Au venit americanii! Sunday Bagels - micul New York din Pipera

Shaorma, covrigi, pateuri. Cam asta mâncăm cu toții când suntem pe fugă să ajungem la, sau de la serviciu. De ceva vreme există și o alternativă. Alex vinde bagels, un produs care prinde foarte bine în Vest. Ce e acela un bagel? Ei, am aflat noi pentru voi. Acesta se comercializează de zor într-o mică rulotă aflată în fieful corporatiștilor din Pipera. Povestea Sunday Bagels and Coffee.

Mica rulotă care vinde mâncare fast-casual după cum a descris Alex Petrescu, unul dintre fondatori, și-a deschis porțile în 2014. El are 27 de ani, e din Râmnicu Vâlcea, și din liceu până la terminarea masteratului a fost plecat mai tot timpul din țară. Alături de colegul și prietenul său Ionuț, s-a întors în România și a pus afacerea pe roate, la propriu.

”Eu am studiat în Danemarca după liceu. Am avut și un an de master în Franța, unde am studiat antreprenoriat și management. Toată perioada facultății am petrecut-o cu Ionuț Rusu, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Locuiam împreună, munceam împreună. Eu nu am avut o mare experiență ca adult în România, nu știam foarte multe. Chiar și ultimul an de liceu l-am făcut în State”, povestește Alex.

Citește aici, tot din seria Start-UP Urban, povestea Vivo Fusion Food.

De un an, Ionuț a plecat înapoi în Danemarca să își termine masteratul. Alex nu a rămas multă vreme singur și a cooptat-o pe Anca Fîrtat, o veche prietenă de-ale sale, pe care o cunoaște din copilărie. Ea îl ajută cu afacerea și este șeful propriu-zis al locației din Pipera: ”Am facut un master în Administrarea Afacerilor în Romania, după care m-am mutat în Barcelona pentru doi ani, unde am manageriat un lanț de trei restaurante. Acolo am luat contact pentru prima data cu antreprenoriatul și am învățat ce înseamnă să deții un restaurant”, ne povestește tânăra.

Revenind la Alex, el nu s-a simțit tocmai bine să se plimbe dintr-o țară în alta. Cu toate că experiența i-a priit foarte mult și l-a învățat diverse lucruri, spune că a simțit nevoia să se așeze undeva: ”Aveam nevoie de o bază, de o «navă mamă». Nu puteam să mă plimb întruna, voiam un loc în care să mă stabilesc. Mereu trebuia să-mi iau la revedere de la prieteni, de la familie. Îmi era foarte greu. Simțeam nevoia să fiu într-un loc în care să construiesc ceva pe care să nu-l dărâm la sfârșitul anului. Astfel am hotărât să mă întorc în România”.

Eu nu am avut o mare experiență ca adult în România, nu știam foarte multe. Chiar și ultimul an de liceu l-am făcut în State

Alex povestește entuziasmat de experiența sa din Danemarca. Împreună cu Ionuț a învățat și a lucrat în Aarhus. Facultatea nu ocupă atât de mult timp acolo, astfel că cei doi aveau timp să se și distreze: ”Ca mulți alți tineri, și eu am căutat să plec în alte părți deoarece eram convins că iarba e mai verde acolo. Fără să fi știut cum e la noi, m-am gândit automat că la alții era mai bine. În Danemarca, de exemplu, aveam mult mai puține ore la facultate decât aș fi avut aici. Iar asta mi-a permis să și lucrez. Astfel că eu și Ionuț ne-am angajat împreună ca debarasatori de mese într-un club de noapte din Aarhus. Așa am învățat ce înseamnă să lucrezi. Sincer, ne-am fi angajat oriunde ne-ar fi luat cineva (râde). A fost super experiența. Primeam 13 euro pe oră, aveam bani să ne distrăm. Din primul meu salariu m-am dus direct în Jamaica”.

Oamenii se perindă pe lângă rulota tinerilor. În timp ce prepară bagelșii, Alex povestește despre primele lui momente de antreprenoriat. A vrut să își deschidă ceva, orice. A plecat de la idei precum printarea 3D sau comerțul cu terenuri agricole și a ajuns la restaurante și, ulterior, la bagels: ”Ionuț s-a întors primul în România unde și-a deschis o școală de vorbit în public. După ce am terminat masteratul l-am urmat și eu. Am avut parte de un an mai liber în care am vrut să îmi dau seama exact ce vreau să fac. Să mă liniștesc, să văd în ce direcție vreau să merg. După un an de ”frecat menta”, am știut că trebuie să încep ceva. Iar candidatul numărul unu care să mă ajute cu asta era, evident, Ionuț. Nici lui nu-i mergea foarte bine afacerea, astfel că ne-am unit forțele pentru a deschide ceva”.

"Am observat că domeniul panificației a mers foarte bine chiar și pe timp de criză. Am zis că e și mai ușor de intrat în acest tip de afacere. Nu implica costuri enorme, nu necesita vreun expert în ceva anume”, mai spune Alex.

Cum a ajuns la bagels? Alex consuma produsul în țările prin care a fost. Știa că sunt buni, avea dovada că aceștia chiar prind la public: ”Prima dată ne-am gândit la o patiserie franțuzească, o așa zisă ”boulangerie”. Însă pentru acest lucru aveam nevoie de un patiser francez. Ceea ce era destul de costisitor de adus. Astfel ne-am orientat către bagels. Noi cunoșteam foarte bine tipul ăsta de produse, mâncam foarte des așa ceva în străinătate. La noi a fost o inovație. Are și forma aceea atipică. Și tocmai asta a facilitat construcția unui brand în jurul lui. Asta știam să fac, era tot ce învățasem. Să construiesc un brand. Ne-am dat seama că nu ar fi foarte scump și am trecut la treabă”.

Aveam nevoie de o bază, de o «navă mamă». Nu puteam să mă plimb întruna, voiam un loc în care să mă stabilesc

De la restaurant, la rulotă, la cart și înapoi la rulotă. Alex și Ionuț nu au știut ce au vrut exact, la început. Era o piață nouă, neexplorată pe care trebuiau s-o tatoneze cu maximă grijă. Un an le-a luat să deschidă locația: ”Finanțarea a fost proprie, nu ne-am gândit la fonduri europene sau guvernamentale. Până să ne hotărâm, pivotam între mai multe arii. Nu puteam să cerem fonduri nerambursabile în condițiile în care nu știam exact ce voiam să facem. Nu aveam un model de afacere. Nici nu știam dacă va fi rulotă sau un simplu cart. Asta am rezolvat de-abia pe final. Exact un an ne-a luat să punem totul pe picioare, cu tot cu delay-uri și probleme. Noi plecasem de la ideea unui restaurant mai mare, după care a trebuit să regândim și să reducem proporțiile. Așa că am ajuns la rulotă. Era cea mai ok idee pentru noi, dat fiind faptul că testam o piață care nu exista”.

Pregătită de plimbare

Tânărul își amintește cu plăcere de perioada de început, perioada în care bătea din ușă în ușă cu speranța că cineva îl va primi. Locul din Pipera e mare cât patru-cinci locuri de parcare și are o mică terasă pe care îți poți bea liniștit cafeaua și mânca bagelul: ”La locație ne-am orientat destul de repede. Știam că trebuie să vindem către corporatiști, ei au fost targetul nostru de la început. De asemenea bagelul este un produs matinal, trebuie să deschidem încă de la prima oră. Este un produs fast-casual, de calitate premium. Trebuia să mergem pe segmentul cu venit stabil, care se trezește devreme să meargă la serviciu. După ce ne-am dus cam prin toate zonele de corporatiști să vedem cum și unde putem amplasa rulota, ne-am oprit asupra zonei Pipera. Mulți ne-au spus că nu putem, că e împotriva politicii lor, că facem concurență restaurantelor deja stabilite de multă vreme în zonă. Până la urmă am găsit parcela asta de teren. Am sunat, am aflat, am închiriat. 25.000 de euro a costat în prima fază, ca să punem totul pe picioare. De atunci pot spune că am ajuns la aproximativ 40.000 de euro investiție totală”.

Cercetarea? Să mănânci încontinuu

Pe vremuri, când Sunday Bagels and Coffee era încă în stadiul de idee, Alex s-a documentat foarte atent despre acest fenomen. A mâncat zilnic mai mulți ”covrigei” din mai multe locuri ca să vadă exact ce înseamnă acest produs. S-a înscris și la un ”crash course” de o zi la una din școlile culinare evreiești din New York: ”Toată pregătirea mea în ceea ce privește prepararea bagelșilor a durat o zi. De dimineața până seara am făcut numai asta. Pe deasupra, mai și mâncam bagels de la trei magazine diferite, zilnic”. La început, în rulotă, eu și Ionuț făceam totul. Nu aveam niciun angajat. Ca să putem instrui pe cineva ulterior, trebuia să ne dăm și noi seama de toate detaliile. Pâinea nu o facem in-house, lucrăm cu o brutărie, iar rețeta e a noastră. Noi le dăm comanda zilnic pentru ce avem nevoie, iar ei livrează. Totul este foarte proaspăt. Ingredientele la fel, ce nu cumpărăm, importăm. De exemplu, somonul și prosciutto-ul sunt din Italia. Chorizo-ul îl luăm din Spania. De untul de arahide sunt cel mai mândru.  100% producție proprie. Noi coacem alunele, și le transformăm în unt după aceea, fără să adăugăm absolut nimic”.

Citește aici, tot din seria Start-UP Urban, povestea Calif.

Vremea a trecut, Ionuț a plecat. Nici Alex nu se ocupă full time de rulotă, Anca a preluat frâiele. Afacerea merge bine, clieții sunt numeroși, iar serviciul de livrare este din ce în ce mai accesat: ”Urmează să dăm drumul și la a doua rulotă. Ne gândim chiar și la un restaurant. Acum trebuie să eficientizăm formula aici, să avem succes. Încă dăm peste tot felul de chichițe specifice unui startup, cu care trebuie să ne descurcăm în fiecare zi. Proiectul a fost gândit încă din prima zi ca unul replicabil și scalabil. Media noastră e undeva la 100 de clienți pe zi, cam 2.000 pe lună. Avem și serviciul de livrare, care este folosit de multă lume. Ducem bagels peste tot în București. Odată am dus chiar și la Glina. Avem și catering, am fost contactați la un moment dat cu o comandă de 100 de bagels care trebuiau să fie gata la prima oră. A fost destul de greu, dar am livrat. Unul dintre cele mai atractive «pachete» este așa numitul «Bagel Box», o cutie cu șase bagels tăiați în jumătăți, ideali pentru sala de ședințe”.

Bagel Box-ul pregătit de livrare

”Investiția nu a fost încă recuperată. În fiecare lună abia reușim să ajungem la break even. Afacerea crește foarte mult iar toți banii se reinvestesc. Nu pot să spun că trăiesc din ea, nu am cum. Eu mă împart cum pot. Mă ocup și de afacerea familiei cu produse textile tocmai pentru ca aceasta cu bagels să poată funcționa. Pot spune că Anca are atribuții de CEO (râde). Ea se ocupă de tot ce e aici. Trebuie să asigurăm continuitatea”, a conchis Alex.

Fotografiile au fost realizate de echipa Sunday Bagels and Coffee și de Răzvan Băltărețu. Pe el îl găsiți aici.