Interesul studenților pentru antreprenoriat este în creștere, ceea ce este un semn foarte bun pentru noi, ca țară. Mă pune însă pe gânduri faptul că mai mulți studenți m-au rugat să le recomand cursuri de antreprenoriat, în condițiile în care, de fapt, toate cursurile FEAA îi pot ajuta să devină antreprenori. Oare ceea ce livrează mediul academic nu e conform așteptărilor studenților? M-am decis să scriu acest articol și pentru că FEAA, mie, ca studentă, mi-a oferit destule și suficiente informații pentru a pune pe picioare propria firma, ceea ce am și făcut încă din facultate. E drept că se întâmpla acum 12 ani.

Acum, îmi vine în minte mereu un slogan imprimat pe un tramvai din Iași – Tinerii de azi nu sunt ca cei de ieri, sunt mai buni! Și astfel îmi aduc aminte ca întotdeauna că, elevi sau studenți, eram comparați cu generațiile dinainte și nu neapărat în sens pozitiv. Este ceva ce evit să fac la catedră, pentru că nu e relevant să comparăm generațiile în condițiile în care atât de mulți factori la nivel macro influențează, de fapt, evoluția societății și școlii românești. Contextul este diferit, generațiile sunt diferite, noi trebuie, de fapt, să ne adaptăm și să creăm valoare cu și prin generațiile pe care le avem disponibile.

De aceea, nu îmi propun să dau o listă de soluții, ci mai degrabă să ofer câteva repere din experiența mea, în care poate unii se regăsesc sau alții își pot revela diferențele. Fiecare ciclu de învățământ din acest parcurs a fost compus din mai mulți pași, mai bine spus trepte, a căror depășire a adus și învățămintele pentru treptele următoare.

Alegerea facultății a fost dificilă, dar pragmatismul m-a îndreptat spre Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Specializarea Marketing am ales-o atât din motive raționale, cât și emoționale și s-a dovedit a fi o decizie foarte bună. Pentru mine a fost simplu să performez ca student la Marketing, pentru că de la sfârșitul anului 2 de facultate am înființat propria firmă. O mare parte din ceea ce învățam la facultate aplicam în practică, în consecință sesiunea pentru mine nu însemna nopți pierdute, pentru că deja acumulasem destule informații în timpul semestrului prin acest mix de teorie și practică.

Contextul este diferit, generațiile sunt diferite, noi trebuie, de fapt, să ne adaptăm și să creăm valoare cu și prin generațiile pe care le avem disponibile.

Din facultate mi-a plăcut în mod deosebit Cercetarea de Marketing. Și o primă experiență extracuriculară fost participarea la Olimpiada Națională de Marketing cu o cercetare despre comerțul electronic în România. Au fost primii mei bani câștigați – marele premiu 1500 lei – la nivelul anului 2005 era ceva. În mod firesc, interesul meu în cercetare m-a condus și spre un doctorat tot cu tematica de comerț electronic. Am avut șansa ca în 3 ani de zile să pot face stagii de cercetare în Amsterdam, Viena și Konstanz și în felul acesta să-mi pot dezvolta considerabil abilitățile de cercetător. Am avut în aceste stagii ocazia să văd cum funcționează și alte sisteme de învățământ, am interacționat cu profesori și cercetători de diverse naționalități și am încercat, pe cât posibil, să aplic și în țară ceea ce am învățat acolo.

După 10 ani la catedră, pot spune că nu s-au schimbat multe lucruri. Da, la nivel micro fiecare profesor încearcă să schimbe, să îmbunătățească experiența de învățare pentru student, însă la nivel macro lucrurile se mișcă greu, foarte greu. Mi-aduc aminte din studenție cum sâmbăta și duminica mă trezeam dimineața la 7 pentru a merge la bibliotecă să pot lucra. Eram un fel de “toci” cum spuneau colegii, deși eu mă vedeam de fapt ca o persoană organizată care își alocă timpul cu folos. Ajungeam de multe ori la 8 și 10 și biblioteca era ocupată cu examene până la 12, iar programul era până la ora 16. Deci organizarea mea exemplară de cele mai multe ori era cam inutilă, atunci când depindeam de resursele de la bibliotecă. În acest context, am dat mereu ca exemplu biblioteca din Konstanz, Germania.

Ne plângem că studenții nu citesc, dar oare le și creăm condiții pentru a o face? Infrastructura nu s-a schimbat prea mult.

Mi-a rămas în suflet pentru că acolo am găsit cartea care a stat la baza doctoratului meu în studiul riscului perceput în comerțul electronic , o carte din 1960 publicată de Harvard University. Dar biblioteca din Konstanz nu era doar foarte bine aprovizionată, ci avea și un sistem electronic automatizat de împrumut al cărților, era deschisă 24/24, inclusiv duminica, avea spații izolate fonic pentru lucrul în echipă, zona de PC-uri separată de zona de citit, canapele și dopuri de urechi pentru o experiență plăcută… și eram în 2009.

Ne plângem că studenții nu citesc, dar oare le și creăm condiții pentru a o face? Infrastructura nu s-a schimbat prea mult. Avem noroc că există interes din partea unor companii precum Google România, Conduent sau Falcon Trading care investesc în refacerea laboratoarelor pentru a atrage viitori angajați. O inițiativă lăudabilă și, de altfel, ca specialist, nu pot să nu o apreciez ca o mișcare de marketing excelentă. Dar vorbim de 3 laboratoare din 30… Ce să mai spun despre accesul pentru persoanele cu handicap care abia s-a rezolvat cu un an în urmă?

Dacă sunt întrebată de liceu, îmi place să răspund cu: am terminat Lagărul de Exterminare Rapidă (LER) din Iași, cum era numit neoficial în acea perioadă. De impact, nu? Am supraviețuit. Deci e ok. Trebui să confirm că-și merita apelativul. Acum este Colegiul Național Emil Racoviță Iași și își păstrează în continuare un parcurs al excelenței și performanței în învățământul liceal.

Admiterea la liceu a fost un moment crucial pentru evoluția mea. Cu media 10 la capacitate puteam să intru la orice liceu aș fi vrut, însă am ales liceul Racoviță datorită celei mai “tari” profe de română. A avut așa un impact asupra noastră, încât și azi când ne revedem cu colegii de liceu și unii dintre noi mai scapă un “mi-ar place”, imediat apare un “Vezi că te spun lu’ Maria!”. Maria e Maria Trandafir, doamna profesoara Trandafir, culmea, doamna Trandafir, și nu domnul Trandafir al lui Sadoveanu?!

Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii cel mai bun. Nu contează dacă ești profesor, medic sau florăreasă

Lăsând gluma la o parte, profesorii de liceu au avut impact asupra dezvoltării mele personale și profesionale. De la profa de română mi-a rămas atenția ridicată la limbaj și exprimare, am mâncat gramatică pe pâine, și tot de la ea am rămas cu pasiunea pentru culoarea verde - verdele era culoarea standard de subliniat pe caiete, culoarea oamenilor inteligenți, cum ne zicea ea – deci nu întâmplător am ales verdele pentru Brandweb, agenția de marketing digital unde sunt managing partner de 13 ani.

De la proful de mate am învățat cum poți stimula oamenii să-și depășească limitele. E ceva ce aplic atât în activitatea de business, cât și în cea academică. Avea un talent special în a mixa motivarea negativă cu cea pozitivă, încât reușea să facă din ora de mate cea mai așteptată oră din zi.

Cred că următorul ar trebui să fie proful de fizică, respectiv “dirigu”, de la care am reținut 3 lucruri după care m-am ghidat în activitățile mele:

  1. “Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii cel mai bun. Nu contează dacă ești profesor, medic sau florăreasă.”
  2. Lenea este factor de progres. – Nu râdeți, chiar așa este. E suficient să mă uit în urmă la ce aplicații am făcut pentru noi și pentru clienți pentru a optimiza activitățile și a economisi timp. Este de altfel și farmecul momentului în care ne aflăm, când tehnologia ocupă un loc din ce în ce mai important în viața noastră și ne ajută să optimizăm (se subînțelege că vorbim în metafore aici).
  3. Conform legii selecției naturale, fiecare dintre noi are anumite capacități și abilități... și aceasta este chiar direcția pe care o urmez în activitatea de predare ca lector la catedra de Marketing din cadrul FEAA, Universitatea A.I. Cuza Iași.

În concluzie, cred că școala este locul în care te formezi, te disciplinezi, îți descoperi lucrurile la care ești bun sau nu. Este ca și cum ai avea un job încă de la 7 ani. Înveți să-ți rezolvi taskurile (temele) cât de bine poți și ești recompensat cu note sau calificative, încă. Și spun încă, pentru că tendința în învățământul modern este de a pune accent pe dezvoltare personală, descoperirea capacităților și construirea abilităților. Astfel, mă aștept, în viitor, să se renunțe la a se pune etichete prin note. Procesul în sine, de învățare, ar trebui să fie de fapt un proces de evoluție, de exercițiu al minții. Dar, mai mult, în școală ar trebui să beneficiem și de acele experiențe personale care dezvoltă abilitățile de comunicare interumană, de integrare în echipă, de implicare socială și dezvoltare culturală. Pentru că școala ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, un proces de testare a viitorului profesionist, dar mai ales de descoperire și formare a persoanei în sine.

----

Text trimis de Patricia Bertea, CEO Brandweb

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa [email protected] și noi îl vom publica pe site