Irina Achim
Povestea Fermei începe în 2010, odată cu venirea pe lume a primului lor copil, când cuplul construiește ”Casa Mare” în inima Munților Buzăului, ca o casă de vacanță pentru familie, căreia îi adaugă și o gospodărie cu câteva păsări și animale și o grădină de legume. Odată cu apariția celui de-al doilea copil, Valerica și Alex încep să pună bazele Fermei. În 2015, primeau primii musafiri în spațiul care putea găzdui atunci patru familii.
Afacerea care aduce viața la țară orășenilor
Planul inițial pentru Ferma De Sub Penteleu a fost să producă și să proceseze lapte, carne și fructe de pădure pe care să le vândă în București în magazinul fermei. Planul s-a schimbat și cei doi antreprenori s-au decis să aducă clienții direct la sursă în loc să ducă produsele la oraș. Iar un an mai târziu, deja puteau găzdui 10 familii la Fermă.
În prezent, după șapte ani de activitate, au ajuns la o capacitate de 17 familii, împărțită în șapte clădiri destinate cazării musafirilor, un spațiu vizitat anual de peste 500 de familii. Întreaga proprietate se întinde pe o suprafață de peste 60.000 metri pătrați, în care intră spațiile destinate fermei și atelierelor meșteșugărești: fierărie, olărit, tâmplărie și țesătorie. Investiția totală pentru acest spațiu depășește 2 milioane de euro.
”Natura ne-a binecuvântat cu un vecin generos: râul Bâsca Mare. În zilele însorite, plaja este locul în care îți încarci bateriile. La noi, copiii pot descoperi împrăștiate pe poiană tiroliene, minigolf, jocuri pentru exterior. Pentru zilele ploioase și reci am creat o atmosferă cosy în interior. Poți să-ți petreci timpul ascultând povești pe vinil, citind, savurând un lapte proaspăt muls alături de o felie de cozonac aburind”, ne descrie Valerica partea romanțată a Fermei.
Începuturile Fermei de Sub Penteleu
Înainte de a avea acest loc, Valerica lucra în București, unde a pus bazele unei companii care a dezvoltat în premieră pentru piața românească serviciul de management integrat al deșeurilor pentru platforme industriale. Ipostaza de mamă i-a încolțit Valericăi și sentimentul că vrea să se retragă în natură, departe de civilizație.
Așa reușea să îndeplinească și visul lui Alexandru din copilărie: ”amândoi am copilărit la bunici la țară, am fost crescuți și educați de bunici care au lucrat pământul, au crescut animale, țărani romani autentici cu respect pentru Biserică si frică de Dumnezeu. Ne place să credem că măcar parte din aceste valori ne-au fost transmise și nouă și avem obligația să le transmitem mai departe copiilor noștri și de ce nu, musafirilor noștri. Așa că Ferma de Sub Penteleu este un vis materializat datorită unei afaceri profitabile într-un loc binecuvântat”.
Au început în domeniul ospitalității fără să aibă experiență, iar un review din primele zile de funcționare le-a dat curaj că sunt pe drumul cel bun: „se vede că vă doriți să vă iasă și vă va ieși!”.
Valerica îi e super recunoscătoare acestei familii care a venit la începuturile Fermei și care a ales să nu înșire stângăciile momentului, dar să-i încurajeze. ”Din păcate, am pierdut contactul doamnei respective, dar dacă cumva ajunge să parcurgă aceste rânduri, o rugăm să ne dea un semn. Ne dorim enorm s-o mai avem musafir la fermă într-o revenire după șapte ani”.
Acum, la Ferma de Sub Penteleu au multe familii care le calcă pragul constant de minim patru ori pe an, ceea ce pentru ei e o garanție că fac lucrurile bine.
Dar ce-a fost greu în business?
Pe cât de poetic și idilic sună totul, Ferma de Sub Penteleu este totuși un spațiu care a întâmpinat și dificultăți în anii de activitate. Și aici intră provocările specifice domeniului, dar și cele specifice locului, care este foarte izolat de civilizație: cel mai apropiat oraș mare este la două ore de mers cu mașina, iar cel mai apropiat magazin universal este la 12 km de aici, și de aici pot interveni provocări pe parte de aprovizionare, spălarea lenjeriilor, accesul personalului.
Asigurarea utilităților a fost o altă provocare, iar apa, canalizarea, comunicațiile și curentul toate au fost asigurate prin forțe proprii de cei doi antreprenori. Accesul limitat înseamnă și o pregătire și aprovizionare riguroasă, astfel că au în permanență scule și materiale cu care să facă intervenții tehnice rapide. O altă decizie curajoasă a fost și cea în care au renunțat la Booking, care percepea comisioane nesustenabile pentru o afacere cum este cea a familiei Dincă.
”Suntem într-o zonă cu potențial turistic enorm, dar fără tradiție în turism. De aici rezultă lipsa personalului calificat în ospitalitate. Niciun angajat nu a avut experiență în activitatea pe care o prestează la Ferma.Tot personalul este calificat la locul de muncă cu enorm de mult efort din partea noastră”.
Printre alte decizii care dau autenticitate acestui business se numără și inițierea atelierelor tradiționale, care oferă oaspeților șansa de a descoperi meșteșuguri aproape dispărute, de a păstra diversitatea animalelor și exploatarea lor cât mai natural. O altă decizie majoră a fost aceea de a lucra cu o echipă formată exclusiv din localnici, încercând astfel să reducă depopularea satului românesc.
În timp, Ferma a crescut an de an, ceea ce a adus și noi membri în echipă, sub forma familiei Fleșariu, care a înțeles misiunea inițială și care este acum partener în întreaga poveste a fermei care readuce în prim plan dragostea față de natură și tradiții. ”Odată cu creșterea capacitîții de cazare și diversificarea ofertei de activități, la ferma a devenit evident că nu putem duce proiectul mai departe doar noi doi. Chiar a fost un moment de cumpănă. Am reușit să-l depășim în momentul în care Cristina și Dan Fleșariu, pe care i-am cunoscut în zona cătunului nostru si am devenit prieteni, au decis inițial să ne dea o mână de ajutor. În scurt timp, imediat ce a fost evident că împărtășim valori comune, au devenit parteneri în proiect”, ne spune Valerica.
Cristina a renunțat și ea la munca în corporație la Bucuresti și s-a dedicat complet proiectului. În noua configurație, au reușit să pună în valoare proiecte mai vechi și să demareze unele noi. ”Acum avem puterea să proiectăm noi vise în colțul nostru de rai. Și așa cum merge vorba, un nebun arunca o piatră și trei înțelepți se chinuie s-o scoată. Cam așa este la noi. Am pornit de la visul lui Alexandru și acum muncim împreuna să o scoatem la capăt”, mai spune antreprenoarea.
Și deși au loc să mai crească, Valerica ne spune că nu vor să depășească o capacitate de cazare mai mare de 30 de familii și să ajungă o ”pădure asfaltată”.
Despre downshifting direct de la sursă
Valerica și Alexandru sunt printre pionierii downshifting-ului, tendința care mută orășenii la sat în căutarea unui stil de viață lent, mai conectat cu pământul. Astfel că nu puteam rata ocazia să-i întrebăm despre această decizie și dacă aduce ea liniștea mult dorită în rândul celor care aleg să se mute:
”În primul rând trebuie să analizeze dacă într-adevăr se pot rupe de oraș. Aici mă gândesc la educația copiilor, asistența medicală și interacțiunea socială. Iar peste toate acestea mai este aspectul financiar. Trebuie să existe o minimă sursă de bani care să îți creeze un confort, să nu depinzi exclusiv de ce poți produce la fața locului pentru că cel puțin primii ani nu sunt ușori orice ai vrea să dezvolți local.
În privința liniștii, greu de spus. Dacă vii în vârful muntelui cu „bagajul” din București și vrei să te luminezi, nici aici nu vei găsi liniștea. Este nevoie de multă muncă să scapi de sechelele pe care ni le creează viața în metropolă.
Proiectul ”Afaceri mici, idei îndrăznețe” este și o oportunitate de învățare facilitată de Banca Transilvania, așa că finalul discuției cu Valerica Dincă trebuie să fie un sfat pentru cei care se gândesc să pornească o afacere în domeniul turismului.
Antreprenoarea le spune: ”Să vină să facă voluntariat și apoi să ia o decizie”.
