Florin Cașotă
Ideea pentru acest text mi-a venit urmărind lansarea căștilor Nothing Ear (1) de la compania Nothing, ce a fost fondată de Carl Pei, fostul co-fondator al OnePlus. Da, chiar așa se numește compania și Ear (1) este primul său produs disponibil comercial, o pereche de căști wireless. În cadrul lansării de 30 de minute, cred că în jur de 20 de minute au vorbit despre design și despre cum au venit cu tot felul de iterații pentru a scădea greutatea produsului, pentru a rafina designul și pentru a le face să arate special. Apoi au atins și câteva dintre aspectele tehnice ale căștilor (ce fel de difuzoare au, ce tehnologii integrează, etc).
Da, designul este unul interesant și unic pe acest segment datorită utilizării unui material transparent. Jumătate din carcasă și jumătate din cască sunt transparente și poți vedea magneții și anumite componente. E un look destul de cool. Dar dincolo de asta, căștile ar trebui să fie foarte ușoare, să stea foarte bine în ureche și să fie ușor de folosit. Și cred că este o abordare bună, mai ales pe acest segment de produs. Ar putea fi totuși doar marketing bullshit. Asta nu o să știm până când nu o să testăm căștile.
În schimb, recent, am testat căștile Sony WF-1000XM4, probabil cele mai bune căști wireless de tip buds, cel puțin la nivel tehnic. Izolarea este excelentă datorită dopurile de spumă de memorie, active noise cancelling funcționează excelent, iar muzica și filmele se aud extraordinar. Vine cu funcții precum DSEE Extreme, care reface sunetul comprimat și-l readuce la înaltă rezoluție cu ajutorul AI și suportă codecul LDAC pentru muzică și mai bogată datorită faptului că, astfel, cantitatea de date transmise este de trei ori mai mare. Mai multe date, mai multe nuanțe în melodii. Totuși, nu aș putea recomanda aceste căști tuturor, deoarece căștile sunt cam mari, cam grele și nici carcasa nu e prea micuță. Aici e un loc unde tehnicul a lucrat mai mult decât echipa de design.
Ideal ar fi să ajungem la combinarea celor două lumi. Acesta fiind un motiv important pentru care Apple are succes cu produsele sale: deoarece sunt performante, însă și frumoase, cu design premium. În același timp, Apple „rumegă” mai mult timp un design până când îl schimbă, în timp ce alți producători schimbă aspectele produselor pe care le lansează de la an la an. Sigur, nici Apple nu este infailibilă și de-a lungul anilor a venit cu câteva produse care au avut un design foarte prost, dar aș zice că aici e excepția care confirmă regula.
„Așa și? Ce vrei să zici cu asta?”, te aud spunând.
Vreau să-ți aduc aminte că designul este primordial, indiferent că vorbim despre un produs hardware sau software. O aplicație degeaba este utilă dacă este greu de folosit, nu este intuitivă și este și urâtă. Cealaltă extremă este perfect valabilă - degeaba e frumos produsul, dacă îți face viața mai grea.
Să găsești acest drum de mijloc este dificil. Un mod prin care-l poți descoperi este printr-un geniu creativ, însă asta se întâmplă mai rar. O altă modalitate prin care poți găsi balanța corectă între design și performanță tehnică este prin testare și încercare.
Este foarte important să aduci produsul în fața oamenilor cât mai devreme, posibil pentru ca apoi să aplici schimbările în funcție de feedback-ul primit. Iar gândirea că „Gheorghe (insert oricare alt nume) nu știe despre ce vorbește, de ce să-l întreb pe el” este greșită dacă în publicul tău țintă se află și Gheorghe.
Nu te-am iluminat ca un bec într-o încăpere întunecată, însă îți poate servi ca un reminder, ca un omușor care-ți stă deasupra umărului și te întreabă dacă nu cumva ar trebui să-l mai testezi o dată.
