Vlad Andriescu
Dincolo de motivul schimbării denumirii din Facebook în Meta, care pot ține inclusiv de încercarea lui Mark Zuckerberg de a separa compania listată la bursă de renumele negativ al rețelei sociale, personal mă îngrijorează metaversul și dacă acest lucru iese poate fi probabil finalul lumii așa cum îl știm noi. Sau următoarea etapă, depinde cât de optimist ești.
Ce e metaversul? Imaginează-ți că mergi pe stradă și te gândești că ai vrea să ajungi acasă și să mănânci paste. Dar nu mai ai niciun magazin fizic. Folosești ochelari de realitate augmentată, selectezi totul din mers și te oprești doar la un magazin automatizat pentru a ridica pastele.
Ce e metaversul? Gândește-te că nu mai ai birouri ale companiilor, deloc. Dar nici varianta actuală de lucru de la distanță. Tu și colegii tăi vă puneți ochelari de realitate virtuală și ajungeți într-o sală de ședință virtuală. Aveți fiecare un avatar, puteți să discutați și vă auziți unul pe celălalt. Ba chiar lucrați unul lângă celălalt la birou, dar de la distanță.
Ce e metaversul? E ceață în București, dar ai vrea să lucrezi de undeva de departe. Pui pe ochi un modul de realitate virtuală și deși corpul tău fizic este în continuare în apartamentul cu apă rece, ești proiectat pe o plajă împreună cu alte avataruri ale altor oameni. Sau poți să fii singur. Sau poți ajunge seara într-un club virtual, acolo unde nu mai există restricții și distanțare.
Mintea ta poate fi oriunde. Imaginația ta poate să se ducă departe. Corpul tău va rămâne în același loc. Și mintea are capacitatea de a fi păcălită, să nu știe exact unde e. Dacă azi îți pun pe cap o cască de VR și te pun să sari de pe o clădire virtuală îți va fi frică.
Ce este realitatea atunci? Începem să ne punem întrebări filosofice despre viitorul imaginat de către Mark Zuckerberg. Realitatea e unde e corpul nostru sau unde e imaginația noastră?
De asemenea, cât de departe vom fi ca oameni unii de ceilalți? Cât de mult vom mai dori să ne apropiem fizic, dacă vom putea fi aparent orice în lumea virtuală? Cât de tranzacțional va fi totul?
Ce se va întâmpla atunci când ne va plăcea mai mult de noi cei din lumea virtuală? Fără burtă, fără boli, fără frici sociale, fără spaime de apropiere de oameni. Ce se va întâmpla când pentru scurte momente vom reveni în lumea de zi cu zi și ne vom uita în oglindă? În casa noastră, la vieți complicate, la ceața de afară sau la vasele nespălate?
Poate considerați că e o iluzie ce spun aici, dar acum 15 ani nu credeați că veți sta toată ziua în social media. Iar azi o facem. Cei mai mulți dintre noi. Și unii știu să iasă, dar pentru unii social media înseamnă locul unde le sunt și prietenii și munca. Uneori te poți retrage în viața reală, dar colectivitatea s-ar putea să fie într-un metavers.
Ce vom face atunci? Ce vom face atunci când societatea s-ar putea să fie împărțită în două, scindată nu doar de clase sociale și bani, ci și de accesul la o tehnologie limitativă, nu incluzivă. Pentru că astăzi internetul e disponibil oricui, în mare parte din planetă. Cu mici excepții importante, bineînțeles. Dar metaversul nu e inclusiv, ci exclude. Evident că tehnologia va deveni și mai complexă, nu vom mai avea căști mari de VR pe cap, ci poate lentile de contact inteligente care să ne transpună în metavers. Dar ce impact va avea asupra societății? Asupra interacțiunilor umane de bază.
Poate că metaversul lui Mark Zuckerberg nu va avea succes. Eu sper să nu aibă. Poate că vor mai fi alții care vor dori să lanseze unul. Dar cel mai rău lucru ce ni se poate întâmpla este să devenim captivi din nou într-un univers imaginat de Mark Zuckerberg.
