Claudiu RâpanDacă la majoritatea sporturilor, mai ales cele de echipă, nu excelăm, iată că situația stă cu totul altfel într-o disciplină realtiv nouă și anume sumo-ul cu roboți. Flex Team este o echipă de români pasionați de robotică care a reușit să obțină rezultate deosebite atât pe plan local cât și pe plan internațional. Ei sunt campioni europeni și vice-campioni mondiali.
start-up.ro a stat de vorbă cu liderul acestui proiect, Adrian Gașpar, despre dificultățile întâlnite în practicarea acestui sport în România, despre nivelul de dezvoltare la nivel local, cât și despre rivalitățile interne și internaționale.
”Sunt inginer electronist, fac layout pentru circuite integrate. Am terminat facultatea de electronică și masteratul și urmează să-mi iau doctoratul. De 8 ani mă ocup de roboți, practic de când a început mișcarea asta în România. A fost o pură întâmplare că am intrat în acest domeniu. Eram anul trei la facultate și mi-a povestit un prieten despre un concurs de roboți din Elveția. Mi-a surâs foarte tare ideea. Am încercat și eu să realizez un robot și mi-a ieșit din prima. Am câștigat primul concurs la care am participat. Mereu am avut o înclinație spre electronică, însă toată treaba cu roboții a fost o pură întâmplare. Nu pot să îmi spun că îmi imaginam când eram mic că o să mă ocup cu roboți”, ne spune Adrian.
Concursurile de sumo cu roboți au loc atât în România, cât și în alte țări. Ultima competiție la care au luat startul a fost Robot Challenge de la Viena: ”Participă mai multe echipe din România la Robot Challenge, nu suntem singurii. La București și la Cluj sunt polii de putere în acest domeniu. Există o rivalitate între noi, mereu ne împingem unii pe ceilalți pentru a fi mai buni. Însă când participăm la concursuri internaționale suntem toți o echipă, reprezentăm România”.
”Anul acesta a fost la Viena și au participat foarte multe echipe din Europa. La nivel mondial, japonezii sunt, evident, cei mai buni, însă și mexicanii vin tare din urmă. Noi cu ei ne batem de fiecare dată pentru cele mai multe medalii. Sunt multe probe la aceste competiții, însă noi ne axăm pe sumo. Sunt 4 categorii aici. Nano, micro, mini și mega, unde am avut cele mai bune rezultate, locurile unu și trei. Roboții imită sportul tradițional japonez după care este denumită competiția. Ei trebuie să se împingă unul pe celălalt în afara ringului”, mai povestește Adrian.
Echipa este alcătuită din actuali sau foști studenți, fiecare ocupându-se de ceea ce știe mai bine: ”Am ieșit pe locul 1 la Viena, la mega sumo. Noi suntem absolvenți și studenți de la Electronică. Suntem 14 oameni, fiecare cu treaba lui. Unul progreamează, altul se ocupă de partea hardware. Toată lumea știe ce are de făcut. Lucrăm la mai multe proiecte concomitent, avem mai multți roboți. Roboții sunt complet autonomi. Le programăm niște paramteri la începutul luptei și de acolo ei gândesc singuri, pe baza numeroșilor senzori montați”.
”Primul meu robot a fost unul care juca fotbal. Senzorii săi se ghidau după lumină petru a găsi poarta, iar mingile folosite erau unele de ping-pong. Robotul citea suprafața terenului, și culegea bilele. Apoi se ghida după ledul amplasat deasupra porții și dădea gol. Acum, la sumo, pot să spun că e chiar mai simplu decât ce făceam la început. Însă tot vorbim de o complexitate deosebită. Presetările de la început au câteva mii de combinații”, explică Adrian.
Investiții de mii de euro, premii infime
Adrian ne mai spune că suma investită în roboți este destul de mare, iar premiile de la competiții, infime în comparație cu cheltuielile de realizare: ”Pentru noi treaba asta e un hobby, nu ne-am gândit să facem și roboți pentru comerț, industrali. Cel puțin nu acum. La concursurile la care participăm acum nu sunt premii foarte mari. Aș putea spune chiar infime. Dacă roboții costă câteva mii de euro, premiile sunt în valoare de câteva sute. Cele mai mari sunt în Japonia, în valoare de aproape 2000 de euro. Investiția inițială în robot depășește de două trei ori premiul. Iarăși, costurile deplasării sunt destul de ridicate pentru toată echipa. La început plăteam din propriul buzunar, însă de când am început să avem rezultate notabile au apărut și sponsorii. Putem spune că ne e mai ușor acum”.
Japonezii, inventatorii acestui sport, sunt și cei mai exclusiviști: ”Ca să te bați cu japonezii, trebuie să mergi la ei acasă. La Tokyo se ține Campionatul Mondial de 27 de ani. Sunt oameni de 60-70 de ani care construiesc roboți de sumo. E o artă pentru ei, se transmite din generație în generație. Totul a pornit de la patronul unei mare firme de acolo care e pasionat de sumo real. A văzut oportunitatea asta și a zis să organizeze ceva similar și pentru roboți. De acolo a pornit totul. Anul trecut am participat prima dată la Tokyo, unde am ieșit vice-campioni mondiali. Noi mergem la concursuri numai când ne simțim pregătiți și știm că avem o șansă. Acolo poți ajunge doar dacă câștigi concursuri afiliate din alte părți, trebuie să câștigi calificarea. Și concursul de la noi, de la București, a devenit de anul trecut afiliat Campionatului Mondial de acolo”.
Japonia pentru noi a fost «wow». Am învățat atâtea chestii noi, și am văzut roboți construiți excelent
”Japonia pentru noi a fost «wow». Am învățat atâtea chestii noi, și am văzut roboți construiți excelent. În campionat, am reușit să batem un robot de-al lor care câștigase înainte, la altă ediție. Ca și cultură, merită extraordinar să vizitezi acele locuri. Orice om trebuie să ajungă măcar o dată în viață în Japonia. Sunt o țară extrem de civilizată”, mai spune Adrian.
Team Flex are contracte importante de sponsorizare cu companii precum Bitdefender sau Luxoft, iar laboratorul de cercetare este pus la dispoziție de Facultatea de Electronică din București: ”La Viena am participat cu șase roboți. La mini sumo sunt cei mai mulți participanți deoarece e mai ușor să construiești roboți mai mici. Implică costuri mai scăzute. Din partea Facultății de Electronică avem un laborator pus la dispoziție, atât. Restul e asigurat de sponsori sau din banii noștri. De data asta cei de la facultate ne-au ajutat și cu cheltuielile de călătorie la Viena, pentru cei care sunt încă studenți. Concursul este foarte complex, cu multe probe. Nu e doar sumo. Mai sunt probe de umanoizi, de fotbal, de parcurs un traseu contra timp”.
Adrian ne mai spune că echipa sa are ca obiectiv pentru acest an titlul mondial: ”Roboții aceștia nu au aplicare practică, sunt doar niște jucării. Însă sunt o excelentă unealtă pe care o poți folosi să educi tinerii. Să îi înveți cum să realizeze diferite sarcini. Să învețe electronică, practicând. Toți oamenii care au trecut pe la noi lucrează acum în domeniu. Mulți sunt electroniști de succes. Roboții aceștia sunt o platformă de învațare care te ajută să te dezvolți făcând ceva practic. Și te și distrezi vizitând concurând cu alți oameni ca tine, pasionați de ceea ce fac. Obiectivul nostru pentru acest an este să câștigăm locul întâi în Japonia. Suntem pregătiți!”.
Sumo-ul cu roboți, un drog
”Eu sunt cel mai vechi din actuala echipă. Avem un nucleu format, chiar dacă oamenii vin și pleacă. Suntem 13 în acest moment. Cei care chiar își doresc, rămân. E ca un drog, nu te poți lăsa (râde). Momentan nu ne-am pus problema deschiderii unei afaceri personale, însă este o posibilitate pentru viitor. Abia acum am ajuns unde ne doream cu roboții. Am realizat primul robot de sumo acum cinci ani. La început nu aveam nicio șansă. În toată această perioadă ne-am perfecționat și am ajuns să câștigăm concursuri importante. Nu vrem să lăsăm aceste competiții baltă până nu ne îndeplim noi toate obiectivele personale, de a ajunge la un anumit nivel. Încă mai avem de lucru”, mai spune Adrian.
Flex a dezvoltat rivalități atât interne cât și internaționale: ”Cei mai buni din Europa sunt Letonii. Cu ei avem rivalitatea cea mai mare, abia anul acesta am reușit să-i batem. În afara concursului suntem prieteni. Și în România este o rivalitate importantă între Cluj și București. Însă când ieșim în afară ne reprezentăm țara cum se cuvine. În Japonia am defilat sub același steag, fără nicio problemă. Eu sunt chiar din Cluj, ei mă fac trădător de neam și patrie (râde). E un profesor acolo, prieten bun cu mine care mereu îmi reproșează că am trădat Ardealul”.
”Ne-am făcut prieteni peste tot în lume cu ajutorul acestor deplasări, asta e partea cea mai frumoasă. Am păstrat legătura cu toți, mai schimbăm idei din când în când pe Facebook. După concurs ieșeam toți seara la masă, ne distram. Era o atmosferă «ca-n România». Căutăm mereu să ne lărgim echipa, oricine poate aplica. Avem nevoie de oameni pasionați și serioși”, explică Adrian.
Pentru tinerii pasionați care vor să se implice am un mesaj: Să încerce asta pentru că s-ar putea să le placă! Și, cel mai important, să nu se ambiționeze să facă totul singuri. Munca în echipă duce la avansul tehnologic
Adrian mai povestește că greul abia acum începe pentru ei: ”Un prieten de-ai mei din Mexic râdea de noi, ne-a spus că problemele noastre abia acum încep. Când pierzi, analizezi situația și știi ce trebuie să remediezi. În schimb, când câștigi, nu prea știi ce să faci mai departe. Aparent, nu ai nicio problema. Nu știi cum să progresezi. Trebuie să lupți, să vii cu ceva nou. Asta e cea mai grea parte. Trebuie să investești în ermanență în roboți. La noi în țară robotica e destul de jos, ca nivel. Suntem foarte slabi în comparație cu alții. Din fericire, încep să fie din ce în ce mai mulți pasionați de robotică în România. Ăsta e un lucru foarte bun. Trebuie să fii foarte pasionat de acest domeniu ca să reziști”.
