Oana Chirilă face parte din Asociația LOCUS, al cărui prim proiect, Herculane Project, vrea să reabiliteze superba stațiune balneoclimaterică distrusă.

Oana Chirilă este născută în 1993 la Timișoara și dezvoltă proiectul împreună cu 6 prieteni. La 25 de ani, vrea să readucă Herculane pe harta internațională a turismului și să încerce reabilitarea unei perle decăzute.

Asociația LOCUS este o organizație non-profit, care are ca scop cercetarea, salvarea și promovarea patrimoniului cultural, arhitectural și natural de pe teritoriul României. Primul proiect al asociației este Herculane Project, care urmareste reabilitarea Băilor Herculane.

Am invitat-o să ne răspundă la întrebări despre viitorul și trecutul școlii românești, pentru că e un exemplu de tânăr care vrea să schimbe lucruri ce par de neschimbat.

Care sunt poveștile relevante ale experienței din scoală?

Poveștile mele din cadrul școlii sunt povești pline de contraste, pe de o parte foarte multe emoții, iar pe de altă parte foarte multă muncă.

O poveste însă care mi-a rămas întipărită în minte este una din clasa a V-a, cred, când doamna profesoară de limba română ne-a dat ca temă de casă o compunere prin care să descriem o persoană care ne marcase până în acel moment. Fiind un copil de nici 10 ani, m–am gândit mult cine ar putea fi acea persoană și gândul îmi zbură mereu către doamna învățătoare.

Am scris astfel o compunere despre doamnă învățătoare, iar peste câteva zile, profesoară de română a citit-o în lacrimi, în față clasei. Eu, la vremea aceea, nu înțelegeam emoția profesorului, m-am speriat, iar mai apoi m-am emoționat și eu. Îmi aduc aminte ce mi-a zis la final “Oana , nu am mai văzut pe nimeni să scrie atât de frumos despre un profesor”.

Care au fost momentele marcante, frustrările sau cele mai frumoase clipe din scoală?

Cele mai frumoase clipe au fost cele în care împreună cu prietenii mei, colegii mei râdeam și alergam pe holurile școlii. În școală am învățat ce înseamnă unitatea unui grup, dar și felul în care anturajul îți poate influența în mod pozitiv sau negativ parcursul.

Ca frustrări, bineînțeles, încă de atunci mă deranja lipsă de diversitate a materiilor și felul în care unele erau predate, cât și lipsă unor instrumente mai bune de predare. Mă deranja faptul că trebuia să învăț rugăciuni pe de rost pentru orele de religie, dar și faptul că dacă cumva greșeam o formulă de analiză matematică, la tablă, luăm 3.

Au fost multe presiuni, mai ales fiindcă făceam parte dintr-un liceu de elită din Timișoara. O altă presiune, care însă de data această venea din partea colegilor, poate chiar și a părinților uneori, era aceea a notelor cât mai mari la absolut toate materiile.

Dacă aveai mai puțin de 8, auzeai cum X sau Y spunea că “esti prost, că nu înțelegi”. Această competiție a notelor mai presus decât cea a cunoștiințelor mă deranja enorm și mă deranjează și astăzi, fiindcă și în cadrul studiilor universitare am întâlnit-o.

Pe de altă parte, am întâlnit și profesori care ne invitau în dezbateri pe subiecte actuale, profesori care stăteau ore în șir în afară programului pentru a ne explică mai multe sau pentru a ne pregăti pentru olimpiade, oameni pe care am ajuns să îi consider prieteni și la care apelăm atunci când eram în impas.

Ce a fost plăcut și ce nu a fost la școală?

Eu am fost un copil timid, prea cuminte chiar, mereu cu temele la zi și lecția învățată. Aveam o teamă imensă de a stă în față clasei atunci când eram ascultată, și mi-ar fi plăcut că pe lângă toate materiile absolut necesare și indispensabile, să avem mai multe materii “umane”, dezbateri, discuții, să învățam ce înseamnă implicarea, ce înseamnă spiritul civic, cum ne putem ajută unii pe alții, să ni se prezinte teme actuale.

Cum contribuie școală la dezvoltarea elevilor în viată?

Cred că educația contribuie major la dezvoltarea noastră, fiind chiar pilonul principal al evoluției noastre. Școală și uneltele prin care educația este transmisă elevilor cred că ar trebui îi ajute pe aceaștia să își găsească drumul în viață.

Cât de mult ajută școala în dezvoltarea ulterioară din viață?

Școală te ajută în ideea în care îți pune bazele în anumite domenii, însă cred că experiențele pe care le ai în timpul școlii sunt cele care te ajută mai apoi în viață ulterioară și sunt cele care te ajută să te dezvolți personal.

Eu, de exemplu, am studiat matematică-informatică intensiv timp de opt ani, iar mai apoi am studiat arhitectură. Am ales MI la îndrumarea profesorilor din gimnaziu, care îmi spuneau că nu pot face arhitectură fără matematică. Ei bine, am ajuns la arhitectură și matematica ce am făcut-o nu era analiză, ci geometrie. Nu pot să neg faptul că mi-a fost dezvoltată o latură logică și o rapiditate în găsirea unor soluții, însă zecile de formule sunt pierdute undeva în neant, iar tot stresul trăit în liceu și acel “trebuie să ai 10 la matematica” nu își găsesc rostul.

Cred că școală sau felul în care ea este organizată trebuie, după cum spuneam, să te ajute să îți găsești calea și mai apoi să îți pună bazele în acest sens, fără a te încărca masiv cu alte informații. Nu trebuie să fii de 10 la toate materiile, dacă tu ești pasionat de istorie, însă da, trebuie să ai o cultură generală.

Cum ai schimba sistemul de învățământ din România?

Sistemul de învățământ ar trebui să fie unul prioritar pentru noi, atenția felului care se transmite o informație, ce de informație se transmite ar trebui să crească semnificativ.

Ca proaspăt architect, însă, nu am reușit să fac foarte multe pentru sistemul nostru de învățământ. Pe timpul facultății am fost o persoană foarte vocală în ceea ce privește anumite schimbări absolut necesare în domeniul din care fac parte și anul acesta am avut un mic experiment în acest sens cu o echipă de studenți.

Pot spune că la final au fost teribil de încântați și ne-au mulțumit pentru faptul că pus și această oportunitate pe masă.

Încerc însă să organizez cât mai bine, alături de echipă mea, școli de vară multidisciplinare, pentru a crea o legătură între realitatea ce ne înconjoară și mediul universitar, unde majoritatea proiectelor nu ajung să atingă această latură a adevăratelor probleme ale meseriei.

Cred că îmi doresc foarte mult să transmit importanța implicării în rezolvarea unor probleme ce ne afectează viață de zi cu zi, cât și importanța colaborării pentru a putea aduce schimbarea/schimbările necesare.

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa [email protected] și noi îl vom publica pe site