Oana CoșmanÎn doar câteva ore aveam să întâlnesc acolo, la evenimentul TEDx Bucharest, o adevărată speranță a țării noastre, un om cu care am putea să ne mândrim peste ani de zile, dar care, cel mai probabil, va pleca spre un viitor mai bun. Iar noi vom sărbători noi și noi zile naționale prin vorbe.
---
În centrul de evenimente de la marginea Bucureștiului, aproape de ieșirea spre Autrostrada Soarelui, aveau să urce pe scenă, vreme de 2 zile, unii dintre cei mai buni antreprenori, filantropi, artiști, tineri ai lumii, cei care încearcă să schimbe destinul umanității la orice pas, sau care o vor face peste câțiva ani – printre ei avea să se afle și Alyssa Carson, cel mai tânăr astronaut și probabil unul dintre primii oameni care vor ajunge pe Marte.
Dar nu despre Alyssa vreau să vă vorbesc astăzi, ci despre un alt copil prodigios. Unul de-al nostru: Andrei Tudor. Andrei are 10 ani și de patru ani construiește roboți cu care participă, mai apoi, la competiții naționale și internaționale.
Știința, robotica și informatica
Andrei va urca pe scenă după prânz și, cu vreo 20 de minute înainte de începerea celei de-a doua sesiuni de talk-uri de la TEDx Bucharest, îl observ, alături de părinții săi, croindu-și loc printre rânduri. Pentru început, îmi atrage atenția prin faptul că abia este cu o jumătate de cap mai înalt decât scaunele din sală.
Este cel mai mic de acolo, ca vârstă și ca statură, dar aveam să-mi dau seama că Andrei este, pentru moment, cel mai mic din toate încăperile în care se află. Asta pentru că pasiunea pe care și-a descoperit-o în urmă cu patru ani îl face ca, la cei 10 ani ai săi, să își petreacă mare parte din timp cu elevi și studenți mult mai mari ca el.
”Sunt Andrei, am 10 ani, și pasiunile mele sunt știința, robotica și informatica”. Așa se descrie imediat ce urcă pe scenă și se domolește ropotul de aplauze.
Andrei a început să construiască roboți "din plictiseală și curiozitate". Era la bunici, la țară, și avea doar cinci ani. Ca să nu se mai joace cu lucruri periculoase - cuie, sârmă, șuruburi - și nici să nu mai alerge după găinile din bătătură, părinții i-au făcut cadou un kit electronic. "M-am gândit să fac roboți atunci când am primit primul kit de electronică. Eram fascinat!", a povestit Andrei.
Fascinația pentru tot ce ține de domeniul roboticii îl urmează și acum. După cum avea să ne dezvăluie după ce-a coborât de pe scenă, acolo unde lumea vede o adunătură de piese, Andrei atribuie suflet. ”Pentru mine, roboții au suflet, altfel nu m-aș fi apucat de ei”, spune el.
Și, în același timp, Andrei le recunoaște potențialul de a fi complementari nouă. ”Roboții ar merita să fie construiți nu doar pentru că au suflet, ci pentru că pot ajuta omenirea. Imaginați-vă că sunteți miner și că faceți o treabă foarte periculoasă. Un robot v-ar putea înlocui tot timpul. Să înlocuim sarcinile grele cu un robot”, este sfatul lui.
A început primele cursuri de programare la 6 ani, odată ce s-a întors în București ca să meargă la școală. Nu a durat mult și a participat la Hour of Code, acolo unde a și câștigat primul concurs. Era cel mai mic din grupă și era doar începutul. Pe scena TEDx Bucharest, Andrei vorbește în continuare despre alte cursuri la care a participat și se emoționează. Deși discursul său este mai bun decât al multor adulți pe care i-am întâlnit, se încurcă la un moment dat, însă aplauzele întregii săli îl fac repede să-și regăsească ideea.
Apoi povestește în fața a cel puțin 300 de oameni cum a ajuns la un curs de vară la Facultatea de Electronică. "Era prima dată când aveam colegi mai mari decât mine. Inițial, mi-a fost teamă, dar după ce am văzut că nu știau chiar atât de multe pe cât credeam, am început să prind curaj", spune Andrei cu zâmbetul pe buze, iar sala izbucnește iar în aplauze.
Concursurile
La universitate a ajuns după ce a intrat în vorbă cu cei de la Flex, echipa din România care a câștigat la campionatul de sumo robotic. A fost invitat în laboratorul lor și la cursurile lor de vară. Acolo a învățat cum să proiecteze 3D un robot, cum să facă circuite electronice și a reușit să construiască primul robot umanoid, cu care a participat la prima competiție de robotică, Robochallenge România. A concurat împotriva unor elevi de liceu și studenți și a ieșit pe locul patru.
”Știți cum e atunci când te uiți în sus și îți vezi adversarul cu un cap, sau două, mai mare decât tine? Vă spun eu: e extraordinar și simți că toată munca ta a meritat. Asta m-a făcut pe mine să o continui”, adaugă Andrei.
O lună mai târziu, câștiga locul întâi la un concurs de la Iași. A urmat Concursul Național de Robotică de la Târgoviște, unde a ieșit pe locul doi. A continuat să participe la edițiile din 2017 și 2018 ale Robochallenge, unde a câștigat premiul doi.
În 2018 Andrei a mers la primul concurs internațional, la Dublin, unde a ieșit câștigător la categoria "Evolution". Proiectul cu care a participat reprezintă o bandă cu led-uri, care poate fi folosită de către bicicliști, dar și de polițiști sau pompieri – de pe telefon pot fi trimise mesaje pentru a fi afișate pe această bandă.
Știți cum e atunci când te uiți în sus și îți vezi adversarul cu un cap, sau două, mai mare decât tine? Vă spun eu: e extraordinar și simți că toată munca ta a meritat.
În noiembrie era la cursuri de Python și Inteligență Artificială la Bucharest School of AI, iar în fotografiile care rulează pe ecranul din spatele său vedem cum, iar, este cel mai mic din încăpere.
”Cam ăsta a fost drumul meu până acum. Și să știți că tot ce am realizat, am realizat cu foarte multă muncă și cu sprijinul părinților și al mentorilor. Și nu încetați să fiți curioși și să descoperiți lucruri noi că doar așa puteți veni cu noi idei pentru a schimba lumea”, mai spune Andrei.
Plecarea
Nu se vede, totuși, urmând o carieră în țara noastră. Așa ajunge să povestească despre cum se vede, pe viitor, student la MIT și cercetător la Boston Dynamics, și ne dezvăluie cel mai mare vis al său: să zboare în spațiu și să ajungă pe Marte.
Și toate aceste lucruri ar putea deveni realitate doar dacă Andrei își va croi viața departe de România. Lucru de care este conștient și el, chiar dacă are doar 10 ani. ”Aici nu prea sunt oportunități. Aici nu prea sunt fonduri, pe când în alte țări am. Școala n-a făcut nimic pentru ce sunt eu acum”, adaugă Andrei în interviul pe care l-am avut cu el după discursul de pe scenă, ținând să menționeze faptul că de ajutor i-au fost părinții care l-au încurajat și mentorii care-l ajută să-și pună în practică proiectele și pasiunea.
Nu încetați să fiți curioși și să descoperiți lucruri noi că doar așa puteți veni cu noi idei pentru a schimba lumea
Andrei este printre puținii copii norocoși care și-au dat seama încă de la o vârstă fragedă ce și-ar dori să facă, care le sunt pasiunile, ce pot învăța și realiza și care este începutul drumului pe care vor porni, poate, pentru tot restul vieții. Pentru toți ceilalți copii (mai mici sau mai mari, am spune noi) care încă încearcă să-și descopere pasiunile sfatul lui Andrei este destul de simplu: nu trebuie să aștepți ca altul să-ți descopere pasiunea pentru că s-ar putea să fie prea târziu și oricum trebuie să o faci singur. Iar pentru acest lucru trebuie să experimentezi, să vezi ce-ți place.
Pasiunea
De altfel, acesta a fost sfatul, sau, mai degrabă, rugămintea lui Andrei încă din primele momente în care a urcat pe scenă, după ce s-a descris ca pasionat de informatică și robotică. ”Mai înainte de toate am să vă rog să nu mă luați ca exemplu. Pentru că nu-mi doresc ca un copil, indiferent de talentul lui, să fie împins de la spate de părinți către matematică au robotică. Un copil face performanță din plăcere, nu împins de la spate. Lăsați-vă copiii să-și urmeze pasiunile, pentru că România are nevoie și de doctori și de pictori și de profesori, nu doar de roboticieni sau programatori”.
În acea zi, aplauzele au răsunat minute în șir imediat ce Andrei și-a terminat discursul. După cum aveam să aflu pe seară, atunci, chiar de ziua lui, Andrei nu apucase să-și sărbătorească onomastica. Însă nimic nu mai conta pentru el. Primise cel mai frumos cadou din viața lui de până atunci: admirația și aplauzele unei săli arhipline. Iar pentru el e doar începutul și vor mai urma multe alte săli în care Andrei va fi cel mai mic de acolo. Pentru moment.
Pentru că nu-mi doresc ca un copil, indiferent de talentul lui, să fie împins de la spate de părinți către matematică au robotică. Un copil face performanță din plăcere, nu împins de la spate.
Interviul cu Andrei a fost realizat în colțul Mindspace de la TEDx Bucharest. Mindspace este cel mai nou spațiu de coworking deschis în Capitală.
