Chernobylite a fost creat de studioul polonez The Farm 51 și a văzut lumina zilei și datorită unei campanii de Kickstarter de succes prin care s-au strâns peste 200.000 de dolari de la 3350 de persoane. Jocul a apărut în early access pe Steam și GOG pe 19 octombrie 2019, iar acum, doi ani mai târziu, a fost lansat oficial pentru PC. Versiunea pentru {{console[30]}} se va lansa pe 7 septembrie și se lucrează și la una pentru consolele de nouă generație.

Pentru mine a fost o surprinză plăcută. Nu era pe radarul meu și când l-am primit pentru review nu aveam așteptări prea mari. În plus, nu este chiar genul meu de joc. Cu toate acestea, am fost atras în lumea radiată a lui Chernobylite și s-ar putea să te atragă și pe tine.

Povestea Chernobylite și cum fiecare decizie contează

Jocul spune povestea lui Igor, un fizician și fost angajat al Centralei de la Cernobîl, și a încercării acestuia de a își găsi soția, Tatiana, dispărută în urmă cu 30 de ani. Aceasta a dispărut fix înainte de explozia de la Cernobîl și Igor abia acum se poate întoarce în zona iradiată pentru a afla ce s-a întâmplat cu ea.

Așadar, acțiunea are loc în apropierea centralei de la Cernobîl și cei de la The Farm 51 au vrut să redea acea zonă cât mai bine, astfel încât o bună parte din banii obținuți prin Kickstarter au mers către scanarea 3D a zonelor pentru a putea fi recreate virtual în joc. Deci dacă aveai cumva în plan să vezi regiunea acum o poți face în siguranță de la tine de acasă, într-un joc video.

Jocul nu spune povestea a ceea ce s-a întâmplat în 1986 acolo, însă apar și elemente din realitate în lumea jocului. Am ales să joc Chernobylite cu voice actingul în limba rusă pentru o imersiune mai bună în lumea jocului și cred că a funcționat. Explorând ruinele locului și auzind dialogul în limba rusă am simțit că mă uit la un film de-al lui Tarkovski. Atmosfera este grea și apăsătoare și, în același timp, un aer de nostalgie planează asupra poveștii.

Imediat după prolog ajungi la o bază și alături de un companion poți deja să ataci misiunea principală, aceea de a ajunge din nou la Centrala Nucleară. Spre surprinderea mea, chiar poți să o faci, deși companionul tău nu va fi de acord și nu te va însoți.

Pentru curgerea naturală a poveștii trebuie să faci mai multe alte misiuni înainte de asta, să aduni o echipă în jurul tău, să găsești unelte și să-ți îmbunătățești abilitățile de supraviețuire.

Poate cel mai important element al lui Chernobylite, pe lângă creaturile ciudate și atmosfera horror, este faptul că acțiunile lui Igor au o consecință în joc. Nu este ceva nou în gaming, însă nu foarte întâlnit în rândul jocurilor de tip FPS-Survival.

Constant trebuie să iei tot felul de decizii, mai mici sau mai mari, care vor afecta povestea și bunul mers al lucrurilor. Dacă ucizi mulți soldați NAR atunci și mai mulți vor apărea în viitoarele misiuni, unele persoane se vor alia cu tine, altele nu și așa mai departe.

Mai mult, atunci când mori în joc apari într-o lume de vis, să zicem, și poți vedea ce consecințe au avut acțiunile tale, apoi ai putea folosi resursa Chernobylite pentru a putea schimba acele decizii dacă dorești și practic ai altera cursul poveștii astfel. Asta pentru că jocul are și un element supranatural (trebuia pentru un joc în zona Cernobîl, nu?) și vei putea călătorii atât în timp, cât și în spațiu cu ajutorul cristalelor de chernobylite. Alte plusuri la acest capitol sunt tipul și varietatea personajelor, dar și scriitura. Fiecare personaj este distinct și are propria personalitate, iar de-a lungul jocului afli tot felul de lucruri despre fiecare în parte.

Gameplay Chernobylite

Chernobylite este un shooter survival ce se joacă din perspectiva first person. Gândește-te la un S.T.A.L.K.E.R, dar cu mai puțin împușcat și cu mai mult adunat de resurse. Apropo de asta, jocul aduce și elemente de building și management de echipă. În bază va trebui să construiești tot felul de lucruri: paturi, generatoare de curent, masă pentru creat armuri etc și vei folosi resursele pe care le găsești în lume. După fiecare misiune te întorci la bază și poți să mai construiești ceva. Tot din bază poți trimite și companionii în misiuni să adune mâncare sau alte resurse. Aceștia au o șansă de succes și câteodată pot da greș, {{drept[48]}} urmare trebuie să îi vindeci. Pe lânga asta, atât psihicul tău, cât și cel al companionilor poate fi afectat și ai nevoie de medicamente și pentru asta - sau de niște alcool. Deci trebuie să ai grijă și de oamenii din bază, altfel le scade moralul și astfel crește rata de eșec în misiuni.

De exemplu, dacă ucizi pe cineva psihicul lui Igor va avea de suferit. Apropo de asta, jocul te încurajează să te furișezi, nu să tragi cu pistolul în tot ce mișcă. Asta deși am găsit suficient de multă muniție în joc, ceea ce este ciudat pentru un joc survival.

Fiecare misiune are loc pe o hartă unde găsești resurse, câteodată personaje și tot felul de indicii care să te ajute să deslușești povestea. În ceea ce privește luptele sunt o combinație de FPS-RPG și stealth, însă nu excelează la niciun capitol. Poți să elimini personajele în liniște, să le ignori sau să te folosești de arma din dotare.

Am jucat pe nivelul de dificultate mediu și nu mi s-a părut deloc complicat. Soldații te observă destul de greu și atunci când o fac poți să le tragi un glonț în cap înainte să reacționeze și gata. O să îți ia în jur de 13-15 ore să duci povestea la capăt, dar și mai mult dacă stai să explorezi pe îndelete hărțile.

Grafică și sunet

Am rulat Chernobylite la setări Ultra și pot spune că jocul arată bine. Nu este cel mai frumos sau cel mai detaliat, însă are o atmosferă care te atrage în lumea virtuală, iar la asta contribuie și soundtrack-ul de calitate, dar și voice actingul bun (cel puțin cum îmi sună mie în rusă). Este evident că nu e un joc AAA și că nu au avut prea multe resurse la dispoziție. Un exemplu evident este faptul că toate personajele au fețele acoperite și nu există nicio formă de lyp-syncing.

Înainte să trag concluzia, trebuie să vă mai zic că acest titlu este primul jucat de mine care vine cu FidelityFX Super Resolution (FSR) de la AMD. Practic, este versiunea de DLSS a celor de la AMD. După cum am mai zis și în alte rânduri, DLSS mi se pare extraordinar și în majoritatea cazurilor funcționează bine: crește numărul de cadre pe secundă, fără a sacrifica prea mult calitatea video. FSR de la AMD promite să facă acest lucru. Plusul de performanță adus de DLSS și FSR este același pe sistemul meu, la setări Ultra și rezoluție 3440 x 1440, adica o medie de 137 FPS (pe Quality și Ultra Quality, dacă aș fi mers mai mult spre performance atunci câștigul de FPS ar fi fost și mai mare), față de 100 de FPS fără DLSS sau FSR.

La nivel {{vizual[44]}}, ambele moduri mi se pare că fac o treabă la fel de bună, însă cu DLSS se pierd puțin mai multe detalii (este mai blurry) față de versiunea nativă, în timp ce FSR face un over-sharpening. Pentru acest joc am preferat modul nativ pentru că oricum atingeam cei 100 de fps necesari pentru rata mea de refresh de 100 Hz a monitorului. Dacă ar fi să aleg dintre cele două moduri, cred că aș merge pe DLSS pentru că nu-mi place acel aspect over-sharpened pe care-l dă FSR.

Chernobylite este un joc care mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam și-l recomand celor care sunt interesați de un joc cu o poveste care este influențată de acțiunile lor la fiecare pas și astfel se ramifică și apar tot felul de posibilități. Dacă ești curios eu zic să-l încerci mai ales că nu are un preț prea mare - costă 30 de euro. Dacă ar fi avut un preț de joc AAA, adică în jur de 60 de euro, atunci ar fi fost mai greu de recomandat.