Florin Cașotă
Oana Coșmanstart-up.ro, VideoCorp și InternetCorp au lansat documentarul “Romanian Startups: Roaring Tigers of Europe”. Documentarul ”Romanian Startups: Roaring Tigers of Europe” acoperă 33 de ani de istorie, de la primii antreprenori din anii de tranziție, până la primele tranzacții ale companiilor de tehnologie, care au pus România în harta atenției internaționale.
Romanian Startups: Roaring Tigers of Europe - The Extended Series va prezenta oamenii care au construit ecosistemul românesc și care au discutat cu echipa VideoCorp și start-up.ro pentru filmul documentar. În această serie vei afla interviurile extinse și vei găsi mai multe detalii despre cei care au construit antreprenoriatul în România.
De-a lungul anilor, Marius Ghenea a fost implicat, direct sau indirect, ca acționar, în câteva zeci de business-uri, iar numele lui este sinonim cu conceptul de antreprenoriat în serie în România.
Marius este, în prezent, Managing Partner în cadrul Catalyst România, unul dintre primele fonduri de investiții active la nivel local, și continuă să învețe și să inspire noi generații de antreprenori români. Catalyst România este fund managerul care a lansat, în 2012, primul fond de private equity și venture capital destinat României și finanțat prin JEREMIE.
Am povestit pe larg cu el parcursul de business, de la Flamingo la cafenelele Testarossa, la intrarea în acționariatul PC Garage, despre Catalyst România și recomandările pe care le are pentru actualii și viitorii fondatori români, despre lecțiile pe care le-a învățat în primii ani de capitalism în România, într-o economie extrem de volatilă, la detalii despre business-urile de care s-ar apuca în acest moment, despre succes și ecosistemul antreprenorial de la noi acum.
O poveste de business și viață presărată cu lecții și sfaturi pe care trebuie să le asculte orice viitor antreprenor în video-ul de mai jos din Romanian Startups: Roaring Tigers of Europe – The Extended Series.
Citiți câteva dintre cele mai importante declarații ale sale mai jos.
Antreprenoriat în anii '90
Familia, rudele, pentru ei, conceptul de antreprenoriat era unul de care se temeau. Nu înțelegeau foarte bine despre ce e vorba. Credeau că este ceva foarte riscant, ceva ce nu era adecvat. Până la urmă, am intrat în antreprenoriat împotriva voinței lor.
Pe termen lung, au fost bucuroși că am ales acest parcurs, dar la început au fost supărați că nu am ținut cont de sfaturile lor.
Am avut noroc că după ce am terminat studiile, m-am reîntâlnit cu câțiva dintre colegii din facultate și împreună am cofondat o primă companie. A fost foarte bine așa, pentru că am avut resurse combinate, abilități diferite, unul dintre noi era mai tehnic, alții eram mai axați pe zona comercială, marketing și pe zona operațională a business-ului. A fost de mare ajutor.
Neliniștea de a reuși mai mult în carieră
Am fost și angajat înainte de a intra în antreprenoriat.
Am lucrat ca profesor de engleză într-un liceu și a fost o experiență extraordinară să ajut generațiile mai tinere să învețe o limbă străină, dar nu se contura a fi o carieră bună pentru mine pentru că, știm bine, în învățământ salariile nu erau foarte mari și nici oportunitățile nu aveau să fie mai bune.
Apoi am fost angajat RENEL, la acea vreme, compania de electricitate controlată de statul român. Am fost angajat ca inginer. Era o slujbă bună, programul era bun, salariul era mare, dar mi-am dat seama destul de rapid că nu era o slujbă care să-mi ofere oportunități de a mă dezvolta, de a construi o carieră.
A devenit foarte evident când, la două săptămâni după ce m-am angajat și am avut o conversație mai detaliată cu șeful meu, care era cu 25 de ani mai în vârstă ca mine, și care se complăcea în slujba pe care o avea, nu-și dorise și nu-și dorea nimic mai mult.
Atunci mi-am spus că ”dacă la 50 de ani vor avea același loc de muncă și voi face aceleași lucruri pe care le face el, aș considera că mi-am irosit viața”.
Din acel moment am devenit mult mai activ în a încerca să-mi construiesc o carieră altfel, să găsesc alte oportunități pentru a mă dezvolta din punct de vedere profesional.
Dedicare totală
Încet încet, mi-am dat seama și la fel și foștii mei colegi au realizat că ideea de a ne deschide noi o afacere este cea mai bună variantă pentru noi. Așa că am făcut-o și lucrurile au mers foarte bine. Am avut norocul de a nu fi un antreprenor care dă greș cu prima încercare de business, am avut noroc să-mi reușească din prima.
Și chiar dacă aș fi dat greș, cel mai probabil aș fi încercat din nou și din nou până aș fi reușit.
Imediat ce am reușit să punem afacerea pe picioare mi-am dat demisia de la RENEL, ceea ce i-a supărat foarte mult pe părinții mei, pentru că au considerat că aveam o slujbă sigură, cu un salariu foarte bun, cu concedii, în București, iar eu am renunțat la tot pentru ceva ce, la vremea aceea, părea foarte riscant și iresponsabil.
Pentru mine, antreprenoriatul nu este o activitate pe care o poți face part-time. Trebuie să fii total dedicat dacă vrei să se dezvolte afacerea pe care o faci.
În anii 90 vorbeam ori de companii deținute de stat, ori de buticuri. Nu erau afaceri românești mari la începutul anilor 90. Treptat au început să vină și la noi multinaționale. La acel moment începusei să te gândești și la un job în cadrul unei astfel de companii și apoi să crești, treptat, pe scara ierarhică.
Când ai 20 și ceva de ani, doar ce-ai ieșit din facultate, nu ai familie, un credit la bancă pentru casă, nu pare un risc atât de mare să devii antreprenor full-time. Poți da greș, evident, dar poți să înveți foarte multe dintr-un eșec, din greșelile pe care le faci, pierzi bani, dar nu ai atât de mulți bani pe care să spui că i-ai pierdut.
Antreprenoriat în retail în anii '90
A fost o nebunie și acum ar părea o perioadă prin care era imposibil să navighezi. Erau și niște avantaje, dar trebuie să menționăm și lucrurile prin care trebuia să treci și care păreau aproape imposibil de deslușit.
Mediul fiscal și legislativ era cu mult sub ceea ce este acum, chiar dacă acum ne plângem că nu este predictibilitate. Atunci lucrurile se schimbau peste noapte și nu neapărat în bine.
Am făcut parte din acea generație de antreprenori care au pornit la drum chiar înainte de crash-ul economic din '96. Perioada '96-2000 a fost una în care România s-a dus în jos din punct de vedere economic.
Prin '97 - '98 ratele de schimb s-au mărit extraordinar de mult, nu aveam bani ca să putem cumpăra computerele. Nu găseam oamenii potriviți pentru a se ocupa de diferite aspecte ale afacerii, așa că a trebuit să ne învățăm oamenii într-un program intern, nu erau pregătiți pentru ceea ce aveam noi nevoie.
Era mult mai costisitor să faci afaceri atunci, toate erau foarte scumpe: internetul, abonamentele de telefonie. Plăteai mii de dolari pe lună pentru ceea ce acum costă câțiva dolari. Nu existau telefoane mobile, nu era semnal în toată țara pentru a putea vorbi la telefon, era greu să ai acces la telefonie, nu existau opțiuni pentru unelte de software pe care le foloseam în firmă, la ce aveam acces era extrem de scump.
E clar că nu există un moment mai bun în istoria omenirii când a avea o afacere poate fi ceva ce se poate realiza cu minimum de costuri, cum este acum.
În momentul în care am lansat Flamingo Computers existau companii care oferea acest serviciu către companiile de stat de la noi. Noi am văzut că nu există oferte pentru consumatorii privați. Era foarte scump să cumperi un calculator atunci, așa că ne-am gândit și noi, cum mai văzusem în alte locuri, să cumpărăm piese din diverse locuri din lume și să asamblăm noi un calculator pentru cumpărătorii privați, ceva care să fie mult mai accesibil de cumpărat. Era o piață mică pe care o adresam, dar una care creștea foarte rapid.
Lecții după care se ghidează și azi
Sunt foarte multe lecții pe care le-am învățat în călătoria fabuloasă alături de Flamingo Computers, din '94 până în 2000.
O lecție foarte interesantă a fost că am avut foarte mare noroc să pregătim un plan de afaceri încă de la început. Sunt antreprenori care se întreabă care este folosul unui plan de afaceri pentru că lucrurile se schimbă, evoluează.
Cred că este important să ai un sistem după care să te ghidezi. Pentru noi, de exemplu, eram singura companie din România care mergea la companii mari de computere din toată lumea cu un plan de afaceri. Păreau foarte impresionați că aveam un plan.
E ceva foarte important: să ai un plan, să ai o viziune, o strategie pe care o pui într-un plan e ceva foarte important, chiar mai important decât îți poți da seama.
O altă lecție, ceva ce recomand antreprenorilor e legată de faaptul că m-am simțit foarte depășit până nu am învățat concepte de business, financiare, lucruri pe care le trimit contabilii, de exemplu, până nu am înțeles cifrele afacerii mele. Mi-am dat seama că odată ce știu și eu acele cifre, știu mult mai multe despre afacerea mea. Acele cifre reflectă ce am făcut la vânzări, la marketing, ce am făcut în firmă.
Roaring Tigers of Europe este o producție start-up.ro și Videocorp, parte din compania românească de publishing de aproape 20 de ani pe piață, InternetCorp. Documentarul a fost realizat cu sprijinul partenerilor BCR, Orange, 2Performant. Partenerii din comunitate au fost Guran Consulting Global, How to Web, Launch, Impact Hub Bucharest, Flaviu Simihaian, Rubik Hub, SoftServe și Universitatea Româno-Americană.
