Acest articol a fost publicat prima oară de către Delia Mircea pe Contzilla.ro, site-ul care explică legislația și contabilitatea pe înțelesul tuturor.

---

Cota de impozit pe microîntreprindere poate să fie de 1% pentru societățile care au cel puțin un angajat sau 3% pentru societățile care nu au angajați.

Termenul de angajat se referă la o persoană care deține contract individual de muncă la societatea respectivă cu norma întreagă de 8h/zi. În cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, se vor însuma fracțiunile de normă, astfel încât să reprezinte echivalentul unei norme întregi.

Formulă de calcul

Impozit micro = cotă de impozit * baza impozabilă

Potrivit art. 53 din Codul fiscal, baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

  • despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
  • valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  • veniturile din diferențe de curs valutar;
  • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  • veniturile din subvenții;
  • veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
  • veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
  • veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
  • veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
  • veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
  • veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
  • veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
  • veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

Determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

Totodată, pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată se adaugă și:

  • rezervele, cu excepția celor reprezentând facilitați fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microintreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv;
  • valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  • în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care își încetează existența, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;
  • rezervele reprezentând facilitați fiscale, constituite în perioada în care microintreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

Ca viitor sau actual proprietar de microîntreprindere trebuie să mai ai în vedere faptul că dacă ai achiziționat casa de marcat cu jurnal electronic, atunci valoarea de achiziție a acesteia se va deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care a fost pusă în funcțiune.

Foto: https://depositphotos.com

Citește și despre:

Plafoane fiscale 2019 – unde se încadrează afacerea ta în acest an

Microîntreprindere - condițiile necesare pentru 2019

12 declarații fiscale pe care le depui până pe 25 ianuarie

Declarații fiscale pe care să le depui în 2019

Afișe obligatorii în orice magazin - informații de pus la vedere

Cotele de TVA aplicabile în 2019 - ce să știi când întocmești facturi