În școală, cel mai important lucru a fost sa perseverez în fiecare zi și să încerc să mă autodepășesc. Când am ajuns în clasa a 6-a, îmi amintesc că am început să învăț capitole la diferite materii fără ajutorul profesorilor. Studiam aproape zilnic în plus și recunosc că am fost un elev model, tocilar, după cum îmi spuneau unii colegi, dar asta a durat până în facultate când am început să aloc mai mult timp activităților practice.

Materiile preferate

Materiile mele preferate la școală și liceu au fost următoarele: fizica (unde am participat 3 ani la rând la olimpiada de fizică la faza pe județ), matematica (în liceu cel mai mult), literatura, informatica (doar parte de susținere a proiectelor pe diverse teme).

În facultatea situația s-a schimbat și preocupările mele au început să fie din ce în ce mai orientate spre ideile de start-up. Și am învățat să selectez doar ce m-a ajutat, dar tot ce încă mai țin minte sunt informațiile pe care le-am aplicat.

Îmi amintesc că în facultate mi-au plăcut materiile care m-au ajutat să înțeleg prin ce trece o firmă la început de drum: Finanțe Corporative, Teoria Jocurilor (o materie de actualitate), Economia si gestiunea riscurilor, materie predată de doamna profesor Mărăcine Virginia, un profesor dedicat și cu valori culturale de care studenții au nevoie. Consider că atunci când înveți ceva e foarte important să aplici, altfel nu înțelegi la ce îți va folosi. Cibernetica a fost o facultate cu modele matematice, economice, as putea spune o facultatea de algoritmi, dar consider că unele materii au nevoie de o adaptare orientată spre practic și implementare, nu doar calcul.

Atitudinea profesorilor - ce impresionează un elev

Pe mine cel mai mult m-au impresionat profesorii care iubeau materia și care nu se plictiseau niciodată și căutau mereu ceva nou. De cele mai multe ori, am învățat că pasiunea învinge tot și cele mai mari creații au avut fundamentul solid: perseverența si munca. Consider că un profesor cu vocație poate schimba viața unui elev.

Un profesor care mi-a schimbat viața a fost profesoara mea de fizică, doamna Bodnariu. Pe lângă fizica, materie la care lucram în fiecare zi minim 5 ore. Atunci când nu am știut matematică, m-a învățat matematică, atunci când nu am știut chimie, m-a învățat chimie. Atunci când aveam nevoie de o stare de spirit mai pozitivă, m-a învațat cum să o dobândesc și așa am înțeles că succesul este doar o consecință a orelor multe de muncă.

Profesorul ideal

Atunci: obiectiv și foarte pasionat, uneori dur, alteori blând, dar cu adevărat un antrenor care trebuia să pregătească elevii pentru viață.

Azi: să adapteze materia la zilele noastre, materie axată pe viitor, să nu se oprească din învățat niciodată. Ar ajuta dacă le-ar oferi elevilor și informații de actualitate ca și robotizare, realitate augmentată, activității care vor influența societatea și economia globală. Tinerii sunt pasionați de informațiile științifice din viitor. De multe ori sistemul ne învață să devenim mașini de calcul, în loc să fim învățați cum să construim mașini de calcul.

Așa cum zicea Octavian Paler “Nu disprețuiți lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric”, citat pe care nu l-am înțeles în clasa a 7a, când l-am găsit pe bancă la un concurs. Dar puțin mai târziu mi-am dat seama că nu trebuie sa aștepți să primești o informație de la cei din jur, o poți căuta singur și cel mai mult îți poți lumina drumul prin curiozitate.

Momentul cheie din școală

Îmi amintesc când, după ce am terminat clasa a 11-a, am mers într-o tabără la facultate în Timișoara. Puteam să ne alegem fiecare facultatea la care să mergem și eu mi-am ales fizică. Când am ajuns acolo a fost un impact magnific când am văzut că facultatea de fizică nu este cea la care am visat eu: cercetare și experimente cu tehnologii avansate. În imaginația mea totul semăna cu filmele americane în care ajungeai la NASA. Dar, în România facultatea de fizică era doar un amfiteatru de 30 de locuri cu profesori triști și nu îmi promitea decât un sistem învechit. Și am căutat foarte mult până am dat peste un articol despre Cibernetică, am oscilat și, într-un final, am ales această facultate și cred că a fost singura alegere bună pe care mi-ar fi putut-o oferi România.

Ca materii în școală cred că aș introduce următoarele:

  • Materii creative - Design Thinking. Foarte multe materii artistice precum desenul, muzica, ar putea fi adaptate pentru elevii care nu doresc neapărat să meargă la licee specializate în domeniul artistic. De exemplu, unele cursuri care i-ar ajuta să își dezvolte gândirea spre conceperea unui produs. Cele mai multe companii au nevoie din ce în ce mai mult de dezvoltatori de produs.

  • Robotica. Chiar din clasa a 9-a, elevii ar fi foarte curioși să asambleze componente și să creeze atât partea hardware cât și software. Cred ca trăim perioada în care foarte multe companii vor adopta roboții software.

  • Materii de educație financiară. Acum un an uitasem că am făcut în liceu economie - asta s-a întâmplat pentru că probabil nu am rămas cu prea multe informații. Dar cred că elevii, mai mult de atât ar avea nevoie de educație despre ce este un activ, pasiv, cărți și adevărați antreprenori care să îi motiveze mai mult decât aplicare unor formule să afle profitul.

Sfatul pentru Mihaela din școala

Mi-aș zice să pun la fel de multe întrebări. Să învăț la fel de mult pe cont propriu, ba mai mult. Și să merg la mai multe concursuri, competiții școlare, pentru că așa poți să înveți cel mai bine cum să ieși din zona de confort. Și azi în ce mi-am ales să fac e nevoie să ies în fiecare zi din zona de confort și să găsesc strategii pentru un produs mai bun care ar putea revoluționa automatizarea globală în comerțul online.

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa [email protected] și noi îl vom publica pe site