Octavian Palade
Mi-au sărit în ochi în special declarațiile lui Cristian Bărhălescu, vicepreședinte ANAT, care a zis, printre altele, că angajații s-au reprofilat către construcții, activități de secretariat sau către vânzări. Sau au plecat în străinătate. El s-a plâns de instabilitatea provocată de pandemie (punct valid) și de nesiguranța locului de muncă în aceste condiții (punct semivalid), dar și de lipsa școlilor HoReCa (aici sunt mai multe de discutat).
Să le luăm pe rând. Da, pandemia a lovit în HoReCa ca în niciun alt domeniu și mulți oameni au rămas fără un loc de muncă din cauza asta. Da, instabilitatea încă există în acest domeniu, dar și cei din HoReCa au contribuit într-o oarecate măsură la ea - de la petreceri organizate pe șestache la angajați forțați să demisioneze la debutul pandemiei (cunosc cazuri de concediere în grup de la un hotel prestigios din Capitală, la debutul pandemiei - patronul a disponibilizat pe toată lumea, fără drept de apel, refuzând șomajul tehnic sau orice altă soluție). Apoi, angajații care au fost trecuți, într-adevăr, pe șomaj tehnic, nu erau toți angajați pe la alb - în HoReCa se lucrează mult prea mult "la gri" (contracte de muncă pentru program part time și restul banilor - până la salariul minim pe economie - "în mână"). Asta înseamnă că acei angajați au luat un șomaj tehnic infim - evident că s-au reprofilat instant.
Legat de lipsa "școlilor de HoReCa", aș vrea să văd programe de tipul celor create pentru cei care vor să învețe programare. Dar eu aș vrea degeaba - pentru că astfel de școli nu vor putea exista (și nu vor avea căutare) până când domeniul HoReCa nu va arăta că știe să-și prețuiască angajații. Da, mă refer la salarii, la condiții de muncă decente. Nu ai cum să găsești candidați după ce întreaga industrie și-a făcut un renume prost.
Oamenii care se reprofilează către construcții nu o fac pentru că există mai multe școli de construcții decât există pentru HoReCa, sau pentru că munca e mai ușoară acolo - o fac pentru că salariul e considerabil mai bun decât cel pe care l-ar obține lucrând 12 ore pe zi, 4 zile pe săptămână, în ture ciudate, sperând că bacșișurile le vor acoperi chiria și cheltuielile. Oamenii nu pleacă în străinătate, să lucreze la localurile de acolo, pentru că sunt leneși, necalificați și incompetenți - cum au zis numeroși reprezentanți ai HoReCa de multe ori. O fac pentru că aici nu pot să trăiască decent. Da, sigur, ar fi o inițiativă bună ca statul să pornească niște programe serioase pentru industria HoReCa, dar cine le va absolvi dacă nimeni nu mai vrea să lucreze cu voi?
Cel mai amuzant, dar și dureros lucru, este că mulți dintre patronii de restaurante și hoteluri de pe litoral au început să angajeze străini. Nu de anul acesta - se întâmplă de câțiva ani. De ce e ironic? Pentru că sunt obligați să plătească salariul mediu pe economie și să aibă toate actele în regulă. Anagajaților din România nu le sunt oferite aceste "beneficii".
Revenind la exemplul dat de domnul Bărhălescu, cu angajații din HoReCa reprofilați în construcții, am o întrebare: câți dintre reprezentanții HoReCa ar fi de acord ca statul să impună un salariu minim similar cu cel din construcții și pentru angajații din domeniile hospitalității? Că asta s-ar putea să îi aducă pe mulți înapoi în domeniu.
Și nu, nu mă iau de toată HoReCa - am dat exemple negative pentru că ele există. La fel cum există și antreprenori care pun preț pe oamenii lor, pe bunăstarea acestora, patroni care-și tratează angajații ca pe niște oameni.
Da, HoReCa trebuie sprijinită, cum am zis de mai multe ori, cum am scris într-o grămadă de materiale până acum, dar haideți să îi sprijinim mai mult pe angajații din HoReCa și mai puțin pe cei care, până de curând, au trăit cu impresia că "oricine poate fi înlocuit cu ușurință". Zilele alea au apus și e mai bine pentru toată lumea.
