Ana - Maria Udriște
So let’s rewind it.
Ai o idee, ai o echipă și vrei să te apuci să lucrezi efectiv la idee pentru a o implementa și lansa pe piață. Cui aparține dreptul de proprietate intelectuală?
După cum ziceam în articolul anterior, drepturile de proprietate intelectuală sunt o gamă destul de largă și cuprind practic tot ceea ce este o formă de creație. Bunul nostru simț non-juridic ar zice cu mâna pe inimă că tot ceea ce fac asociații, angajații sau terțele persoane cu care intrăm într-o relație comercială (prestare de servicii), aparține companiei pentru care fac toate aceste lucruri, că doar ea plătește, nu? Ei bine … nu.
Ca regulă, creațiile persoanelor cu care intrăm în legătură aparțin … acelor persoane. Acum că am lămurit acest aspect, să vedem totuși cum ne putem proteja încă de la început ca să fim siguri că ceea ce am muncit rămâne totuși prin perimetrul nostru.
Proprietatea intelectuală în relațiile cu asociații
Fiind la început de drum, cel mai mare volum de muncă îl depun asociații (adică acele persoane care au decis să fondeze compania, într-o formă juridică: S.R.L., S.R.L.-D., S.A.).
Aproape că nu ne vine să credem când vom auzi că inclusiv ceea ce lucrează asociații aparțin de fapt lor, iar nu companiei.
Să luăm totuși un exemplu practic:
Societatea Start-UP care va schimba societatea SRL este formată din trei asociați, fiecare având o cotă egală de 33.33%. Această societate este specializată pe crearea unei aplicații care vrea să pună în contact pacienții diagnosticați cu anumite boli cu locațiile în care există aparate de terapie, ca aceștia să vadă în timp real locurile disponibile și să se programeze mai ușor.
Fiecare dintre cei 3 asociați lucrează la crearea acestei aplicații - tot ceea ce se scrie pentru această aplicație (inclusiv partea de design, culori, fonturi etc.) face parte din gama mai mare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Ce probleme pot apărea dacă nu aducem dreptul de proprietate intelectuală (cod sursa, development, design etc.) în ograda companiei?
Varianta 1: Vine un angel investor și după ce face un due-dilligence (adică o analiză a tuturor documentelor juridice și contabile ale companiei) zice așa: eu aș investi în compania asta, însă nu am nicio certitudine că peste un an de zile un asociat din cei trei nu o să plece cu tot codul sursă scris și nu mai pot face nimic. Astfel încât cel mai probabil o să refuze să vă dea investiția.
Varianta 2: Dăm peste un angel investor care mai știe cum merg treburile prin România și zice că își asumă riscul ăsta. Dar nu mai investește 100.000 euro, ci doar 60.000 euro, că suportă și el o parte din risc.
Varianta 3: Găsim un angel investor care investește fără doar și poate, zice că nu e problemă (situație puțin probabilă, mai ales în cazul fondurilor de investiții). Dar un asociat din cei trei zice: dar eu am muncit mai mult decât voi 2 la un loc și vreau și eu o parte din investiție, că altfel îmi iau codul sursă și mă duc în altă parte.
Cam în oricare din variante lucrurile nu stau prea bine. Și atunci ce facem? Ca în orice chestiune juridică, încheiem bineînțeles un act prin care transferăm drepturile de proprietate intelectuală de la angajat către companie, care se numește cesiunea drepturilor de autor.
Interesant este că legea nu ne permite să facem doar o hârtie cum ne taie pe noi capul, ci trebuie să ținem cont de anumite rigori, cele mai importante fiind:
- trebuie să avem un preț: deși teoretic este asociatul care are părți sociale în societate, că de asta și muncește, transferul drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să aibă la bază un preț echitabil.
Nu numai că legea încurajează determinarea prețului, dar îi lasă posibilitatea autorului să se adreseze instanțelor de judecată dacă i se pare că prețul nu e cel corect.
De aici avem două variante: (a) fie se face transferul ca un fel de barter - adică îți dau ceea ce eu am creat pentru X% din companie, caz în care acel procent trebuie să fie și el evaluat (adică cam cât fac totuși părțile alea sociale), fie (b) autorul drepturilor face o cesiune cu titlu gratuit, adică o donație, o faptă benevolă pentru care este necesar să se facă documentul la un notar.
- Trebuie să determinăm totuși ce vrem să transferăm: nu prea putem să avem un contract de cesiune în care să zicem că se vor cesiona toate chestiile trecute, prezente și viitoare, ca și cum persoana respectivă și-ar vinde sufletul, ci trebuie să limităm la obiectul creației respective (de exemplu drepturile de proprietate intelectuală care au legătură cu aplicația sau care iau naștere din raporturile cu societatea Y).
Sperăm totuși că după aceste operațiuni, veți rămâne în continuare 3 asociați.
De asemenea, trebuie avut în vedere că asemenea contracte trebuie încheiate și cu viitorii asociați ai companiei.
Proprietatea intelectuală în relațiile cu angajații
În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală privind programele pentru calculator, ne putem bucura că legea instituie o prezumție în favoarea persoanei care dă comanda pentru un asemenea program.
Potrivit art. 74 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor: ”În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.”
Într-un asemenea caz, prezumția operează în favoarea angajatorului în sensul că trebuie ca angajatul să vină și să demonstreze că ceea ce a creat el nu aparține companiei.
Bine, bine, dar ce se întâmplă în cazul în care nu avem de-a face cu programele pe calculator?
Aceeași lege anterior menționată prevede o chestie interesantă și anume că: ”(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create.” Altfel spus, dacă în contractul individual de muncă nu există clauze specifice că ceea ce face angajatul aparține companiei, ei bine, creația aparține angajatului.
Părțile pot deroga de la aceste reguli prin inserarea unor clauze specifice în contractul individual de muncă, ceea ce este și recomandat, chiar și în cazul în care vorbim de crearea unor programe pe calculator. Astfel, în practică, părțile aleg în mod frecvent să introducă o clauză cu privire la cesionarea drepturile de autor.
Ce trebuie să avem în vedere când punem un angajat să ne cesioneze drepturile de autor?
- trebuie să scriem exact ceea ce vrem să primim - putem avea o clauză generică (că se transferă tot ce înseamnă drept de proprietate intelectuală în legătură cu muncă la respectiva companie) sau una mai specifică (pe un anumit proiect). De asemenea, putem exclude de la acest transfer anumite drepturi de proprietate intelectuală - de exemplu dacă societatea organizează hackathoane/concursuri și își încurajează angajații să dezvolte aplicații pe lângă contractul de muncă.
- trebuie să specificăm în mod concret care este suma din salariul pentru acest transfer - dacă doar introducem în contract că angajatul transferă tot, fără să spunem și ce sumă de bani îi dăm pentru asta, ne putem trezi că o asemenea clauză nu este validă. Se poate prevedea fie o sumă fixă lunară (1000 RON din 2000 RON salariu), fie sub formă de procentaj (90% din salariul brut este dedicat transferării drepturilor de autor). În cazul în care activitatea angajatului este preponderent de creație, recomandarea ar fi să se meargă spre a doua variantă.
De ce este important să ne securizăm drepturile de proprietate intelectuală în relație cu angajatorii?
- există riscul ca angajatul să plece cu drepturile de proprietate intelectuală și să facă același lucru pe cont propriu/să dezvolte la o altă companie concurentă
- în lipsa unei prevederi ferme de remunerație privind drepturile de proprietate intelectuală, te vei putea trezi cu un litigiu intentat de angajat pentru că lui se pare că valoare de piață a creației este mai mare decât ce i-ai oferit
- în cazul unei eventuale investiții, angajatul poate să impună condiția că vrea o anumită sumă/procent din investiție pentru că fără ceea ce a scris el investiția oricum nu ar exista :)
- Proprietatea intelectuală în relațiile cu terțele persoane (prestatorii de servicii)
Suprinzător, lucrurile nu sunt mai simple nici în cazul în care cerem unei terțe persoane să ne ajute la dezvoltarea aplicație, pentru că drepturile de autor se nasc tot în persoana lor.
De aceea e bine ca și în cazul acesta să se introducă prevederi asemănătoare cu cele menționate anterior, prin care prestatorii de servicii să renunțe la drepturile lor de proprietate intelectuală în favoarea companiei care a dat comanda.
În loc de concluzie
Știm că în momentul în care începi o afacere aspectele juridice sunt printre ultimele lucruri la care te poți gândi, accentul fiind pus pe campanii de marketing, comunicare, creștere și dezvoltare a produsului.
Răpește-ți totuși 1 zi să discuți cu o persoană de specialitate în domeniu, care să te ajute să securizezi toate aspectele privind proprietate intelectuală ca să nu ai surprize când vei vrea să scalezi produsul mai departe.
