Oana Coșman
Iar Tyson i-a răspuns cu aceste cuvinte care mi se pare că își pot găsi un echivalent în orice aspect al vieții noastre, fie că vorbim despre planurile și visurile pe care ni le facem la nivel personal, sau de planurile pe care le facem la nivel profesional.
Este în firea noastră să facem planuri. Să încercăm să croim un drum care să ne poarte spre următoarea săptămână, lună, spre următorul an. Să încercăm să previzionăm cum ne-ar putea arăta viitorul, ce am putea face dacă lucrurile se duc spre direcția A, B, C …X.
Foarte important, însă, este modul în care reușești să te adaptezi odată ce planul A nu mai este valabil. Cât păstrezi din acel plan inițial și transformi în planul B. Și mai ales, cât de rapid reușești să treci la planul următor în timp ce tot primești pumni.
Un alt lucru important este ca odată ce planul inițial pică din diverse motive, următorul pe care-l faci să fie adaptat la noua realitate a momentului. Cel puțin atunci.
Odată ce scapi din îmbrățișarea oponentului tău, poți să gândești și la strategii, însă în timp ce încă îți iei pumnii e important să faci un plan foarte rapid și adaptat la realitate: continui să lupți, chiar dacă oponentul tău este clar mai bun, sau renunți și te repliezi pentru următorul meci.
Nu e o rușine să îți iei un knockout rapid, să ieși din ring și să te pregătești mai bine pentru meciul următor. Alternativa ar putea fi mult mai dificilă: să pierzi și să stai deoparte de joc o perioadă mult mai îndelungată.
La finalul acelui meci, Holyfield a fost declarat câștigător. Atât el cât și Tyson au avut un plan cu care au intrat în ring iar la final, planul adaptat la loviturile primite și date al unuia dintre ei a fost mai bun. Însă amândoi au avut acel plan înainte de a începe lupta, nu au intrat în ring orbește.
Ceva la care să te gândești și pentru care să te pregătești.
