Lectură de 14 min
Mihai Andronic: În România, la școală, în general aștepți să ți se spună ce urmează. În Olanda, dacă vrei ceva, îl începi și abia apoi întrebi.
Români din lume este seria editorială start-up.ro dedicată antreprenorilor români din străinătate, celor care sunt angajați la marile companii care schimbă lumea, cercetătorilor, tuturor românilor care vor mai mult și fac mai bine. Știi un asemenea român? Scrie-ne pe hello@start-up.ro.
Plecat din București pentru a studia în Tilburg, Mihai Andronic și-a descoperit interesul pentru investiții și analiza financiară abia după ce a ajuns în Olanda. Colegii și prietenii săi investeau deja prin aplicații precum Revolut, Trading 212 sau eToro, însă puțini dintre ei aveau timpul sau pregătirea necesară pentru a citi raportările financiare ale companiilor.
„Am ales Olanda pentru că se potrivea cel mai bine cu ce voiam eu să fac. Inițial, voiam să merg pe inginerie și m-am răzgândit pe ultima sută de metri, când mi-am dat seama că, pe felul meu de a fi, business-ul se mulează mult mai bine”, a spus Mihai Andronic, CEO și cofondator al Sentinellis.
Această distanță dintre ușurința cu care tinerii pot cumpăra astăzi acțiuni și dificultatea de a înțelege businessurile în care își plasează banii a devenit punctul de plecare pentru Sentinellis.
Platforma este construită împreună cu Ravici „Nicky” Neculai, fostul său coleg de bancă de la Colegiul Național „Elena Cuza” din București și actual student la Automatică, în cadrul Universității Politehnica din București. Cei doi dezvoltă compania de la distanță, între Tilburg și București, pentru un public care depășește încă de la început granițele României.
_.png)
Plecarea din România nu a fost „o fugă”
Mihai a terminat Colegiul Național „Elena Cuza” din București, la profilul matematică-informatică intensiv. Posibilitatea de a studia în străinătate l-a atras, dar decizia nu a venit fără ezitări.
În cele din urmă, a ales să plece atunci când și-a dat seama că are șansa de a trăi această experiență și că ar fi păcat să nu o folosească.
„La început am fost tentat de posbilitatea de a studia în alt fel decât în România, apoi m-am răzgândit. Îmi spuneam că mai bine rămân acasă, dar am decis să plec în momentul în care am realizat ca am norocul să o pot face. Nu am văzut-o ca pe o fugă din România, pentru că nu asta a fost.”
Primele luni departe de România au venit cu ruptura de familie, prieteni și mediul pe care îl cunoștea. Mihai a ajuns în Tilburg fără să cunoască pe nimeni din facultate și a trebuit să își construiască de la zero un nou cerc social.
Universitatea a ușurat procesul de adaptare prin evenimentele organizate înainte de începerea cursurilor, astfel că, după doar câteva zile, avea deja prieteni cu care ieșea în oraș. Partea cea mai dificilă nu s-a simțit însă în sala de curs sau printre colegi, ci atunci când revenea acasă.
„Cel mai greu lucru la care a trebuit să mă adaptez a fost singurătatea de acasă. Nu îi mai aveam pe părinții mei cu care să vorbesc când mă întorceam de la facultate. Ușor-ușor m-am obișnuit, dar asta a fost partea care s-a simțit cel mai tare.”
Întrebarea dacă a făcut alegerea potrivită nu a apărut o singură dată. Și-o pune în continuare, ceea ce consideră firesc pentru cineva care pleacă singur într-o altă țară.
„Amuzant e că îmi pun întrebarea asta tot timpul, nu o singură dată. Mi se pare normal să te gândești constant dacă ai luat decizia bună atunci când pleci singur în altă țară.”
A ales însă să continue pentru că a putut vedea concret diferențele dintre experiența educațională din România și cea din Țările de Jos.
Calitatea studiilor și implicarea universității în dezvoltarea studenților l-au convins că plecarea merită. În plus, a descoperit că viața în străinătate i se potrivește.
„Ce am găsit aici a fost exact partea care mă interesa cel mai mult: un program de business cu o bază cantitativă serioasă, nu doar teorie de management. Materiile la care am mers cel mai bine au fost tocmai cele cu cifre, Statistics, Finance, Accounting, Matematics si Programming & Quantitative Skills.”
Pentru Mihai, principala diferență dintre sistemele educaționale nu ține neapărat de dificultatea materiei, ci de felul în care studenților li se cere să folosească informațiile învățate.
Liceul românesc, mai ales profilul de matematică-informatică intensiv, l-a antrenat să rezolve singur probleme dificile și i-a oferit rigoare. La Tilburg, aproape totul se întâmplă în echipă: studenții lucrează pe studii de caz, susțin prezentări și sunt evaluați inclusiv în funcție de contribuția individuală la proiectele comune.
Examenele nu dispar, dar devin doar una dintre componentele procesului educațional.
În același timp, distanța dintre universitate și mediul privat este mai mică. Companiile vin în facultate, temele sunt construite pornind de la situații reale, iar organizațiile studențești lucrează cu clienți și bugete adevărate.
„Asta schimbă felul în care te raportezi la o companie: nu mai e un capitol de manual, ci ceva ce trebuie să înțelegi ca să iei o decizie.”
O altă diferență importantă este raportarea la inițiativă. Dacă în sistemul românesc era obișnuit să aștepte să i se spună care este următorul pas, în Țările de Jos inițiativa este presupusă.
„Nimeni nu vine să îți spună ce ar trebui să faci în plus. Dacă vrei ceva, îl construiești tu.”
Tilburg University i-a oferit lui Mihai fundamentele pe care le folosește astăzi în dezvoltarea Sentinellis: statistică, finanțe, microeconomie, gândire cantitativă și capacitatea de a structura o problemă înainte de a începe să caute soluții.
Aceste cunoștințe sunt folosite inclusiv în selectarea indicatorilor care intră în rapoartele platformei și în stabilirea modului în care aceștia trebuie calculați.
Facultatea nu l-a învățat însă cum să construiască un produs, cum să explice informații financiare unui om fără pregătire în domeniu, cum să găsească primii utilizatori sau cum să afle dacă rezolvă o nevoie reală.
„Astea nu se predau la curs, se învață făcând și greșind. Aș spune că universitatea m-a pregătit foarte bine pentru partea analitică și aproape deloc pentru partea de «construiește ceva de la zero și convinge oameni să îl folosească». Ceea ce mi se pare normal, asta nu e rolul ei”, a spus Mihai.
O parte importantă a educației antreprenoriale a venit din comunitățile studențești în care s-a implicat.
Ca Senior Analyst în Tilburg Investment Club, Mihai a lucrat alături de zeci de alți analiști la evaluarea unor companii pentru un portofoliu administrat de echipă. A construit modele DCF, a analizat companii comparabile, a citit raportări și a verificat contextul în care operau businessurile.
Acolo a înțeles cât de mult timp presupune o analiză financiară serioasă și cât de greu este pentru un investitor obișnuit să repete acest proces înaintea fiecărei decizii.
În cadrul 180 Degrees Consulting, a lucrat la strategii de intrare pe piață și go-to-market pentru clienți reali. Analizele porneau de la concurență, reglementare și dimensiunea pieței și l-au învățat să se întrebe mai întâi cine este utilizatorul și ce problemă are, înainte de a decide ce funcționalitate trebuie construită.
„Împreună, cele două m-au făcut să privesc o companie ca pe o poveste care trebuie documentată, nu ca pe un preț care urcă sau coboară.”
Mihai nu era preocupat de investiții și analiză financiară înainte de a pleca din România. Interesul a apărut în Tilburg, influențat de cercul său de prieteni, în care mai mulți tineri erau deja pasionați de bursă.
Experiența internațională a fost completată de două internshipuri făcute în România. În departamentul corporate al Raiffeisen Bank și apoi într-un rol de strategie la ING România, Mihai a văzut cum arată analiza financiară din interiorul unei bănci, o perspectivă diferită de cea a unui investitor individual.
„Ulterior am completat partea practică și în România, cu un internship în departamentul de corporate la Raiffeisen Bank și cu unul pe strategie la ING România. Acolo am văzut cum arată analiza financiară din interiorul unei bănci, ceea ce e destul de diferit de perspectiva unui investitor mic.”
În cadrul ING România a dezvoltat și a prezentat conducerii o campanie de atragere a clienților.
Mihai consideră că accesul, la 20 de ani, la cifre, clienți și situații reale de business a reprezentat una dintre experiențele care l-au ajutat să se diferențieze.
Sentinellis este construit împreună cu Ravici Neculai, fostul coleg de bancă al lui Mihai din liceu. Relația dintre cei doi exista cu mult înaintea startup-ului, iar anii petrecuți împreună au creat un nivel de încredere greu de obținut într-un parteneriat format exclusiv în jurul unei idei de business.
„Într-un startup, partea grea nu e să găsești pe cineva deștept, ci pe cineva în care ai încredere când lucrurile nu merg bine.”
Plecarea lui Mihai în Olanda nu a rupt legătura. Cei doi au continuat să vorbească frecvent la telefon, iar conversațiile din banca liceului s-au mutat, treptat, online.
„Pentru noi a fost destul de simplu să păstrăm legatura, pentru că ne auzeam la telefon constant. Practic distanța nu a rupt nimic, doar a mutat conversația din bancă la telefon.”
Responsabilitățile sunt împărțite în funcție de competențele fiecăruia. Mihai coordonează produsul, calitatea informației și strategia de go-to-market, astfel încât rapoartele să fie corecte și ușor de citit. Nicky, care studiază Automatica la Universitatea Politehnica din București, conduce dezvoltarea tehnică, de la pipeline-ul de date și arhitectura sistemului până la stratul de inteligență artificială care generează analiza.
Distanța îi obligă să comunice clar și să documenteze ce trebuie făcut și de ce.
„Avantajul e că nu prea există „hai să discutăm asta mai târziu”. Când nu stai în aceeași cameră, ești obligat să scrii clar ce ai de făcut și de ce, iar asta te ține disciplinat. Fusul orar dintre România și Olanda e de doar o oră, deci practic lucrăm în același program.”
Partea care nu poate fi reprodusă la fel de ușor online este brainstormingul.
„Acolo chiar lipsește faptul că nu suntem față în față și că vorbim pe video. Ideile bune apar mai greu pe un call decât într-o cameră.”
Mediul internațional de la Tilburg a influențat direct atât produsul, cât și publicul căruia i se adresează. Mihai studiază alături de tineri din zeci de țări, majoritatea cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani. Mulți dintre ei investesc deja prin aplicații accesibile direct de pe telefon, dar aproape niciunul nu citește raportările financiare ale companiilor.
Lipsa timpului și a pregătirii financiare nu înseamnă că acești tineri nu vor să ia decizii informate. Înseamnă însă că au nevoie ca indicatori precum marja operațională sau structura datoriei să le fie explicați într-un limbaj ușor de înțeles.
„Ei sunt, de fapt, utilizatorul nostru: cineva care vrea să investească informat, dar căruia nimeni nu i-a explicat vreodată ce înseamnă marja operațională sau structura datoriei. Faptul că i-am avut în jurul meu ne-a scutit de luni întregi de presupuneri despre cine e clientul”, a mai spus Mihai.
Sentinellis a fost dezvoltat în limba engleză încă din prima zi, nu ca un produs românesc care urma să fie tradus ulterior. Platforma acoperă aproximativ 11.000 de companii listate pe marile piețe internaționale.
Cu toate acestea, Mihai evită să generalizeze când vine vorba despre diferențele dintre tinerii români și cei olandezi în raportarea la investiții. Prietenii săi din Țările de Jos sunt interesați de business și bursă, în timp ce mulți dintre prietenii din România au ales ingineria.
Prin urmare, ceea ce poate observa este diferența dintre două cercuri sociale, nu neapărat dintre două țări.
Mihai definește Sentinellis drept un startup românesc ca origine și internațional ca produs. Fondatorii sunt români, iar compania este construită între București și Tilburg, însă informațiile sunt disponibile în limba engleză și acoperă marile piețe globale.
În prezent, centrul de greutate al businessului rămâne în România. Aici se află primii utilizatori și tot aici echipa a lansat Barometrul Bursei de Valori București, disponibil gratuit și fără crearea unui cont.
Piața locală este punctul firesc de plecare pentru echipă, deoarece încrederea poate fi câștigată mai ușor pornind de la analiza unor companii pe care utilizatorii deja le cunosc.
„În momentul de fata, centrul de greutate e clar în Romania. Aici avem primii utilizatori, aici am publicat Barometrul Bursei de Valori București, gratuit și fară cont, și aici suntem cel mai bine înțeleși. E și cel mai logic loc de pornire: e mai ușor să câștigi încrederea cuiva analizând companii pe care le cunoaște.”
Pe termen mediu, Sentinellis are în vedere extinderea pe noi piețe. Problema pe care încearcă să o rezolve nu este una exclusiv românească: un investitor individual din Amsterdam întâmpină aceleași dificultăți când încearcă să înțeleagă rapid o companie precum unul din București.
„Pe termen mediu însă, ne uitam către Olanda, Marea Britanie și Statele Unite, pentru că problema pe care o rezolvam nu e o problema românească. Un investitor mic din Amsterdam are exact aceeași dificultate în a înțelege repede o companie că unul din București.”
Mediul olandez îi oferă lui Mihai și acces direct la mentori prin incubatorul universității. Nu a fost nevoit să caute prea mult în afara facultății, pentru că infrastructura necesară se afla deja lângă el.
Deși studiile din Olanda i-au schimbat modul de a lucra și de a privi inițiativa, Mihai consideră că o parte importantă a avantajului său vine tocmai din educația primită în România.
„E ceva ce mulți români subestimează: baza de matematică. Am făcut mate-info intensiv la „Elena Cuza” și am luat bacalaureatul cu 9,8 la matematică și 10 la fizică. În Olanda, asta s-a văzut imediat. La materiile cantitative am avut printre cele mai bune rezultate, 10 la Programming & Quantitative Skills și 9,6 la Statistics, iar diferența nu era de inteligență, ci de antrenament.”
Experiențele de la Raiffeisen Bank și ING România au completat pregătirea teoretică, oferindu-i acces la probleme și decizii reale de business.
„Iar un alt avantaj, mai greu de măsurat, e obișnuința de a te descurca. Când vii dintr-un sistem unde nu totul funcționează perfect, ai reflexul de a găsi o soluție în loc să aștepți că cineva să o rezolve pentru tine. Într-un startup, ăsta e un avantaj real.”
Plecarea a schimbat inevitabil relația lui Mihai cu România. Din cele 12 luni ale unui an, petrece aproximativ trei în țară, iar distanța fizică a adus și o anumită îndepărtare.
În viața de zi cu zi a păstrat mâncarea românească pe care o gătește și o parte dintre obiceiurile cu care a crescut. Mult mai greu îi este să definească unde se află acum „acasă”.
„Până la urmă sunt ambele, și București, și Tilburg. E un sentiment pe care nu prea pot să îl explic”, a spus Mihai.
După terminarea facultății, nu se vede revenind imediat în România, cel puțin nu în primii ani. Rămâne însă deschis oportunităților, iar decizia va depinde inclusiv de evoluția Sentinellis.
„Momentan nu mă văd întorcandu-mă în țară imediat după facultate, cel puțin nu în primii câțiva ani. Dar nu sunt niciodată împotrivă ideii, sunt mereu deschis la oportunități. Depinde mult și de unde ajunge Sentinellis până atunci.”
Ia în calcul și posibilitatea de a urma un master în Italia, fără să simtă că trebuie să aibă deja construit un plan exact pentru următorii ani.
„Nu am un plan foarte curat și nici nu cred că e nevoie să am unul la 20 de ani.”
Cea mai importantă lecție învățată de Mihai în Țările de Jos este că inițiativa nu trebuie să aștepte validarea altcuiva. Dacă în școala românească era obișnuit să primească instrucțiuni despre ceea ce urmează, în Tilburg a învățat să înceapă singur și să pună întrebările ulterior.
„În România, la școală, în general aștepți să ți se spună ce urmează. În Olanda, dacă vrei ceva, îl începi și abia apoi întrebi.”
Sentinellis a apărut tocmai din acest reflex. Mihai și Nicky nu au așteptat să termine facultatea și nici să simtă că sunt complet pregătiți. Au început să construiască produsul de care aveau ei înșiși nevoie.
Tinerilor care se gândesc să studieze în străinătate, dar se tem că nu se vor adapta, Mihai le transmite că teama este, de cele mai multe ori, mai mare decât dificultatea reală. Prima perioadă este grea pentru aproape toată lumea, chiar dacă partea aceasta a experienței apare rar pe rețelele sociale.
„În același timp, nu aș vrea să sune prea roz. Cred că trebuie să fii măcar puțin pregătit psihic ca să pleci în străinătate, pentru că altfel unii nu se adaptează și în jumătate de an se întorc înapoi în România.”
Pentru cei care trec peste prima perioadă, câștigul este autonomia și încrederea că se pot descurca singuri într-un mediu nou.
Peste cinci ani, Mihai își dorește ca Sentinellis să devină unul dintre reflexele investitorilor înainte de a cumpăra acțiunile unei companii, indiferent de piața pe care se află.
„Dacă în cinci ani un investitor din Amsterdam sau din Londra se uită întăi în Sentinellis, la fel cum o face unul din București, înseamnă că am reușit.”
În ceea ce privește propriul traseu, Mihai nu încearcă să prezică exact țara sau orașul în care se va afla. Poate urma un master în Italia, poate ajunge într-un alt ecosistem sau poate fi ghidat de direcția în care evoluează startup-ul.
Nici nu își consumă energia imaginându-și ce ar fi schimbat dacă ar putea să se întoarcă în trecut.
„Trecutul nu poate fi modificat și nu văd rostul să îmi consum energia imaginându-mi cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi făcut altceva. Prefer să pun energia aia în ce urmează. E oricum mai util.”
Pasionată de idei de business și de oamenii din spatele lor, vede în fiecare startup o poveste care merită spusă și care poate deveni inspirație pentru alții. De peste 8 ani scrie despre antreprenoriatul românesc, ecosistemul de startup-uri și investiții, urmărind cum ideile bune cresc, se validează și se transformă în businessuri cu impact.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Alexandra Ciornei
