship la organizației globale Ashoka. Asta înseamnă „o mare oportunitate, prin accesul la o resursă de oameni aproape nelimitată, ale căror idei și proiecte au schimbat și schimbă societatea prin generarea unui impact la scară sistemică. Înseamnă sprijin pentru construirea, dezvoltarea și punerea în practică a ideilor de dezvoltare a viziunii mele și pentru identificarea celor mai potrivite soluții pentru problemele pe care le-am identificat. Selecția a fost un proces din care am avut multe de învățat și pe parcursul căruia mi-am clarificat unele idei și mi-am dezvoltate altele”, a declarat Stoican.
În ceea ce privește următoarele obiective legate de asociație și Parcurile înființate, Florin Stoican spune că vor să construiască ambasada ariilor naturale protejate din România în Parcul Natural Văcăreşti, „un loc în care să fie promovate la nivel național şi internațional valorile naturale fantastice ale ţării noastre. Pentru că Văcăreștiul este în București, principala poartă de intrare a străinilor în țară, acolo unde vizibilitatea este cea mai mare”.
De asemenea, vor să facă aici și un centru naţional de educaţie de mediu şi un hub al conservării naturii, „pentru că Văcăreştiul are avantajul de a se afla în mijlocul a 15% din populaţia ţării, acolo unde sunt mai toate autoritățile și sediile celor mai multe companii”, explică Stoican.
Mai vor să continue programul de dezvoltare durabilă a regiunii Oltenia de sub Munte, bazată pe existenţa acolo a Parcului Naţional Buila-Vânturariţa, ca proiect pilot de dezvoltare durabilă a unei regiuni sărace din zona unei arii naturale protejate. Nu în ultimul rând, vor să exporte know-how-ul lor și să se implice şi în alte proiecte de dezvoltare a unor regiuni şi comunităţi locale din jurul ariilor naturale protejate.
„Eu cred cu tărie că România are o mare şansă de dezvoltare sănătoasă, bazată pe patrimoniul natural şi cultural, ce pot fi valorificate prin conservare”, concluzionează Florin Stoican.
