Dorin nu a avut o relație obișnuit cu școala. A început și închis multe lucruri până la un rezultat final. Îl vom lăsa pe el să-și spună povestea mai bine.

---

Am avut o relație tumultuoasă cu școala încă de la primii pași - am schimbat câteva grădinițe, apoi până în clasa a VI-a am evoluat la Școala Generală 52 (lângă liceul Mihai Viteazul) din București. Ne-am mutat în Crângași unde am schimbat 2 școli, înainte de a intra la MF1, actualul Liceu de Informatică Tudor Vianu. Acolo am prins Revoluția în clasa a 10-a, am făcut parte din colectivul primului ziar al liceului (‘”Bitul Liber”) și am luat primele decizii cu adevărat importante din viață.

Am început și renunțat apoi pe rând la Politehnica (Autovehicule Rutiere), Psihologie (și parapsihologie) Universitatea Ecologică, Colegiul de Cibernetică (ASE), Psihologie (Titu Maiorescu), Comunicare și Relații Publice (SNSPA – ID). Între Politehnica și prima încercare la Psihologie am dat la Filosofie (Universitate București) ocazie cu care am aflat că până și un eseu despre Blaga și Dumnezeu poate fi judecat după un barem.

Nu am absolvit nici o facultate, însă ani de zile mai târziu am absolvit pe Coursera mai multe cursuri, printre care și “On strategy: What managers can learn from Philosophy” moment în care am simțit că am închis cumva rotund o etapă importantă din relația dintre pasiunile mele, cariera și educația formală.

Materiile preferate la școală

Matematică, pentru că am fost natural bun, dar fără sclipiri (cât să ajung la olimpiada județeană, dar niciodată mai departe).

Limba rusă. Din păcate doar pentru un an și un trimestru, înainte să plec de la școala nr. 52. Am avut parte de o profesoară extraordinară. Venea cu păpuși, ne învață cântece. Știu până în ziua de astăzi cântecul cu Samaliot.

La marea majoritate a celorlalte materii mă descurcam întotdeauna de 9 sau 10 din bagajul pe care îl aveam din cărți. Citeam enorm – în clasa a doua treceam pe la bibliotecă în drum spre casă, luam Cireșarii, Robin Hood sau Pardaillan și Fausta, mă trânteam îmbrăcat și încălțat în pat când ajungeam acasă și nu mă ridicam până nu o terminam.

Atitudinea profesorilor și influența ei

Chiar sunt curios ce face profesoara de rusă din Școala Generală 52, din 1985. Cu mintea de acum, înțeleg cât de profesionist își făcea treaba acel om și cât de rară era și este această atitudine.

Profesorul ideal

Pasionat. De domeniul pe care îl preda, dar în primul rând pasionat să predea oamenilor.

Conectat cu universul și cu studenții, deschis la minte, capabil să recunoască când greșește.

Momentul cheie al formării

La 19-20 de ani am decis să renunț la Politehnică, să mă întrețin singur și să dau la facultatea de Filosofie – în mod cert una dintre cele mai importante decizii și momente din viața mea profesională.

Frustrările școlare

Lipsa de interes sau de competență pedagogică a profesorilor.

Sistemul educațional în 2018

Aglomerat, fără resurse. Fără viziune.

Schimbările de sistem - 1985 - 2018

Diferența o fac oamenii. Inevitabil astăzi oamenii au acces la alt nivel de resurse și cunoștințe acum. Cei care vor să își facă treaba profesionist o pot face mult mai bine, din păcate sunt destul de puțini.

3 lucruri pentru școala românească

  • Educație financiară
  • Educație spirituală
  • Cum să ai grijă de corpul tău

Sfatul către elevul Dorin

Nu există talent. Muncește!

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa scoala@start-up.ro și noi îl vom publica pe site