Drumul spre antreprenoriat nu a fost însă unul planificat. Magda a lucrat mai bine de un deceniu în companii internaționale, inclusiv aproape opt ani în cadrul Vodafone, înainte ca un job nepotrivit și un episod de burnout să o determine să înceapă pe cont propriu. A construit businessul treptat, pornind de la zero, într-un domeniu pe care îl descoperise încă din facultate, prin organizația studențească AIESEC.
Astăzi locuiește în Bavaria (Germania), dar revine în România chiar și de 11-12 ori pe an pentru a susține cursuri. Spune că participanții români se remarcă prin curiozitate și dorința de a învăța, iar predarea în limba maternă îi oferă un tip de bucurie pe care nu îl regăsește în celelalte țări în care lucrează.
Portugalia, experiența care i-a deschis pofta de a explora lumea
Prima plecare din România a venit în 2002, când Magda era studentă și a primit o bursă Erasmus în Portugalia. Era prima sa experiență de viață într-o altă țară, iar cele peste cinci luni petrecute acolo aveau să îi influențeze toate alegerile care au urmat.
„Era ceva nemaipomenit la momentul acela și, pentru mine, a fost o experiență absolut minunată. Cred că experiența din Portugalia, pentru că a fost atât de frumoasă, cu oameni și momente atât de frumoase, mi-a deschis pofta de a explora lumea întreagă. A fost atât de bine, încât am vrut mai mult”, a povestit Magda Tabac, fondatoarea Mind Training și Master Trainer în Emotional Assertiveness, în cadrul interviului Români din lume.
După semestrul petrecut în Portugalia, s-a întors în România pentru a-și finaliza studiile. În timpul facultății a fost implicată timp de patru ani în AIESEC, organizație în cadrul căreia ajuta tineri din alte țări să ajungă în România pentru stagii de practică.
Experiența nu i-a oferit doar contactul cu un mediu internațional, ci și primele instrumente pe care avea să le folosească mai târziu în carieră: project management, coordonarea proiectelor și susținerea cursurilor.
La finalul facultății, Magda a decis să testeze chiar ea experiența pe care o facilitase până atunci pentru alți tineri.
„Am spus: Hai să testez și eu serviciile pe care le-am oferit atâția ani altor studenți din străinătate. Așa au urmat celelalte plecări”, a spus ea.
Din Polonia și Germania, până în Brazilia
După terminarea facultății, Magda a urmat un master în studii europene la Colegiul Europei din Polonia. În urma programului a primit o bursă pentru a studia limba germană și a petrecut câteva luni în Germania, unde a făcut și un stagiu la Mercedes-Benz, în Stuttgart.
Prima experiență germană a venit într-o perioadă în care grijile erau mai puține, iar obiectivul principal era să descopere cultura și oamenii din jurul său.
„Eram tineri, curioși să descoperim cultura. A fost o experiență mult mai ușoară și mai plăcută, de descoperire atât a țării, cât și a noastră. Eram plătiți foarte puțin, dar suficient cât să ne descurcăm și aveam un grup frumos de prieteni”, a mai povestit Magda.
A urmat Brazilia, unde a ajuns pentru un stagiu de practică într-o companie de consultanță strategică. Oferta a venit și cu un avertisment direct din partea angajatorului: avea la dispoziție trei luni pentru a demonstra că poate face față, iar dacă experiența nu funcționa, compania urma să-i plătească biletul de întoarcere.
A rămas acolo până la începutul lui 2008 și a lucrat alături de un grup de tineri veniți, în cea mai mare parte, din America Latină, dar și din Europa.
„A fost multă muncă. Eram un grup de peste 20 de tineri și ne bucuram și de partea de după serviciu. A fost acel „work hard, play hard”. Am decis să mă întorc în România pentru că, dacă aș fi rămas mai mult în Brazilia, probabil nu m-aș mai fi întors niciodată. Atât de frumos a fost.”
Lecția din Brazilia: bucuria nu depinde doar de bani
Dintre toate țările în care a locuit, Brazilia rămâne pentru Magda cea mai exotică și una dintre cele mai frumoase experiențe de viață. A locuit în São Paulo, un oraș în care a văzut deopotrivă bogăție extremă și sărăcie greu de imaginat.
Își amintește imaginea unui bloc ale cărui apartamente aveau piscine pe balcon, aflat la doar câteva sute de metri de o favelă. Cele două extreme puteau fi cuprinse într-o singură fotografie.
Dincolo de inegalitățile sociale, corupție și problemele economice, a descoperit însă în Brazilia o energie pe care încearcă să o păstreze și astăzi.
„Oamenii se strângeau seara, după serviciu, la câte un boteco de la colț. Poate era un loc sărăcăcios, dar era atât de plin de voie bună și energie pozitivă cum nu am mai văzut în multe locuri. Nu conta câți bani aveau. Se bucurau să fie aproape de prieteni, dansau samba, făceau glume și râdeau”, a adăugat Magda.
Într-o dimineață, în drum spre serviciu, un necunoscut a oprit-o pe stradă, i-a oferit o floare și i-a urat ca ziua ei să fie la fel de frumoasă.
Sunt momente pe care le păstrează și acum și care au ajutat-o să înțeleagă că, deși banii sunt importanți, fericirea nu este determinată exclusiv de situația financiară.
„Am învățat foarte multe de la oamenii de acolo. Energia aceea, de a lăsa viața să te ducă și de a te bucura de fiecare zi așa cum vine, încerc să o păstrez și astăzi cu mine. Mi-e mai greu, dar mi s-a părut foarte constructivă.”
Întoarcerea în România și cei aproape opt ani la Vodafone
După experiența din Brazilia, Magda a revenit în România. A urmat cea mai lungă perioadă petrecută într-o singură companie: aproape opt ani la Vodafone România.
A lucrat inițial în strategie, apoi a ocupat mai multe roluri în cadrul companiei. În paralel cu responsabilitățile sale, a fost implicată într-un program intern de traineri voluntari, prin care susținea cursuri despre cultura organizațională și oferirea feedbackului.
A fost o întoarcere la o pasiune descoperită încă din anii AIESEC, chiar dacă, după facultate, Magda își spusese că nu va urma drumul atât de multor foști colegi care deveniseră traineri sau își deschiseseră propriile companii de training.
„Am spus atunci: Toată lumea se face trainer, eu nu mă fac. Am intrat în strategie și consultanță, dar, în final, în Vodafone România au descoperit că aveam aceste calități. Am intrat într-un program de traineri voluntari și mi-a plăcut foarte mult. Atunci am redescoperit pasiunea.”
În 2015 a participat la un curs de Process Communication Model, într-o perioadă în care coordona aproape singură un proiect care se adresa unui număr de aproximativ 3.000 de angajați din zona de customer service.
A intrat la curs stresată de timpul pe care îl pierdea și de munca pe care urma să o recupereze în weekend. După cele trei zile de training, a plecat însă cu sentimentul că descoperise un instrument care avea să rămână cu ea.
„A fost printre puținele cursuri care au intrat pe o ureche și au rămas acolo, nu au ieșit pe cealaltă. Bineînțeles că unele detalii s-au mai pierdut în timp, dar modelul a rămas cu mine și am avut multe momente în care am spus: Este chiar bun.”
Londra, burnoutul și decizia de a începe pe cont propriu
Tot în 2015, Magda s-a mutat la Londra după ce a obținut un rol în cadrul Vodafone Group. Ulterior a schimbat compania, însă noul job s-a dovedit a fi diferit de ceea ce îi fusese prezentat și nepotrivit pentru ea.
Obișnuită să ducă lucrurile până la capăt chiar și atunci când nu îi plăceau, Magda a continuat să muncească până a ajuns într-un episod de burnout. În 2017, fenomenul nu era încă discutat la fel de des ca astăzi, iar ea nu și-a dat seama imediat prin ce trecea.
A înțeles însă că nu mai vrea să rămână în organizația respectivă și nici să continue ca angajată. Atunci și-a amintit de cursul de Process Communication Model urmat cu doi ani înainte.
„Eram într-un burnout și nu știam. Mi-am dat seama că jobul nu era pentru mine, organizația nu era pentru mine și nu mai voiam. A fost momentul în care am spus că vreau să încep pe cont propriu. PCM a fost primul lucru care mi-a venit în minte”, a mai spus ea.
L-a contactat pe trainerul cu care urmase cursul în România pentru a afla cum se poate certifica. Pregătirea a durat mai multe luni și a inclus 16 zile de curs, la finalul cărora Magda a devenit trainer certificat în Process Communication Model.
În 2017 și-a înființat compania, iar 1 ianuarie 2018 a fost prima zi în care nu mai era angajată.
De la traduceri și rapoarte, la un business construit din recomandări
Plecarea din mediul corporate nu a însemnat că businessul a început să funcționeze imediat. Deși avea experiență în strategie și susținuse cursuri în trecut, nu știa cum se construiește o companie de training, a povestit Magda.
În prima perioadă a lucrat în paralel ca freelancer. A făcut traduceri și a scris rapoarte din zona telecom, pentru a avea venituri și pentru a nu fi obligată să se angajeze din nou.
„Am luat-o de la zero, pentru că nu știam cu ce se mănâncă businessul de training. A fost o perioadă destul de grea, în care nici nu știam de unde să apuc lucrurile. Am făcut traduceri și am scris rapoarte, ca să vină niște bani și să nu fiu forțată să mă angajez din nou”, a adăugat fondatoarea Mind Training.
Un punct de sprijin a venit din partea unei comunități de traineri coordonate de o profesionistă care lucrase anterior în recrutarea formatorilor pentru companii. Prin această comunitate, Magda a înțeles treptat ce caută organizațiile, cum se dezvoltă un program și cum se construiește un business în domeniu.
La începutul lui 2018 și-a făcut singură site-ul, iar din 2019 a început să privească activitatea nu doar ca pe o profesie independentă, ci ca pe un business care trebuia dezvoltat.
Nouă ani mai târziu, majoritatea clienților ajung la ea prin recomandările companiilor și participanților cu care a lucrat anterior.
„Mi se pare cea mai sustenabilă formă de marketing. Iubesc interacțiunile cu participanții și faptul că folosesc niște instrumente care pe mine m-au ajutat. După nouă ani, simt că încă învăț cu fiecare sesiune pe care o livrez. Chiar mi-am găsit vocația sau, mai bine spus, m-a găsit ea pe mine când eram pierdută.”
De ce trainingurile ei sunt „de la om la om”
Magda descrie ceea ce face prin formula „Human to Human Training”. Poziționarea a apărut din feedbackul participanților, care i-au spus că sesiunile sale nu seamănă cu o tranzacție clasică între un trainer și oamenii aflați în sală.
Capacitatea de a se conecta cu oamenii este unul dintre cele mai importante atuuri pe care le are în profesie, a punctat ea.
„Mi-au spus: Cu tine chiar se poate vorbi de la om la om. Ești foarte umană, onestă și vulnerabilă. Este natural, dar este și o poziționare voită, pentru că am descoperit că și eu mai am foarte multe lucruri de învățat.”
În loc să se poziționeze ca persoana care deține toate răspunsurile, încearcă să construiască o relație de la egal la egal cu participanții. Observă că, în acest fel, oamenii sunt mai deschiși să împărtășească experiențe și mai curioși să descopere ce pot aplica în viața lor.
„Sesiunea nu se simte ca o tranzacție, ci ca o experiență pe care o avem împreună. Faptul că iubesc oamenii și că mă simt bine alături de ei mă ajută foarte mult în ceea ce fac.”
Germania, între calitatea vieții și birocrația pe hârtie
După câțiva ani petrecuți la Londra, unde și-a cunoscut actualul soț, Magda a decis să se mute împreună cu el în Germania. El este german și lucrează ca principal data engineer, iar întoarcerea îi oferea oportunități profesionale mai bune.
Pentru Magda, mutarea nu presupunea o schimbare majoră în activitate, deoarece își dezvoltase deja businessul și călătorea în diferite țări europene pentru a susține cursuri.
Cei doi s-au mutat în 2022 în München, un oraș cu un ecosistem puternic în zona tehnologiei. Revenirea în Germania, după experiența din tinerețe, i-a arătat însă o altă față a țării.
„Am descoperit partea birocratică, în care lucrurile nu se întâmplă atât de repede cum ar trebui. Am umplut, fără să exagerez, cred că jumătate de sertar cu hârtii care trebuiau completate de mână și trimise prin poștă pentru asigurarea de sănătate și pentru a-mi deschide forma de activitate.”
Experiența a contrazis imaginea pe care o avea despre Germania ca țară a eficienței. Un alt minus pe care îl resimte ca antreprenoare este nivelul ridicat al taxelor, pe care îl compară cu sistemul întâlnit în perioada în care locuia la Londra.
Pe de altă parte, apreciază calitatea locuințelor și nivelul general al vieții din Bavaria. În comparație, casele londoneze puteau fi frumoase, dar aveau deseori probleme cu izolația și instalațiile.
Proximitatea Alpilor reprezintă un alt avantaj important.
„Locuind în Bavaria, ne place foarte mult că avem Alpii aproape. Într-o oră sau o oră și jumătate cu mașina suntem deja în munți. Apreciem foarte mult lucrul acesta”, a mai spus Magda.
Legătura cu România, păstrată prin business și familie
Deși locuiește în Germania, Magda ajunge în România chiar și de 11-12 ori într-un an. Lucrează cu numeroase companii locale, iar cursurile îi oferă ocazia să își vadă familia și prietenii.
În ultimii nouă ani s-a specializat în Process Communication Model (PCM), un model utilizat pentru înțelegerea personalității, adaptarea comunicării și gestionarea stresului. În ultimii ani și-a extins activitatea și în zona inteligenței emoționale aplicate și a neuroștiinței aplicate.
Programele sunt susținute atât pentru companii din România, cât și pentru organizații din alte țări europene.
Revenirile frecvente îi permit să observe atât lucrurile care evoluează pozitiv, cât și dificultățile cu care se confruntă România. A remarcat dezvoltarea unei piețe dinamice în zona restaurantelor și a serviciilor, cu proiecte creative și o calitate în creștere, dar este surprinsă de nivelul prețurilor în raport cu veniturile locale.
„Mă uimește de fiecare dată cât de scumpe sunt produsele și restaurantele comparativ cu salariile. Recent, la un restaurant din România, am plătit poate trei sferturi din prețul pe care l-aș fi plătit în München, în condițiile în care salariul mediu este mult mai mic. Îmi pare rău pentru ceea ce se întâmplă în țară din punctul de vedere al acestei creșteri a prețurilor.”
Angajații români, mai curioși și mai deschiși să învețe
Lucrând cu participanți din mai multe țări europene, Magda poate observa și diferențele dintre modul în care oamenii se raportează la cursuri.
În România, întâlnește multă curiozitate, deschidere și preocupare pentru dezvoltare. În aproape fiecare grup găsește oameni care citesc din proprie inițiativă, ascultă podcasturi și încearcă să înțeleagă mai bine psihologia, comunicarea și gestionarea emoțiilor.
Interesul nu se limitează la performanța profesională. Participanții vor să devină și părinți, parteneri sau oameni mai buni.
„Văd foarte multă curiozitate și deschidere. Sunt mulți participanți care lucrează singuri cu ei, citesc și ascultă podcasturi. În fiecare sală am măcar câțiva oameni care au învățat proactiv foarte multe lucruri”, a menționat Magda.
Prin comparație, în vestul Europei a întâlnit mai des atitudinea potrivit căreia oamenii știu deja suficient și nu mai au nevoie să învețe. Nu consideră că observația poate fi aplicată fiecărui angajat, dar vede o diferență de tendință între grupurile cu care lucrează.
Pentru ea, cursurile susținute în România au și o componentă personală. Predarea în limba maternă îi permite să folosească umorul și jocurile de cuvinte într-un mod greu de reprodus în engleză.
„Când predau în România, parcă suntem complici în învățare. Este un sentiment foarte plăcut. În vestul Europei se plătește mai bine, dar nu voi renunța niciodată să predau în România pentru bucuria pe care mi-o oferă. Fiind româncă, vreau să aduc acasă lucrurile pe care le-am învățat și pe care le consider valoroase.”
Lecția celor nouă ani de business
Una dintre cele mai importante lecții învățate de Magda în cei nouă ani de antreprenoriat a fost să nu mai aștepte perfecțiunea înainte de a-și arăta munca.
La începutul businessului, după ce și-a construit singură site-ul, l-a ținut nepublicat timp de aproximativ trei luni. Era gata, dar nu îl considera perfect. Același lucru s-a întâmplat și cu articolele pe care le scria despre Process Communication Model, inteligență emoțională și neuroștiință aplicată.
„Le scriam și nu le dădeam drumul în lume, pentru că îmi spuneam că mai trebuie să le îmbunătățesc. Mi-a luat timp, dar am învățat să mă dau din propria cale și să las și munca ce nu este perfectă să vadă lumina zilei”, a povestit Magda.
Acceptarea vulnerabilității nu doar că a ajutat-o să avanseze mai repede, ci i-a apropiat și pe oameni. Atunci când nu mai încearcă să proiecteze o imagine a perfecțiunii, participanții se pot recunoaște mai ușor în experiențele sale.
„Am învățat că „good enough is good enough”, că suficient de bun chiar este suficient de bun. Încă am atacuri de perfecționism, încă sunt în recuperare, dar este mult mai ușor decât înainte.”
„Nu există niciodată momentul perfect”
Privind în urmă, Magda nu ar schimba experiențele prin care a trecut, nici măcar perioadele dificile. Consideră că momentele în care nu a fost bine au învățat-o să se bucure mai mult de fiecare zi și să observe lucrurile pozitive.
Singurul lucru pe care și-ar fi dorit să îl aibă în anii grei ar fi fost o voce interioară mai încurajatoare, care să-i amintească faptul că dificultățile vor trece.
„Poate aș fi vrut să am o voce pe umăr care să-mi spună: O să fie bine, nu-ți face griji. În ultimul deceniu, vocea aceasta este prezentă, dar înainte nu o auzeam. Altfel, nu cred că aș schimba ceva. Am învățat din toate experiențele, și bune, și rele, și mă bucur de locul în care sunt acum.”
Tinerilor care se gândesc să plece din România, să își schimbe cariera sau să înceapă un proiect le recomandă curaj, poate „un pic de nebunie” și renunțarea la ideea că trebuie să aștepte condițiile ideale.
Pentru Magda, niciuna dintre deciziile care au dus-o în punctul în care se află astăzi nu a fost luată într-un moment perfect.
„De multe ori amânăm lucruri care ar putea fi bune bune pentru noi pentru că nu este momentul perfect. Eu nu am început nimic valoros într-un astfel de moment, pentru că nu l-am găsit niciodată. Dacă îți dorești cu adevărat ceva sau vrei pur și simplu să încerci, începe acum.”
Perfecțiuneaeste dificil de atins atât în muncă, cât și în viață. În schimb, fiecare moment oferă posibilitatea unei alegeri, a punctat Magda.
„Nu există un moment perfect pentru a ne construi o viață care să ne aducă mai multă împlinire și bucurie. Există fiecare moment, iar în fiecare moment putem alege.”