A reușit să facă asta prin multă muncă și determinare, un traseu profesional care a început încă de la 15 ani, de când a început să lucreze pentru prima dată în mediul ONG și să intervină într-o zonă săracă din orașul natal, Bârlad.

”Aveam 15 ani când am început să fac voluntariat într-o organizație de tineret din Bârlad, fondată de un american care a venit ani la rândul cu programul de voluntariat Peace Corps. Atunci a fost prima dată când am început să dezvolt și să implementez diverse programe pentru copiii dintr-o zonă foarte săracă din Bârlad. Programul era axat pe dezvoltarea de competențe digitale și oferea un bun context să-i expunem pe copii la diverse activități educaționale. A fost momentul în care am realizat cât de norocoasă sunt să am o familie care mă susține și care, în ciuda greutăților, mi-a creat cel mai benefic mediu să-mi ating potențialul. Mi-a fost clar încă de atunci că vreau să ajut, să sprijin copiii din medii vulnerabile să aibă acces la educație.”

Raluca a continuat să facă voluntariat și în alte organizații, iar după primul an de facultate a avut oportunitatea să lucreze într-un program național în care susținea cele mai sărace 250 de comunități rurale și urbane din România să-și dezvolte infrastructura și capacitatea digitală pentru a aduce dezvoltare în comunități.

Misiunea care i-a apărut ca un semn divin din copilărie e în continuă desfășurare, iar în ultimii 5 ani, cu UiPath Foundation a reușit să ajungă la peste 50.000 de copii din comunități vulnerabile din România și India. Și continuă să lucreze la inițiative care să schimbe viitorul copiilor din medii sărace și defavorizate.

Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească

Mai jos, povestea femeii care creează un univers sigur pentru copiii din medii vulnerabile.

Ce urmează să citești:

  • Chestionar despre Raluca Negulescu-Balaci, creatoarea unei organizații care vrea să înțeleagă cum poate contribui la construirea unui viitor sigur, educat și cu șanse egale pentru copiii din medii vulnerabile.
  • Despre cum pasiunea pentru citit i-a deschis Ralucăi ochii, mintea și orizonturile în care poate aduce un impact prin educație.
  • Despre cum trebuie să înțelegem sărăcia ca să putem interveni, despre cum nu trebuie să ne plasăm ca salvatori și să vedem potențialul din copii, nu vulnerabilitatea.
  • Despre cum din multă generozitatea înflorește mult potențial.

Raluca Negulescu-Balaci face parte din proiectul "Femeile strigă Bingo", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui joc interactiv de Bingo, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre.

1. Nume și funcție actuală

2,8 milioane euro pentru startup-ul din industria internațională de film,...

Raluca Negulescu-Balaci, Directoare Executivă la UiPath Foundation

2. Copilărie:

Am crescut la Bârlad într-o familie iubitoare care mi-a făcut clar de la început că educația e singura mea șansă să reușesc și să depășesc dificultățile de natură financiară cu care se confruntau părinții mei. Mama nu mă putea opri din citit. Intram în niște faze de citit compulsiv din care nu puteam ieși până nu citeam tot ce aveam în jur. Am avut mare noroc cu una dintre mătușile tatălui meu care mi-a dăruit foarte multe cărți. Vara mergeam la bunica mea care încă locuiește într-un sat, între dealuri, la propriu, la nord de Vaslui. Țin minte că am plecat cu o cantitate impresionantă de cărți la mine într-o vară și, cumva, am reușit să le termin foarte repede. Unchiul meu a căutat în tot satul o carte nouă și n-a reușit să găsească nimic pentru cel puțin o săptămână. Până la urmă, mi-a făcut rost, cu greu, de o carte cu haiduci, singura care s-a găsit și care nu era tocmai adecvată pentru un copil de 11 ani. În satele românești actuale, în continuare, cărțile pentru copii, se găsesc tare greu și asta îmi sfâșie sufletul, că 25 de ani mai târziu, situația nu s-a schimbat foarte mult în mediul rural din România.

3. Educație:

După ce am descoperit filosofia politică în timpul liceului, m-au fascinat toate mecanismele care mișcă societatea în care trăim și m-am decis încă din clasa a X-a să merg la Facultatea de Științe Politice de la Universitatea din București. Am studiat un semestru și la Universitatea Bologna, axându-mă pe partea de relații internaționale. Din momentul în care am început o carieră în societatea civilă, n-am ratat nicio oportunitate să învăț și să mă dezvolt. În 2013, am primit un fellowship în SUA unde m-am specializat pe organizare comunitară în comunități vulnerabile, cu focus pe minorități. În 2015, am participat în programul de leadership Young Leaders al Aspen Institute Romania. În 2016, am avut oportunitatea să particip la cursul Strategic Frameworks for non-profit organizations organizat de Harvard Kennedy School Executive Education. În 2021, am continuat să aprofundez procesul de învățare privind managementul organizațiilor non-profit în programul de inovație socială și management organizat de NGO Academy și WU (Universitatea din Viena). În prezent, am primit o bursă integrală pentru masterul profesional Social Innovation and Management de la WU (Viena) unde mă specializez pe mecanisme inovatoare de finanțare sustenabilă pentru sectorul non-profit, la intersecția dintre mediul de business, instituții publice și organizații non-guvernamentale.

4. Ce-ți place să faci când nu muncești?

Practic fitness-ul social, care conform unui studiu global transversal pe 85 de ani făcut de Harvard, e secretul fericirii pe termen lung. Îmi petrec timp cu cei dragi - familia și prietenii. Petrecem mult timp în natură și călătorim împreună, dezbatem temele care ne preocupă și ne bucurăm de prezența celorlalți. În timpul liber, citesc multă ficțiune, dar și non-ficțiune. Iar din martie, cu noua provocare academică, citesc și scriu foarte mult, pe teme care mă stimulează și mă țin conectată la cele mai noi abordări în domeniul inovației sociale. Mă pasionează mult muzica și atunci când am ocazia, merg la festivaluri și concerte.

5. Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?

Aveam 15 ani când am început să fac voluntariat într-o organizație de tineret din Bârlad. Era o organizație fondată de un american care a venit ani la rândul cu programul de voluntariat Peace Corps și a înființat acest centru, dotat cu calculatoare și internet, unde se organizau diverse activități pentru copii și tineri. Atunci a fost prima dată când am început să dezvolt și să implementez diverse programe pentru copiii dintr-o zonă foarte săracă din Bârlad. Programul era axat pe dezvoltarea de competențe digitale și oferea un bun context să-i expunem pe copii la diverse activități educaționale.

A fost momentul în care am realizat cât de norocoasă sunt să am o familie care mă susține și care, în ciuda greutăților, mi-a creat cel mai benefic mediu să-mi ating potențialul. Mi-a fost clar încă de atunci că vreau să ajut, să sprijin copiii din medii vulnerabile să aibă acces la educație. Am continuat să fac voluntariat în alte organizații și după primul an de facultate, am avut oportunitatea să lucrez într-un program național în care susțineam cele mai sărace 250 de comunități rurale și urbane din România să-și dezvolte infrastructura și capacitatea digitală pentru a genera dezvoltare la nivel de comunitate. Cu cât m-am implicat mai mult în această muncă și am înțeles impactul sărăciei asupra copiilor, mi-a fost clar că aceasta e misiunea mea personală și profesională și trebuie să fac mai mult.

6. Ai vreun model feminin din familie/din apropiați care ți-a deschis prima dată orizonturile către zona aceasta?

Familiei mele i-a luat foarte mult timp să înțeleagă ce înseamnă munca din sectorul non-profit și, în continuare, avem discuții lungi în care încerc să aduc mai multă claritate despre ce fac eu. Așadar, opțiunea de carieră în acest domeniu nu a fost prezentă în jurul meu. Însă am fost expusă dintotdeauna la valorile care mi-au modelat decizia în această direcție. Modelul meu feminin rămâne mama mea care e un exemplu de empatie, răbdare și reziliență. Deși nu a mers la universitate și a început să lucreze la 19 ani într-o fabrică de confecții și a renunțat la muncă pentru a mă crește pe mine și pe sora mea, a pus întotdeauna educația pe primul plan. Am fost înconjurată în copilărie de multe modele feminine a căror generozitate și compasiune m-au ghidat în tot ce am făcut. Printre ele, le-aș menționa pe mătușile mele, Pușa și Nicoleta, care au crezut în potențialul meu și m-au susținut în toate etapele vieții mele.

Din multă generozitate înflorește mult potențial.

7. Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?

Nu cred în această idee că avem un singur model feminin în viețile noastre. Simt că am o listă lungă de femei care mă inspiră constant. De la persoane apropiate ca mama și soacra mea, la colegele mele din UiPath Foundation care sunt niște forțe ale naturii, la femei precum Cristiana Grigore care a fondat Roma People Project la Columbia University și care în 2019 m-a ajutat să mă imersez în subiectul discriminării și să înțeleg ce putem face pentru a reduce rasismul, pornind de la povestea și motivațiile fiecăruia dintre noi.

8. O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.

Construcția de la zero a UiPath Foundation este cea mai mare realizare a mea și care n-ar fi fost posibilă fără o echipă stelară și un sistem incredibil de sprijin la nivel global din UiPath, începând de la fondatorii companiei până la angajații care fac voluntariat. Acum cinci ani, m-am alăturat ecosistemului UiPath pentru a lansa UiPath Foundation. Am reușit în ianuarie 2019 să înființăm legal organizația și în același an să lansăm programele educaționale, curatoriate cu profesionalism și multă compasiune de Cătălina Rață, directoarea noastră de programe în organizație, care a contribuit colosal la construirea organizațională. În ultimii 5 ani, am ajuns la peste 50.000 de copii din comunități vulnerabile din România și India, am dezvoltat un instrument de evaluare standardizată a competențelor digitale pentru copii, am lansat o aplicație de citit pentru telefonul mobil care funcționează offline și poate fi accesată gratuit de părinții copiilor cu vârste între 2 și 10 ani, am construit cu echipa o infrastructură digitală foarte complexă pentru a ne asigura că oportunitățile educaționale ajung, prin intermediul tehnologiei, în cele mai izolate locuri din România. Anul trecut am lansat un fond global de solidaritate pentru Ucraina și în două săptămâni am strâns 1,4 milioane de dolari, din care 100% au fost alocați pentru răspunsul umanitar, pe termen mediu și lung, pentru copiii din Ucraina afectați de război și familiile acestora.

9. Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.

Când a început pandemia, fundația avea un an de activitate în care construisem o logică și infrastructură de intervenției în comunități care, dintr-o dată, nu mai era validă. Munca noastră de un an s-a dizolvat instant. Cu responsabilitatea față de copiii și familiile din programele noastre în minte și în suflet, ne-am adaptat cât de repede am putut și am conectat într-o săptămână copiii la activitățile educaționale. Ulterior, am construit o infrastructură digitală care funcționează și în ziua de azi, aducând oportunități educaționale unice în cele mai izolate locuri din România. De asemenea, am lansat primul nostru fond de urgență împotriva COVID pentru a susține copiii și comunitățile din România și India să facă față la provocările legate de pandemie, în termeni de sănătate și educație.

10. Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.

Împreună cu echipa ei, Raluca Negulescu-Balaci a făcut accesul la educație digitală o realitate pentru milioane de copii din comunitățile vulnerabile din întreaga lume, aducând la suprafață potențialul extraordinar al copiilor în locuri în care alții nu credeau că schimbarea e posibilă.

Ralucăi i-a plăcut să învețe, să exploreze prin lectură și școală și să citească. A descoperit aventura învățării în copilărie, a continuat-o în adolescență și încă mai învață pentru a putea ajunge cu inițiativele ei în cele mai adânci straturi de impact.

”În liceu, participam la multe activități extra-școlare - clubul de dezbateri, revista școlii, programe de antreprenoriat și leadership. Voluntariatul a venit foarte firesc - mulți dintre prietenii mei mergeau la o organizație pentru tineret și, fiind curioasă, am vrut și eu să văd ce se întâmplă acolo. Am început să particip la formări pentru a fi animator socio-educațional pentru copii și mi-am luat niște certificări internaționale în acest sens. Am implementat un program de dezvoltare a competențelor digitale pentru copiii dintr-o zonă foarte vulnerabilă din Bârlad. Atunci s-a produs o schimbare foarte profundă în mine și mi-am dat seama cât de importantă este expunerea copiilor la activități educaționale la care nu aveau acces din cauza mediului din care provin.”

Contactul cu voluntariatul a venit încă din școală, deși pentru cei mai mulți dintre colegii ei, asta era încă la capitolul ”ciudățenii”.

”Copiii sunt mai mult decât mediul din care provin”

Un pas important în cariera Ralucăi a fost și etapa în care, timp de 9 ani a fost directoarea Policy Center for Roma and Minorities, organizația care lucrează cu copii și părinți din cartierul Ferentari. Raluca descriea această experiențăca fiind una transformatoare:

”În Ferentari, în special în zonele cele mai vulnerabile, oamenii nu mai aveau nicio speranță că lucrurile se pot schimba. Și acest sentiment de lipsă de speranță se răsfrângea și asupra copiilor. Școala, de multe ori, era un spațiu în care discriminarea îi antagoniza foarte mult pe copii, punându-le etichete, fără ca mulți dintre profesori să înțeleagă contextul din care vin și provocările cu care se confruntă. Când locuiești în 13 metri pătrați cu alți 7-8 membri ai familiei și nu poți dormi suficient, nu ai electricitate, când îți lipsește mâncarea, nu poți să te concentrezi pe școală.”

Lecțiile din acest proiect i-au adus Ralucăi claritate că schimbarea în astfel de contexte necesită multă răbdare, implicarea constantă a părinților și construirea unui sistem consistent de sprijin. Mai mult, i-a fost mai evident ca niciodată că educația nu poate avea tracțiune când nevoile de bază nu sunt îndeplinite.

”De asemenea, experiența din Ferentari, unde lucrăm în continuare cu copiii în programele noastre la UiPath Foundation, m-a învățat că trebuie să ieșim din logica de salvatori și că e nevoie de consolidarea unui ecosistem de sprijin pe termen lung, centrat pe educație. De multe ori, din exterior, ne imaginăm că știm exact ce au nevoie copiii din comunități vulnerabile. Și alunecăm în mentalitatea de salvatori, fără să pătrundem cu adevărat în miriada de provocări și experiențe la care sunt expuși copiii și familiile lor. Fără o conectare reală la comunitate, programele educaționale în astfel de zone au impact limitat. E esențial să tratăm cu demnitate copiii și familiile acestora, să nu le punem etichete, să-i implicăm constant și să construim o relație de încredere.”

Această poziționare de salvatori vine și pe fondul unor stereotipuri și erori de judecată când interacționăm cu oameni din afara bulei și a sferei noastre de cunoaștere. Un pericol care vine când lucrezi cu copii din medii vulnerabile stă sub semnul narativei: Educația te va scoate din sărăcie dacă îți dorești cu adevărat și dacă muncești pentru asta.

Dar pentru a construit pe această formulă, mai trebuie luat în calcul și abandonul școlar, care e normalizat în multe comunități ca fiind singurul traseu disponibil. Educația nu poate continua dacă drumul la școală presupune un transport pe care părinții nu-l pot plăti, dacă ai probleme de sănătate sau dacă ești o victimă a bullying-ului pe motive de murdărie sau că miroși urât.

”Cea mai periculoasă abordare când vine vorba de copiii vulnerabili e să proiectăm asupra lor modul în care am fi luat noi decizii despre educație și viitor la vârsta lor. Când trăiești în sărăcie, indiferent cât de mare e potențialul tău, acesta se pierde dacă nu ai o plasă de siguranță (masă, îmbrăcăminte, rechizite) și un capital social pe care să te bazezi - oameni care să te susțină și să te inspire, să creadă în tine. Cred cu adevărat că educația e soluția pentru a schimba traseul acestor copii, însă contează enorm cum construim experiențele educaționale în așa fel încât să ia în considerare multiplele dinamici la care sunt expuși în sărăcie.”

Raluca a lucrat cu sute de copii și familii din Ferentari, pentru care a organizat servicii educaționale extra-curriculare axate pe fotbal, teatru, muzică, dans și pe educație remedială pentru recuperarea decalajului educațional. A construit primul grup de inițiativă civică cu mamele copiilor din comunitate și a dezvoltat campanii de advocacy pentru a îmbunătăți condițiile din cartier - de la renovarea unui parc în comunitate și asigurarea costurilor de pază în școală, la gestionarea unor situații de evacuare colectivă și asigurarea unor condiții de locuire decentă.

Școala Ralucăi din Ferentari a adus, pe lângă schimbarea într-un cartier în care speranța se dusese să moară, și o lecție valoroasă pentru întreaga activitate în care a ales să se implice: ”e esențial să tratăm cu demnitate copiii pe care îi susținem, să-i respectăm și să nu-i expunem și mai mult prin ceea ce facem. Să punem în lumină potențialul, nu vulnerabilitatea. Pentru că niciun copil nu vrea eticheta de copil sărac. Copiii sunt mai mult decât mediul din care provin. Identitatea lor nu e redusă la asta.”

Calea educației vine prin UiPath Foundation

Din 2018, Raluca își concentrează munca și toate cunoștințele pentru a crea programe educaționale în cadrul UiPath Foundation, intervenții care au loc în peste 20 de județe din România și în maimulte regiuni din India.

Activitatea organizației e concentrată pe trei programe cheie:

  • Pași Către Școală, dedicat preșcolarilor;
  • Salt Către Viitor, adresat copiilor cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani;
  • Nurture Teachers' Potential, axat pe sprijinirea profesorilor care predau în comunități defavorizate.

Cel mai recent program educațional pe care l-au dezvoltat, Caleidoscop, cunoscut și sub numele de Own Your Path, sprijină 800 de elevi de liceu din cele mai vulnerabile județe din România. Prin acest program ne propunem să continuăm să accentuăm dezvoltarea competențelor digitale în rândul copiilor și tinerilor, un element central în toate inițiativele noastre încă de la înființarea fundației.

”La patru ani de la începutul acestei călătorii, suntem mândri că am avut un impact pozitiv asupra a peste 50.000 de copii din România și India prin intermediul programelor noastre educaționale și inițiativelor conexe, care au completat munca noastră la firul ierbii.”

Intervenția UiPath Foundation este una gândită pe termen lung, cu scopul de a promova literația și competențele digitale, de a susține profesorii, de a promova inovația și incluziunea socială. Iar pentru a genera o schimbare, e nevoie d eo colaborare strânsă între societatea civilă, școli și alți actori instituționali din comunitate.

”Din 2019 până în prezent, procentul copiilor în risc de sărăcie din România a crescut de la 36,5% la 41%. Ne uităm la generații întregi care nu vor avea competențele să facă față la provocările viitorului. Cu cât e o comunitate e mai vulnerabilă, cu atât nivelul educației e mai jos. Ecosistemul copiilor e atât de complex încât e nevoie să ne unim forțele pentru a schimba traseul acestora. Dacă în prezent dezvoltarea competențelor digitale e lăsată în mare parte pe seama familiei, în familiile sărace, acest lucru nu e posibil. Școala trebuie să preia un rol mult mai proactiv în acest demers, pentru a ne asigura că niciun copil nu e lăsat în urmă.”

Raluca a făcut parte și din Global Shapers Bucharest, unde a fost mentor în cadrul Future Makers, competiția pentru startup-uri inovatoare, ocazie de dialog pe teme precum discriminare și rasism.

Deși e într-o relație profundă cu tehnologia, Raluca încearcă să nu cadă în capcana tehno-șovinismului, conform căreia tehnologia e un panaceu pentru toate problemele lumii. Caută însă intersecțiile activității ei unde tehnologia poate interveni în mod firesc, cum ar fi în educație unde tech-ul oferă mari oportunități și scurtcircuitează niște trasee logistice lungi și complicate pentru copiii din comunități izolate.

”Tindem să comparăm des oamenii cu copacii și să ne raportăm la această metaforă - cum prind rădăcini, cum cresc. Și e o imagine frumoasă. Însă metafora care a rămas cu mine dintr-un articol pe care l-am citit e că oamenii sunt ca niște sisteme de furtună. Sunt foarte multe variabile care în combinație duc la o formulă unică și fiecare combinație duce la un rezultat diferit. Iar în munca pe care o fac, nu pot controla toate variabilele pentru că viața e extrem de complexă și imprevizibilă.”

Așa începe Raluca răspunsul ei când am rugat-o să singularize o experiență din cei 14 ani de experiență cu copii din medii vulnerabile, să ia din cutia cazurilor din cariera ei, aceea care poate fi prezentată ca una de succes. Și înțelegem că o singură poveste nu poate surprinde complexitatea procesului de a depăși dificultățile pe care le aduce sărăcia, dar împărtăsim cu voi povestea unei intervenții care are în spate 3 ani de sprijin integrat, mult sprijin pentru familie și profesioniști dedicați care ghidează copiii și familiile în acest proces.

”F. e un puști care a intrat în programul Salt Către Viitor când era în clasa a V-a. Tocmai trecuse printr-o dramă de familie - tatăl murise de cancer cu un an înainte și mama lui a rămas singură, fără nicio sursă de venit și trei copii până în 11 ani de care trebuia să aibă grijă. Locuiau într-un subsol insalubru, cu umiditate și mucegai, dar întreținut cu mare grijă de mamă. La un moment dat, întrucât mucegaiul s-a imprimat în toate lucrurile din casă, F. a refuzat să mai meargă la școală pentru că era respins de ceilalți copii din clasă pe motiv că mirosea a mucegai. Încercând să găsim o soluție cu familia, în parteneriat cu serviciile de asistență socială, am reușit să găsim un apartament decent, acoperit din chirie socială. Mama a reușit să găsească un loc de muncă și Florin, pe care l-am văzut în tabăra de vara aceasta, este înfloritor și vesel, merge la liceu și e foarte pasionat de tehnologie”, ne spune Raluca.

”Această poveste de succes e posibilă cu mult efort, aplecare, compasiune și răbdare. Și e important să înțelegem că schimbarea necesită timp și alinierea tuturor actorilor din ecosistemul în care trăiesc copiii”, încheie ea.

În mediul antreprenorial din România, femeile sunt acționare în 47% dintre firmele active cu cifra de afaceri de peste 10.000 de lei, potrivit unui studiu realizat de ING Bank România, Impact Hub și Bravva Angels. Una din patru companii este deținută 100% de către femei. Așadar, peste 260.000 de firme locale au în structura lor o femeie antreprenor, iar 145.000 sunt conduse în întregime de femei. Alături de start-up.ro, vă invităm să cunoașteți o mică parte din poveștile lor de succes.

ING sprijină femeile care schimbă România zi de zi și, în acest an, va lansa un program de mentorat creat special pentru femeia antreprenor.