Vlad Andriescu
Napoleon, Franklin Roosevelt sau Winston Churchill au fost lideri care au marcat istoria. Și-au lăsat amprenta și au inspirat oamenii din jurul lor. Iată câteva lecții pe care le putem învăța din istorie.
Trebuie să dorești să fii lider
Să fii lider nu e ușor. Chiar dacă uneori te simți bine, poate fi o experiență singuratică. Ambiția de a conduce înseamnă să sacrifici câteodată prietenii și familia. Din acest motiv, al singurătății, oamenii de stat iubesc summit-urile, pentru că e una din ocaziile rare să se întâlnească între ei și să vorbească relaxat. Sau nu. La Conferința de Pace de la Paris din 1919, Lloyd George (Marea Britanie), George Clemenceau (Franța) și Woodrow Wilson (SUA) au vorbit despre visurile și frica lor de eșec. De asemenea, ei au capacitatea de a trece peste eșec și să meargă mai departe.
Alege oamenii cheie de lângă tine
Orice lider are nevoie de oameni buni lângă el, indiferent dacă e vorba de o democrație sau de un regim autoritar. De exemplu, cancelarul german Otto von Bismarck avea nevoie de un om alături - regele Wilhelm. Nu a fost o relație ușoară, pentru că Wilhelm se plângea că e greu să fie rege sub Bismarck. Dar, până la urmă, l-a susținut pentru că și-a dat seama că e un lider bun. Wilhelm a devenit astfel Împăratul Germaniei. Orice lider democratic are nevoie de o coaliție stabilă. După Marea Criză, democrații au adus alături de ei diferite clase sociale și organizații care i-au ajutat în anii aceia dificili.
Comunică bine!
Înțelege audiența în fața căreia vorbești. Lloyd George, unul dintre cei mai buni oratori britanici, a spus că “Ridic mâna către oameni și-i atrag spre mine. Par niște copii atunci”. De asemenea, strategia lui Winston Churchill în Al Doilea Război Mondial i-a ținut pe britanici uniți. Un alt exemplu de comunicator bun a fost președintele american Roosevelt, care se adresa poporului la radio și i-a obișnuit pe americani cu ideea că urmează timpuri întunecate și e posibil să intre în război.
Ascultă tot timpul
E important să ai încredere în cei din jurul tău și să-i lași să își spună punctul de vedere. În timpul crizei rachetelor din Cuba, președintele american John F. Kennedy a insistat să-i asculte pe consultanții săi, înainte de a decide ce măsuri să ia față de Uniunea Sovietică. Alege subordonați independenți și inteligenți, care să te provoace și să nu fie mereu de acord cu deciziile tale.
Intuiește trendurile și du-te după ele
Cancelarul german Bismarck a spus că “un lider de stat trebuie să asculte și să aștepte până ce aude pașii lui Dumnezeu, iar apoi să acționeze și să se bucure de fructele acestuia”. Astfel a crescut el influența Germaniei în Europa, pas cu pas, fără decizii pripite. Managerii trebuie să aibă grijă de chestiuni de zi cu zi, dar să nu piardă niciodată imaginea de ansamblu.
Ai grijă de capcanele puterii
Francezii au inventat expresia de deformare profesională, ceea ce înseamnă că orice meserie te schimbă și-ți modifică judecata. Ajungi să vezi lucrurile dintr-o singură perspectivă, a postului tău. De exemplu, planul Germaniei în Primul Război Mondial era un război pe două planuri, care să fie cu Franța și cu Rusia. Ideea era ca trupele nemțești să reziste în fața asaltului rus și să ocupe rapid Franța. Trupele germane au intrat în Belgia neutră. Din punct de vedere politic, însă, a fost o decizie dezastruoasă, pentru că a adus Marea Britanie în război. De asemenea, puterea poate să-ți dea impresia că ai voie să faci orice, așa cum a crezut Richard Nixon, când a ascultat contracandidații și a declanșat scandalul Watergate.
Nu-ți crede propria propagandă
În Roma antică, atunci când un lider mărșăluia, avea în spatele său un sclav care-i șoptea “Amintește-ți că ești om”. De asemenea, Mustafa Kemal Ataturk, care a fondat Turcia modernă, a dat un ordin prin care orice ordin dădea seara să nu fie băgat în seamă sau analizat a doua zi, pentru că nu gândea limpede sau se distra cu prietenii săi. În altă ordine de idei, Napoleon a crezut că e invincibil, așa că s-a ancorat în războaie scumpe și complicate, cum ar fi cel din Spania. Iar apoi a crezut că poate invada Rusia, ceea ce a dus și la decăderea lui. Adolf Hitler e un alt exemplu care, din fericire, a fost prea mâncat de orgoliu pentru a gândi strategic.
Recunoaște când e cazul să te retragi
Nu trebuie să fii șeful companiei mereu. Prea mulți lideri stau la putere mai mult decât ar fi cazul. Winston Churchill a vrut să fie prim-ministru la bătrânețe, în 1951, când trebuia să se retragă, după un Al Doilea Război Mondial de succes.
