Florin Cașotă
Micul studio românesc, despre care am scris aici, a reușit să lanseze un joc adventure cu o poveste interesantă, amuzantă și care aduce aminte de monștrii sacri ai jocurilor adventure din anii 90.
După ce m-am umplut de adrenalină în Doom Eternal, am simțit nevoia de un joc liniștit și mi-am adus aminte de Gibbous. Și mă bucur că am făcut-o pentru că titlul românilor este unul foarte bun și mi-a prins bine în această perioadă.
După cum îți este indicat și în titlu, acțiunea jocului are loc la limita dintre normal și supranatural și începe într-un oraș numit Darkham cu detectivul Don R. Ketype, ce caută cartea necronomicon pentru o anumită persoană. Bineînțeles, primul loc unde caută o carte este într-o bibiliotecă unde-l întâlnește pe Buzz Kerwan, pe jumătate român.
Don R. Ketype este răpit, iar Buzz se trezește cu cartea în brațe și citind o frază din ea își face pisica Kitteh să vorbească. Bineînțeles, Kitteh este supărată peste măsură de această situație și vrea ca Buzz să rezolve situația.
Cei doi devin protagoniștii (trei dacă o punem și pe Kitteh) unei povești cu sectanți, voodoo și o călătorie prin mai multe orașe, inclusiv prin Transilvania. Este o poveste care nu se ia prea în serios, însă nu este realizată nici la bășcălie. Situațiile dramatice sunt tratate cu umor și mi-a făcut plăcere să parcurg povestea cap coadă. Iar finalul este unul emoționant și enigmatic.
Mai mult, de multe ori jocul străpunge și al patrulea perete, adică "zidul" imaginar care desparte publicul (adică gamerii) de actori sau de poveste. (Ai observat că în asemenea jocuri, personajele tind să stea în același loc, fără să aibă un motiv anume? o întreabă Buzz pe Kitteh, făcând referire la jocurile de tip adventure).
Personajele sunt creionate după niște clișee (detectivul cu voce răgușită, pisica plină toane etc), ceea ce duce la situații amuzante. În acest sens mi-a adus aminte de peripețiile amuzante din seria The Monkey Island, unde întâlneai tot felul de personaje dubioase și amuzante.
Un lucru pe care nu credeam că o să-l apreciez a fost textul în limba română. Vocile personajelor au fost în engleză, însă tot textul a fost în română și asta m-a distrat enorm. Mi-a plăcut limbajul folosit și era potrivit cu ceea ce spuneau pe gură în limba engleză. Excelent! Există și un moment în care un personaj din Transilvania vorbește exclusiv în limba română și m-am distrat copios.
La nivel de gameplay, Gibbous este clasic point-and-click. Controlezi personajul cu mouse-ul apoi apeși pe lucruri să vezi ce sunt, le iei dacă e cazul și le combini în inventar ca să obții alte obiecte și tot așa. Nu se inovează aici, dar nici nu simțeam nevoia de așa ceva.
De obicei, puzzle-urile nu sunt foarte grele și au un fir logic după care să te ghidezi atunci când rămâi blocat. Am întâlnit și vreo două situații când nu am știut ce să fac și am apelat la ajutorul internetului.
Stilul grafic este unul unic, jucăuș, cartoonish și potrivit pentru acest gen de joc. Majoritatea scenelor sunt îmbibate cu negru și roșu și au o atmosferă mai întunecată ce contrastează frumos cu stilul zglobiu al lui Buzz și Kitteh. Gibbous are peste 120.000 de cadre desenate individual și 15.000 de fișiere de sunet.
Per total, cred că românii de la Stuck in The Attick au făcut o treabă bună, iar singurul minus pe care l-aș putea menționa este faptul că e cam scurt (are o durată de vreo 10 ore). Sper ca următorul să ne ofere și mai multe ore de umor și de situații supranaturale.
Dacă sunteți nostalgici după un joc video clasic atunci puteți cumpăra Gibbous: A Cthulhu Adventure de pe Steam și GOG.com
