Cum a fost anul 2022 atât pentru oamenii de investiții cât și pentru startup-uri și fondatori? Cum se vede anul 2023 având în vedere o recesiune ce bate la ușă, cât acces vor mai avea fondatorii la capitalul fondurilor de investiții, care sunt domeniile spre care se vor îndrepta VC-urile, dar și ce planuri are echipa Early Game Ventures pentru urmatorul an sunt câteva informații pe care le-am aflat din interviul nostru.

Puteți urmări video-ul de mai sus sau citiți mai jos câteva dintre cele mai importante informații din interviul pe care l-am realizat cu Cristian Munteanu.

2022, an atipic și context dificil pentru investiții. Ce ne așteaptă în 2023

Early Game Ventures (EGV) a fost unul dintre investitorii activi în acest an, o mare parte dintre runde fiind de tip follow-on (investiții ulterioare) în startup-urile din portofoliu, sau în altele noi, ca și co-investitori. Urmează o criză majoră în 2023 sau doar o recesiune din care ne vom ridica rapid?

Cristian Munteanu: A fost un an atipic, aș spune. EGV are 28 de companii în portofoliu în momentul de față și ne apropiem de finalul celui de-al 4-lea an din viața noastră activă de investitor. Deci am avut o medie bună de de companii în care am investit în fiecare an. Anul acesta atipic a fost și din perspectiva numărului de deal-uri noi.

Bine, pe măsură ce un fond avansează în durata sa de viață, portofoliul crește ca și număr de companii și atunci se schimbă și ponderea între numărul de investiții făcute în companii noi și numărul de investiții de tip follow-on în companii care există deja în portofoliu.

Anul acesta am făcut 3 investiții noi, deci de la 25 de companii, am ajuns la 28 în portofoliu și undeva 12-13 investiții de follow-on.

Cu toate acestea, uitându-mă în urmă, aș spune că a fost un an, până la urmă, mai liniștit. Un an cu mai puține deal-uri în același timp, poate un an cu niște deal-uri ceva mai mari ca și dimensiune. Una peste alta, un an foarte atipic.

Contextul existent este unul extrem de complicat. Criză a mai fost. Nu e prima criză prin care trecem, dar dacă ne uităm așa la la istoria recentă a fost o criză în 1929, în 1932, în 1956, în 1982, în 1992, 1997, în 2000, criza dotcom, în 2009 marea criză financiară, 2020 pandemia, în 2023 aș zice că o să mai vină încă una. Să sperăm că n-o să fie decât o recesiune.

Da, crize au fost foarte multe, dar întotdeauna a fost un declanșator al acelei crize, fie că vorbim de 1992, prăbușirea rublei rusești, fie că vorbim de 1956, Canalul de Suez. Dar iată, acum am avut pandemie, război, criză energetică, toate într-un cocktail exploziv.

Pare că toate s-au adunat și nu știm cum o să ieșim din situația asta. Până acum am ieșit.

Contextul este unul dificil. Și dacă am făcut numai 3 investiții în loc de 7, înseamnă că stăm bine.

”Profeții Apocalipsei”

Din punctul de vedere al reprezentantului EGV, piața de venture capital este una dintre cele mai dinamice și, chiar în cazul unei recesiuni, investițiile în startup-uri pot aduce randamente pentru că necesită timp pentru maturizare: intri în criză, ieși în boom. De asemenea, echipa Early Game Ventures a schimbat abordarea și în ceea ce privește domeniile în care investește cu preponderență.

Cristian: Știu că nu ne place să zicem că suntem într-o criză și profeții aceștia ai Apocalipsei, la un moment dat, devin obositori.

Dar eu aș zice că suntem într-o criză și avem foarte multe semne care să arate lucrul acesta. Oricine are bani, și vorbim de bani serioși, este extrem de expus într-o perioadă de criză.

În ce investești banii? Te duci pe piețele publice, toate bursele sunt căzute. Te refugiezi în aur, până și aurul suferă. Te duci în crypto, știm ce s-a întâmplat de curând în crypto. Te duci în imobiliare, se așteaptă și acolo o cădere.

Unul dintre foarte puținele refugii posibile într-o perioadă de criză sunt, de fapt, aceste asset classes care au lichiditate foarte scăzută și un orizont de investiție lung.

Private equity, venture capital sunt tipice, fiindcă durata de viață a unei investiții de tip venture capital, mai ales la early stage, supraviețuiește ciclurilor macroeconomice. Adică noi investim acum în 2022, sau poate în 2023, când eu cred că o să fie o recesiune declarată, într-un startup, dar startup-ul o să aibă nevoie de niște ani să se maturizeze, să crească, și momentul în care investitorul instituțional se uită să facă un exit, o să fie undeva peste 7-8-10 ani când deja ciclul ăsta de de criză și de creștere economică se va fi terminat și probabil că economia va fi din nou pe un vârf.

Cu alte cuvinte, iată, te-ai refugiat în venture capital, într-un an de criză, ca să faci un exit într-un an de boom economic. Așadar, există cumva și niște aspecte pozitive.

Căutăm în continuare companii în care să facem investiții. Nu mai investim în orice tocmai din motive de criză.

Deja de aproape un an și jumătate nu mai investim în niciun model de business care e sensibil la perioadă de criză, spre exemplu, niciun model de business în care principala sursă de venituri e din publicitate, fiindcă anticipăm, am mai trecut prin lucrurile astea, ca cea sursă se va tăia drastic.

Și atunci ce facem? Investim în modele contra-ciclice. Spre exemplu, am investit în bonapp, o aplicație care dă posibilitatea oamenilor să cumpere produse alimentare la discounturi semnificative, și ajută și retailerii să scape de stocurile care se apropie de expirare.

Altă strategie de a rezista, sau de a lupta împotriva crizei, e aceea de a investi în startup-uri deep tech și a investi sume un pic mai mari astfel încât să lași echipelor răgazul, indiferent de urgia care e afară, să stea închiși în laborator, să scrie cod.

Tichet de investiții mai mare = mai multă responsabilitate a fondatorilor

Ca fondator, odată ce ai luat banii de la un investitor, fie el fond de investiții sau investitor privat, trebuie să te gândești bine ce faci cu ei și, mai ales, pentru ce-ți ajung. Dacă ai făcut planul că sunt pentru a angaja oameni în România, nu-i folosi pentru a face angajări în străinătate. Vei constata că sumele pe care le vei plăti diferă și nu vei mai ajunge să îndeplinești planul cu care ai venit în fața finanțatorilor.

Cristian: Dar ce am constatat noi și acum încep să fac o generalizare, este că până și cele mai bine capitalizate startup-uri de tech din România sunt, în realitate, sub-capitalizate. Și aici vorbesc de cele foarte puține care au luat câteva milioane investiție.

Când te duci și îți deschizi un birou în Silicon Valley, în Statele Unite, și constați că tu acasă ai niște milioane în cont dar toți banii ăia îți ajung să angajezi 3 oameni în America pentru un an de zile, după care s-a terminat, îți dai seama, de fapt, care e realitatea. În esență, dacă aici pot părea bani serioși, când ai ieșit din țară nu mai sunt la fel de serioși, sunt mult mai puțini.

Și atunci asta este o problemă endemică, cumva, în tot ce înseamnă venture capitalul românesc. Toate startup-urile românești, chiar și cele care îți sunt date ca exemplu de succes, sunt sub-capitalizate în realitate.

Pentru acest lucru este nevoie de de tichete mai mari. Este nevoie de convingere din partea investitorului să nu-ți minimizezi riscul scriind doar un tichet mai mic, ci să-ți asumi riscul, să-l îmbrățișezi și să crezi cu adevărat în companie și să pui de la început un tichet mai mare.

Un tichet mai mare înseamnă responsabilitate din partea fondatorilor. Înseamnă să se renunțe, conștient, la acest reflex pe care l-am văzut: după ce s-a închis runda, au plecat în vacanță.

Nu se poate așa. Nu te relaxezi. Nu e ca și când ”am reușit. Le-am luat banii ”.

”Am reușit” e atunci când te listezi la bursă, când te cumpără vreo super corporație, când faci un exit. Dar până atunci e vorba doar de muncă.

Asta e mentalitatea umană. Te relaxezi un pic după ce treci un hop greu, când știi că ai bani în cont, că poți să trăiești.

Eu astăzi să fiu fondator, cu mintea de pe urmă, a 2-a zi după după rundă, la ora 8, aș chema un meeting cu toată lumea din companie și aș zice: ”de acum începe treaba. Haideți la muncă”.

Nu ți se cuvin rundele următoare de investiții

Ai primit o rundă de finanțare? Acest lucru nu-ți va garanta și una ulterioară. Trebuie să dovedești că știi ce să faci cu banii pe care i-ai primit, să câștigi încrederea investitorilor și pentru rundele viitoare.

Cristian: Pentru o rundă follow-on, adică startup-ul a luat deja o altă investiție.

Aici e un alt lucru pe care l-am observat de-a lungul timpului. Apare la un moment dat un sentiment de entitlement, adică ai un pic senzația că ți se cuvine runda următoare.

De ce crezi asta? Adică dacă cineva a avut încredere în tine și ți-a dat pe mână o sumă de bani, mai mică sau mai mare, nu o lua ca pe o garanție.

Nu e ca și când de acum înainte investitorul va pune mereu bani doar de teamă că nu vrea să îi piardă pe primii pe care i-a băgat. Nu asta e gândirea corectă și atunci aș putea spune că pregătirea pentru un follow-on round începe de când ai luat prima rundă. De atunci trebuie să lucrezi, trebuie să vorbești, trebuie să comunici cu investitorul care ți-a dat încrederea lui și banii pe mână și să-l ții la curent, să vadă progresul.

Trebuie să faci progres, nu să-l minezi, și o să constați că rundele următoare de investiții se întâmplă de la sine dacă tu cu adevărat lucrezi și atingi diferitele obiective pe care le-ai setat, fiindcă investitorul care ți-a dat încrederea fără să te cunoască cu adevărat, și ți-a dat banii după ce te și cunoaște și vede că într-adevăr faci ceea ce ai spus că o să faci, cu atât mai multă încredere să aibă.

2023, un an greu pentru toată industria

În 2023, o bună parte din fondurile de investiții active la nivel local și lansate în ultimii ani vor începe să ridice, la rândul lor, finanțare pentru fondul cu numărul doi. Combinat cu o recesiune, pentru startup-uri ar putea echivaala cu mai puțin bani disponibili pentru investiții.

Cristian: Voi începe cu investitorii, fiindcă anul care vine e un an în care pentru prima dată se va întâmpla un fenomen. În România, prin circumstanțele istorice, practic toți investitorii de tip fond s-au născut în același an, aproape în același an.

Modul în care funcționează fondurile de investiții e următorul: un manager de fond lansează un fond pe care îl investește de obicei în 4-5 ani, după care ridică un alt fond și-l investește și pe acela în 4-5 ani. Între aceste fonduri pot apărea spații libere. Anul 2023 este anul în care managerii de fond ar trebui să fie capabili să lege două fonduri între ele.

Nimeni nu avertizează, nimeni nu iese și anunță în presă ”fondul X, eu nu mai investesc, încerc să ridic un fond nou, dar până atunci stau pe bară”.

Nimeni nu face asta fiindcă vrei să rămâi conectat la piață, vrei să rămâi în continuare, măcar aparent, activ. Și atunci reacția este că te duci să întâlnești cu startup-uri, să ții legătura cu ei, dar nu investești. Din perspectiva asta, anul care vine va fi primul an în care în România se va întâmpla un astfel de fenomen.

În opinia mea, având în urmă experiența de a ridica primul fond. Doi ani și jumătate ca să ridicăm fondul 1. Fondul 2, sper, va fi mult mai repede, dar va fi extrem de greu.

Dacă ar fi să fac un pariu, aș spune că la anul numărul investitorilor se va reduce față de anul ăsta pentru startup-uri, va fi mai greu să acceseze capital decât decât a fost până în prezent.

Sper ca această perioadă de interimat să nu se întindă foarte mult, dar poate se întinde și pe 2 ani. Într-o perioadă de criză e greu să te duci să faci fundrasing de la investitori privați. Orice investitor privat o să fie mult mai precaut, n-o să mai promită așa de ușor.

În ceea ce privește startup-urile, eu zic că o să le fie greu să să ridice bani. Fără să fiu pesimist, aș zice că ce s-a întâmplat anul acesta cu numărul mai redus de de startup-uri noi care au apărut se va repeta. Sper să nu se agraveze.

2023 va fi un an greu pentru toată industria.

Să fii fondator nu mai este o excentricitate

Înainte de a deveni partener în cadrul Early Game Ventures, Cristian Munteanu a fost, la rândul său, fondator de startup-uri. Dacă ar reveni de partea cealaltă a baricadei și-ar contura cea mai bună echipă pentru startup-ul său.

Cristian: Aș face cea mai bună echipă. Mi-aș folosi toată puterea, toată energia, în atrage alături de mine niște niște super-cofondatori, niște oameni de greutate, oameni competenți, niște autorități în domeniu, și împreună cu ei aș crea acel startup.

M-aș aștepta de la ei să contribuie astfel încât povestea să fie una comună, să fie a noastră, nu doar a mea. Și apoi aș încerca să validez această poveste înainte de a mă duce la orice fel de investitor și m-aș duce către investitor într-un mod foarte decisiv.

Dacă compar situația din 2023 de la cu situația din 2013, când făceam startup-uri, totul s-a schimbat. Azi e de 32 ori mai ușor decât era în 2013. Azi sunt bani, ai inclusiv fonduri europene care pot fi folosite în scopurile astea. Lumea înțelege ce e un startup, ce înseamnă să fii fondator, nu mai e o excentricitate.

CEO-ul are responsabilitatea de a capitaliza startup-ul

Ca investitori într-un startup, Cristian și colegii din EGV vin cu know-how-ul pe care-l au și cu o rețea utilă pentru fondatorii de startup-uri și echipele lor. Totul cu scopul de a ajuta startup-ul să atragă o nouă rundă de finanțare.

Cristian: Ca investitori deja prezenți în companie, îi ajutăm să-și gândească runda de investiții, să-și pregătească materialele. Îi punem în contact cu alți investitori. Ajutăm cu tot ce putem startup-ul ca să ridice o nouă rundă.

Există, din nou, ca întotdeauna, și niște efecte negative. La un moment dat, fondatorii încep să simtă că de fapt tu trebuie să faci fundraising pentru ei, că e datoria ta să le aduci investitori cu care să stai de vorbă.

Nu-i deloc așa. Ești CEO-ul unei companii, principala ta responsabilitate e să-ți capitalizezi compania.

Un alt efect negativ. Dacă tu, ca fond, ești prea abordabil și cum a venit startup-ul ți-a și plăcut, în 2 săptămâni ai făcut deja actele și ai investit. S-ar putea ca fondatorii, mai ales cei cu mai puțină experiență, să aibă senzația că așa se întâmplă mereu.

Și, la următoarea rundă, care durează 6 luni, să fie total uimiți. ”De ce durează 6 luni? Că eu știam că în 2 săptămâni trebuie să fie gata?”.

Am văzut asta, din păcate, de prea multe ori. Ne-am mișcat mult prea repede. Asta e parte din dorința noastră de a face deal-urile să întâmple și ușor, și fără probleme, creând cumva senzația că așa se întâmplă lucrurile.

E un duș rece. Runda a doua de obicei pentru fondatori. De-abia la a doua rundă își dau seama cei mai mulți cât de greu e, de fapt, să ridice bani.

Un alt lucru important e faptul că prima rundă o ridici pe viziune: explici ceea ce ai tu de gând să faci dacă ai avea bani. A doua rundă nu mai poți să o ridici pe viziune, fiindcă deja ai avut bani pe mână.

Viitorul ecosistemului român de startup-uri? Cel puțin 2 noi unicorni

Pentru că are un decalaj comparativ cu alte ecosisteme de startups din Europa de Vest, Cristian Munteanu este încrezător în faptul că următorii ani vor aduce o maturizare rapidă a startup-urilor din România. În viziunea sa, vor urma cei mai buni ani pentru startup-urile de tehnologie din România.

Cristian: Ecosistemul nostru se maturizează cu o viteză mai mare decât evoluează cele din jur, fiindcă avem un decalaj pe care îl recuperăm încet-încet. Deci la capitolul viteză ne mișcăm repede, ceea ce e bine.

În 2-3-4 ani vor apărea mai mulți investitori, concurența va crește de partea asta a a investitorilor, mai multe startup-uri vor avea acces la la capital, investitorii vor avea o presiune de a investi capitalul pe care îl au, ceea ce înseamnă 2 lucruri: înseamnă că orice startup bun va ridica bani, și înseamnă că și un număr semnificativ de mare de startup-uri proaste vor ridica banii.

Eu cred că urmează, poate nu în 2023 dar poate din 2024 mai departe, cea mai bună perioadă pentru startup-urile de tech din istoria de până acum și imediat viitoare a țării. Cred că e momentul cel mai bun să începi deja să coagulezi echipa, să te gândești la idee, să faci primele teste ca să-ți lansezi un startup.

Sunt foarte optimist, nu optimist, în ceea ce privește piața de tehnologie și potențialul în România. E una dintre puținele industrii care cu adevărat are un viitor în țara asta, un viitor enorm.

Mai cred că în următorii 5-10 ani, probabil, încă 2 startup-uri vor deveni unicorn și nu sunt 2 startup-uri despre care nimeni nu știe nimic astăzi, care vor apărea din neant mâine. Sunt niște oameni pe care noi îi cunoaștem deja, care deja poate lucrează la startup-ul respectiv, dar în care încă nu vedem potențialul de a deveni unicorn, dar care vor deveni.

Trebuie să fim mult mai atenți la se întâmplă în jurul nostru și să încercăm cumva să găsim fărâmița aia de aur care care e acolo. Sunt foarte optimist. Nu aș face nimic altceva decât investiții în tehnologie în România.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.