Resident Evil Village ar fi putut fi un joc realizat de un studio din România, în schimb faima și banii în urma realizării acestui joc merg către japonezii de la Capcom.

Nu am un moment de patriotism deoarece nu-mi stă în fire, însă m-aș fi bucurat dacă un joc de o asemenea anvergură, a cărei acțiune are loc într-un sat din Transilvania, ar fi fost realizat de un studio românesc. Mai mult, mă oftic și pentru că era un proiect fezabil și mie mi-a adus aminte de Gray Dawn, un joc horror românesc creat de studioul ieșean Interactive Stone, iar în anumite aspecte mi se pare la fel de reușit ca Resident Evil Village. Asta spune multe având în vedere faptul că Capcom este o corporație cu aproape 3000 de angajați și venituri de miliarde, iar Interactive Stone era format la vremea lansări din trei persoane și a fost realizat cu ajutorul incubatorului Carbon.

Dacă nici noi românii nu mai putem scrie povești despre vampiri, vârcolaci, supranatural și castele ciudate, atunci cine? Însă problema nu cred că stă în lipsa creativității sau a priceperii, ci mai degrabă în lipsa susținerii.

Studiourile românești de gaming nu găsesc finanțare, iar fără bani și timp e greu să faci un produs de calitate în această industrie. Statul nu acordă finanțare, investitorii privați nu se avântă să finanțeze astfel de proiecte. Deci opțiunile sunt limitate: finanțare proprie sau crowdfunding.

Cum ar fi fost ca un studio românesc să se fi aflat în spatele unui asemenea joc? Village s-a vândut trei milioane de copii în patru zile, iar un calcul simplu ne duce la 180 de milioane de euro din vânzări. Cum ar fi fost ca un studio din România să vândă atât de mult? Sigur, acest titlu a avut un succes atât de mare și pentru că face parte dintr-o franciză cunoscută precum Resident Evil, însă și datorită poveștii, personajelor și acțiunii.

Acum că am terminat mini-rantul, să trecem și la joc.

România rurală, în ochii tuturor

În primul rând, vreau să apreciez atenția la detalii a dezvoltatorilor și dedicarea acestora pentru a crea o lume autentică. Am rămas impresionat de felul cum au construit acest sat virtual și de faptul că zici că este desprins din realitate. În joc am găsit: porturi tradiționale, vase, cazane de țuică, modele de mușamale, covoare și alte asemenea obiecte pe care le știu din realitate de la bunici. Puteau foarte bine să aleagă mai multe obiecte generice și să le plaseze în această lume, dar nu au făcut-o. În același timp, majoritatea țăranilor pe care-i întâlnești în sat au nume românești, însă unu’ nu ar spune o vorbă românească și toți știu engleză. Pentru imersiune totală ar fi fost extraordinară o versiune în română.

Practic, Capcom a luat o bucată din universul românesc din trecut (și din prezent dacă ne uităm la faptul că foarte mulți români din zona rurală, încă folosesc WC-urile din curte) și a transportat-o în lumea virtuală Resident Evil.

Acestea fiind zise, jocul arată bine și are o atmosferă înfricoșătoare și apăsătoare, iar asta se datorează și mixului de sunet excelent. Dacă o să joci Resident Evil Village cu căștile o să înțelegi despre ce vorbesc. De multe ori, mi-am pus căștile în jurul gâtului pentru că simțeam nevoia de a-mi aminti că nu sunt în acea lume, ci un tip care stă la un calculator.

Totuși fidelitatea grafică nu este tot timpul la ce mai înalt nivel, iar atunci când te apropii de anumite obiecte texturile își pierd din detalii, nici firele de păr nu sunt bine realizate și nu se ridică la nivelul graficii din 2021, iar apa nu arată extraordinar de cele mai multe ori.

Jocul începe în forță și nu se sfiește să-ți arate creaturi oribile cu care te vei lupta încă de la început. Însă pentru mine, poate cel mai terifiant moment, a fost casa cu păpuși (House Beneviento), unde pentru mult timp nu vei vedea monștrii, dar atmosfera e atât de apăsătoare și de înfricoșătoare, încât simți la tot pasul că ceva urmează să se întâmple. Alte momente sunt, pur și simplu, scabroase din cauza monștrilor abominabili pe care-i vei întâlni.

Mâini chinuite

Povestea din Resident Evil Village începe imediat după cea din precedentul titlu al seriei, iar în rolul principal este Ethan Winters. Dacă nu știi ce s-a întâmplat în Biohazard, Village are grijă de tine și-ți explică tot ce s-a întâmplat ca să fii la curent. După ce și-a recuperat nevasta din mâna unui cult dubios, Ethan, alături de nevasta lui Mia și de fiica lor Rose se ascund într-un sat din România, iar asta este evident din start când Mia îl întrebă pe Ethan dacă vrea o porție de ciorbă de legume.

Spre deosebire de filmele românești, aici nu se soarbe ciorba încet, ci acțiunea o ia razna imediat și o grupare de mascați intră în casă, o ucid pe Mia și fură copilul. Mai departe, Ethan pleacă într-o aventură pentru a-și recupera copilul, însă nu este fără obstacole, iar satul cu țărani pașnici se transformă într-un parc de distracții horror, sinistru plin cu vârcolaci, vampiri (deja toată lumea a auzit de Lady Dimitrescu, femeia de trei metri și cu un bust generos).

Săracu’ Ethan este chinuit de la început și aproape imediat pierde trei degete de la o mână, apoi este bătut și legat, înjunghiat în ambele palme, apoi mâna dreaptă chiar îi este retezată, însă ca printr-un miracol o atașează la loc și continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Inițial, mi-a placut faptul că protagonistul era rănit deoarece ne arăta ca nu este un super erou, ci doar un om prins într-o situație absurdă, însă tăierea și atașarea mâinii a fost ridicolă și m-a scos din atmosfera înfricoșătoare a jocului, amintindu-mi dintr-o dată că eu nu sunt Ethan, ci doar îl controlez într-un joc video.

Lady Dimitrescu a devenit faimoasă odată cu primele apariții, iar acum practic face parte din cultra internetului, însă asta se datorează în special aspectului și a sexualizării personajului. Speram să aflu mai multe despre povestea ei în acest joc, însă Lady Dimitrescu nu este bossul final, ci doar unul dintre personajele pe care trebuie să le învingi pentru a-ți recupera fiica. Mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre acest personaj, însă jocul îți servește doar bucățele, iar asta este valabil despre toate personajele, nu doar despre Lady Dimitrescu.

Per total, aș spune că povestea este una bunicică și al cărei mister de la mijloc este rezolvat la final. Deci măcar nu simți că te-ai jucat degeaba și fără să fi descoperit mare lucru.

Gameplay Resident Evil Village

Resident Evil este o franciză cu istorie și pentru gameri nu are nevoie de nicio introducere. Eu am jucat pe bucăți o parte din titlurile din serie, dar nu am dus niciunul până la capăt (până acum), iar motivul principal este că eu vreau să mă distrez și să mă relaxez atunci când mă joc, nu să stau încordat și cu frica în oase.

Filmele horror nu mă sperie atât de tare, însă cu jocurile video situația stă altfel. Poate pentru că eu sunt în control acolo, în timp ce în cazul unui film personajele iau deciziile, iar eu doar privesc. În fine, ce vreau să spun este că Village este un joc horror, dar unul în care se trage mai des decât mă așteptam. Mai ales spre finalul jocului, partea de shooter se intensifică.

Vei întâlni mai multe creaturi și vei avea la dispoziție mai multe arme pentru a le folosi, iar gloanțele au fost suficiente. Iar asta cred că m-a bucurat deoarece atunci când era nevoie să împușc creaturile știam ce să fac, vedeam pericolul, spre deosebire de momentele pline de liniște, iar deodată auzeam un sunet, un scârțâit sau o ușă deschizându-se.

A doua mare parte de gameplay este cea de rezolvare de puzzle-uri. Fiecare zonă are cel puțin un puzzle de rezolvat. Unele sunt simpluțe și destul de intuitive, iar pentru altele a trebuit să caut rezolvarea pe internet. Iar a treia parte ar fi despre explorare și vânat de resurse pentru ca Ethan să fie cât mai bine pregătit pentru următoarele lupte dificile.

La un moment dat, ți se deblochează și opțiunea de a primi mâncare gătită (care e tot românească) și ai la dispoziție mititei (unii se fac din carne de pește…), sarmale sau tochitură, iar dacă aduci ingredientele necesare primești o porție care odată consumată îți aduce beneficii (sarmalele de pește îți dau viteză de deplasare mai mare).

Cloud Gaming

Resident Evil Village s-a lansat pe toate platformele de jocuri principale (console, PC, chiar și pe Stadia), iar eu am ales să joc acest titlu pe serviciul de streaming al Google, adică pe Stadia. V-am spus părerea mea despre acest serviciu la lansarea în România, iar de atunci aștept lansări de jocuri pe Stadia. Aici am jucat Cyberpunk 2077, Hitman 3, iar acum Village.

Am jucat Resident Evil Village pe desktop în principal, deci pe o conexiune pe fir și experiența de gaming a fost fără cusur. Jocul a fost redat la o rezoluție 4K deoarece am abonament Pro și am stat constant la 60 de fps. Nu știu la ce setări grafice pentru că nu le poți schimba și nici nu poți activa ray tracing.

Am testat experiența și pe un laptop de 14 inci cu rezoluție FHD și jocul a rulat bine de cele mai multe ori pe rețeaua Wi-Fi 5 GHz, însă aici am mai întâlnit pierderi bruște de cadre până pe la 40 fps, dar 80% a rulat la 60 fps. Latența pe Wi-Fi (cu routerul îl altă cameră) a fost de 40-50 ms, iar în unele cazuri a urcat și până la 120 ms. Am avut și momente, mai rare, când rezoluția a scăzut la 1280 x 720 de pixeli.

Problema cu cloud gamingul și am văzut asta aici, dar și în celelalte titluri testate de mine este că este sesizabil faptul că jocul nu este redat nativ de calculator, ci transmis pe internet. În unele instanțe se vede o ceață ușoară asupra mediului virtual redat, alteori se poate sesiza o peliculă fină de puncte (iar asta este mai ales în umbre).

Nu este tragic, dar eu cred că se vede diferența dintre un joc care rulează pe PC și unul care e transmis pe internet. Totuși, dacă nu ai un PC performant și vrei să te joci, atunci cloud gamingul te poate scuti de câteva cheltuieli serioase, mai ales în perioada aceasta când este penurie de plăci video.

Dacă nu ești fricos și vrei să vezi cum este redată o bucată de Românie într-o lume virtuală atunci încearcă Village (eu îți recomand să te uiți și la Gray Dawn). Pe de altă parte, dacă nu ești confortabil cu jocurile horror atunci cred că te poți rezuma la meme-urile cu doamna Dimitrescu.