Claudiu RâpanNu mai este o noutate pentru bucureșteni că mersul pe bicicletă începe să prindă din ce în ce mai bine în Capitală și nu numai. În jurul acestui fenomen importat din Vest au răsărit, inevitabil, în ultimii ani, o multitudine de business-uri adiacente care se ocupă să îți asigure o experiență pe două roți cât mai plăcută. De la service-uri, la vopsitorii, la ateliere mobile, întreprinderile pornite de pasionați ai pedalatului caută să suplinească rolul ofertei într-o piață în care cererea e din ce în ce mai mare.
Seria Start-UP Urban continuă cu Bița Color, un atelier de recondiționat biciclete situat pe lângă Parcul Carol, pierdut parcă într-un complex plin de service-uri auto. E o pată de culoare într-o curte gri aflată în veșnică construcție, plină de mașini, fiare și saci cu adeziv.
Am stat de vorbă cu Lucian Simion, omul din spatele bicicletelor recondiționate. Are 32 de ani, e din Bacău și a vrut să renunțe la munca de birou în favoarea celei tradițonale, cu mâinile. Se plimba cu o bicicletă vopsită chiar de el și a zis să își facă un business din asta.
”M-am stabilit în București acum 13 ani, iar bazele atelierului le-am pus acum patru ani și jumătate. De atunci mergem înainte, recondiționăm biciclete și facem lucruri frumoase. Totul a început mai mult ca o pasiune pentru lucrul manual decât ca una pentru biciclete. Eu am lucrat într-un ONG unde mă ocupam de treburile orgaziționale și logistice, echipamente, setup-uri. Tot timpul mi-am dorit să fac ceva cu mâinile mele, nu am urmărit un job la birou. Mergeam la muncă numai cu bicicleta, tot timpul o foloseam. Așa mi-a venit ideea să le combin, să îmi deschid un atelier de biciclete”.
Lucian îmi spune că la vremea respectivă nu aveai spre ce sau spre cine să te orientezi dacă aveai nevoie de o vopsitorie profesională de biciclete. A profitat de nevoia asta, și, din ultimul salariu pe care l-a încasat la ONG și-a cumpărat minimul de trebuință pentru a demara afacerea: ”Nu pot să spun că am început foarte brusc, eram cu niște prieteni într-un apartament și discutam despre ce facem noi și ce urmărim. În vremea aceea locuiam pe Strada Smârdan, în Centrul Vechi. Ne-am gândit cum ar fi să deschidem acolo un atelier, zona fiind foarte circulată. Atunci ne-a venit ideea, însă nu am luat-o foarte în serios la vremea respectivă. Eu umblam prin oraș cu o bicicletă vopsită de mine, care era un model mai special, întorcea capetele în jurul meu. M-am gândit atunci că nu există un atelier profesional unde să poți să faci vopsire sau recondiționare de biciclete. Am profitat de asta, am vrut să fiu eu acolo, printre primii”.
”Nu mi-a fost ușor să renunț la serviciu. Atunci când ai anumite responsabilități care se întind pe mai multe luni, trebuie să cântărești bine toate lucrurile. Astfel că mi-am făcut un plan de afaceri de bază, de vreo două pagini, cât să știu exact ce vreau și ce presupune asta. Financiar nu mi-a dat deloc planurile peste cap pentru că oricum nu aveam bani puși deoparte. M-am bazat pe ultimul salariu din ONG, însă asta nu m-a descurajat deloc”, a mai spus Lucian.
La munca de birou a renunțat, însă trecerea spre atelier nu s-a făcut imediat. Lucian a vrut mai întâi să capete know-how-ul necesar unei astfel de idei. Așa că s-a pus pe treabă. A început să citească, să se documenteze și și-a pus la punct un business plan simplu, de două pagini, care să reflecte exact ceea ce urma să facă. A mers la sigur, în mod organizat: ”A fost destul de greu după această trecere. Nu am început imediat munca la atelier pentru că nu aveam unul. În următoarea jumătate de an m-am pregătit pentru afacerea pe care aveam s-o deschid. În jobul meu de dinainte mă ocupam foarte mult cu organizări de evenimente, acțiuni sau training-uri. Acolo am învățat că dacă îți pui lucrurile la punct bine, sunt toate șansele ca totul să îți iasă la fel de bine. Vreo 3-4 luni am stat apoi să organizez tot ce ține de business. Am învățat marketing, m-am documentat despre branding. Am și avut ajutor din partea unor prieteni în crearea unei identități vizuale”.
Chiar dacă nu ar fi fost la prima bicicletă vopsită, Lucian a vrut să ofere încă de la început clienților săi ceva calitativ. Astfel că a vrut să învețe cum să vopsească în mod profesionist. Unde? Într-un atelier auto. A început să caute vopsitorii pe unde să facă practică, însă a fost refuzat de majoritatea. Într-un final a găsit un service de unde a furat meserie timp de două luni: ”Nu știam să vopsesc biciclete la nivel profesionist, iar din cauza asta am căutat să fac practică. M-am orientat spre atelierele auto ca să învăț meserie. Bineînțeles că la început am fost luat peste picior în unele locuri, însă până la urmă am găsit ceva. O vopsitorie de unde tocmai plecase un angajat, iar băieții aveau nevoie de ajutor. Am făcut practică neplătită două luni acolo și am învățat tot ce se putea. M-am perfecționat după și pe partea de mecanică, am fost autodidact. Acum oferim pachetul complet. Vii la noi cu bicicleta ta veche, nu contează de care e, și pleci cu ea ca nouă, prefect recondiționată”.
Nu o să vezi niciodată două biciclete la fel care ies din atelierul lui. Știe deja tot ce are de făcut, toate etapele. Nu mai e la început. ”Fiecare proiect care intră în atelier este unic. Noi nu lucrăm în masă. Trebuie să ne adaptăm fiecărei biciclete în parte. Bineînțeles că se întâmplă să mai nimerim probleme repetitive, modele de bicicletă cu care ne-am mai întâlnit în trecut. Știm deja ce trebuie să facem, ce piese ne trebuie, de unde comandăm totul”.
Ultimul salariu, prima investiție
Lucian a pornit totul cu ultimul său salariu. Nu a planificat în avans, nici n-a fost nevoie. A început lucrul într- cămăruță din apartamentul său. Acolo vopsea, acolo repara, ba chiar făcea și poze proiectelor sale. A riscat totul pentru pasiunea sa și nu regretă nici măcar un moment: ”Investiția inițială a fost foarte mică. Am început să lucrez în apartamentul meu unde aveam o cămăruță. Acolo făceam tot, și partea de mecanică și vopsirea. Îmi amenajasem chiar și un mic studio foto ca să creez conținut pe baza a ceea ce lucrez, pentru a-mi face reclamă. La un moment dat am avut ocazia să mut atelierul în casa unor prieteni. Ei organizau diferite evenimente culturale acolo, nu locuiau în ea. Am intrat și eu în proiectul lor, m-am instalat într-un spațiu la subsol. Mi-am investit toți banii. Am început cu 1.500 de lei cu care mi-am cumpărat un minim de echipamente, după care am tot investit în continuare”.
”Cea mai mare investiție a fost în atelierul de acum. Trebuia, și îmi doream foarte mult un spațiu mai mare, în care să lucrez mai lejer. Nu era prezentabil subsolul, îți dai seama, nu prindea bine la clienți. La început, atelierul de acum arăta destul de rău, a trebuit să-l reamenajez ca să fie aspectuos. Am stat, am vorbit cu niște prieteni arhitecți și am vrut să văd cum exact pot să fac asta. Astfel că am pus parchet, plăci de lemn pe pereți, grinzi colorate care mă ajută la depozitare. Sunt aici din iarna anului 2015”, a mai spus tânărul.
Comenzi, accesorii, festivaluri
Comenzile vin, oamenii își aduc bicicletele trecute de vreme pentru a fi refăcute. Lucian trăiește pentru genul ăsta de proiect. Preferă să migălească la ceva mai complex decât să lucreze pe bandă rulantă la proiecte mici: ”Avem de lucru foarte mult, de când am început nu prea am stat degeaba. Multe, multe proiecte frumoase. Între timp ne-am și perfecționat tehnica, iar calitatea, odată cu prețul, au crescut. De exemplu, preferăm să recondiționăm în total cinci biciclete decât să avem 30 în atelier care să necesite mici reparații. Comenzile pe care le avem ne ajută pe noi să mergem mai departe. Lucrurile se află pe un trend ascendent”.
”Avem două servicii principale, unul de vopsit cadrul și piesele conexe, și altul de recondiționat total. Tu vii cu bicicleta și noi ne ocupăm total de ea. Partea mecanica, partea vizuală, tot. Comandăm piese, schimbăm piese. Tot. Avem colaboratori, furnizori, tot ce ne trebuie”, a mai povestit Simion.
Bița Color este un atelier care vinde servicii, nu produse. Însă acest lucru e pe cale să fie schimbat. De puțin timp au dat drumul unui magazin online unde poți găsi câteva accesorii, iar pe viitor vor să fie mai prezenți la marile festivaluri de muzică, unde să și aibă ce să ofere clienților, ceva mai mult decât pliante: ”Vrem să oferim mai multe servicii publicului nostru, pe viitor. Vrem să demarăm mici campanii de promovare a mersului pe bicicletă, să fim prezenți cu standul nostru la diverse festivaluri de profil. Am dat drumul și unui magazin online, de anul trecut. Nu avem foarte multe produse, vindem câteva accesorii pentru bicicliștii urbani. Însă am căutat să avem acest loc de pornire. Vrem și parteneriate cu baruri, cafenele, pe parte de mecanică sau service. Vom fi prezenți la festivalurile de oraș și chiar și la cele mai mari precum Electric Castle sau Summerwell. Până acum, când mergeam la astfel de evenimente, aveam un stand de prezentare, însă nu vindeam nimic. Asta vrem să schimbăm, să avem produse personalizate pe care să le oferim oamenilor”.
Bița vine de la bicicletă, care este un regionalism în Ardeal. Mi-a plăcut foarte mult cum sună, de-asta am denumit business-ul așa. Sună mai bine decât ”bicla color”
Lucian a lucat atât de mult cu cadrele de bicicletă încât a ajuns să le viseze. Îmi arată grinzile care înconjoară atelierul și sunt pline de astfel de componente. Am reușit să număr peste 20. Între timp vine un curier, i-a adus o comandă. ”Nici nu mai știu ce mi-am luat aici, nu-mi mai amintesc”, spune Simion. Când l-a deschis, surpriză. Un cadru. Vrea să înceapă să și le fabrice pe ale lui, ca un hobby, cel puțin la început: ”De asemenea vrem să și începem să construim cadre de la zero. Să avem modelele noastre custom. Să facem biciclete la comandă. Lucrul ăsta se întâmplă în afară de foarte mult timp, însă nu știu cât va ține la noi. Va fi mai mult ca un hobby la început, să vedem ce iese. Dacă folosești materiale de calitate, ajungi la minim 900 de euro pentru un cadru. M-aș apuca serios de treaba asta dacă aș ști că am piață de desfacere. Vreau să încep cu resurse mai mici, și să dezvolt în caz că va prinde”.
”Toată inițiativa Bița Color a fost a mea, ideea la fel, a mea. Însă nu aș fi putut face nimic fără ajutorul prietenilor. Fiecare m-a ajutat în felul lui, la ce se pricepe el. Unii cu materialele vizuale, alții cu comunicarea. Iar recunoștința mea este foarte mare”, a completat Lucian.
Problemele, ca în orice business, nu au lipsit. Și nici n-au fost puține. De la întârzieri cu chiria, până la plata salariilor. Însă tânărul a reușit să treacă peste toate și acum totul merge ca un lanț întreținut de bicicletă. Uns: ”N-am regretat niciodată schimbarea asta. Au fost ce-i drept momente mai dificile prin care am trecut, în care mi-aș fi dorit să fiu angajat. E ideea că pui pe stand-by toate problemele atunci când ai plecat de la serviciu, să știi că le lași acolo. Am trecut prin situații în care eram stresat constant, fie că aveam de făcut plăți, fie că aveam proiecte mai grele. Am avut și probleme cu chiria, aici e cam măricică. Rămăsesem și două luni în urmă, nu a fost chiar plăcut, însă am reușit să trec peste. E frustrant să știi că muncești atâta vreme pentru ca la sfârșit să dai toți banii altcuiva”.
”Nu pot să spun că scoatem mare profit. Însă cât timp eu reușesc să trăiesc, să-mi plătesc angajații și facturile, eu sunt fericit”, a conchis Simion.
