Traumele școlii
O a doua problemă importantă este că toată lumea își dă cu părerea despre ce probleme are sistemul de învățământ și propune soluții miraculoase, fără ca nimeni să fi făcut măcar vreo analiză tehnică dacă așa stau lucrurile.
Se spune că sunt prea multe materii, că sunt prea multe teme, că se predau lucruri inutile pe care nu se știe dacă le vei folosi vreodată, că nu se predau alte lucruri care, în viziunea openienților, ar fi mai utile.
Alții spun că nu se dau destui bani. Dacă îl asculți pe fiecare, fiecare are câte o idee proprie despre ce merge prost în învățământ și cum ar trebui să meargă mai bine.
Din păcate, multe din aceste idei sunt propriile frustrări ale celor care emit astfel de opinii și multe nu au legătură cu realitatea. Spre exemplu, faptul că persoana X nu a reușit să gestioneze foarte bine relația sa cu școala, asta nu înseamnă că e rău că sunt atâtea materii. Faptul că un profesor încarcă elevii excesiv cu teme, în mod inutil, asta nu înseamnă că temele nu sunt bune.
Suntem într-un punct în care se vorbește mult prea mult emoțional, bazat pe propriile traume și mai puțin rațional, bazat pe analize și evaluări. De altfel și modificările la sistemul de învățământ, s-au făcut în acest mod, fiecare a venit și a făcut ce a crezut el de cuviință. Uneori s-a nimerit să fie bine, alteori nu, cum a dat Domnul.
