În luna mai, a format o echipă de elevi care să reprezinte România la cea de-a doua ediție a Olimpiadei Internaționale de Robotică „First Global Challenge” din Mexic, care a avut loc în perioada 14-18 august 2018. Echipa României a obținut 12 victorii, fiind singura echipă care nu a suferit nicio înfrângere în competitia internațională. Mircea Nistor este mentor în cadrul programul “FIRST Tech Challenge România”, inițiat în România de asociația „Nație Prin Educație” .

Care au fost materiile dumneavoastră preferate la școală, la liceu, la facultate și ce v-a atras spre aceste materii?

Materiile mele preferate în școală și liceu: fizica, chimia, matematica, biologia (în această ordine). M-a atras dorința de a cunoaște cum funcționează lumea și cum poate fi aplicată această cunoaștere pentru folosul nostru. La facultatea de Fizică m-a atras în special biofizica (aceasta este specializarea mea), deoarece este fascinant să poți înțelege complexitatea uluitoare a vieții din perspectiva unui fizician, familiarizat cu fundamentele naturii.

Profesorul ideal, atunci și astăzi (și întotdeauna!) este cel care contaminează cu pasiune, care respectă diversitatea naturală a elevilor și o valorifică.

Cât de importantă a fost atitudinea profesorilor care predau respectivelor materii și ce ați respectat cel mai mult la aceștia?

Atitudinea pozitivă a profesorilor care mi-au predat respectivele materii a fost importantă, dar nu esențială. Dacă îți câștigi independență în învățare, rolul profesorului nu mai este esențial, dar contează! O influență deosebită au avut asupra mea puținele emisiuni de popularizare a științei („Mai aveți o întrebare?” a fabulosului Andrei Bacalu, „Teleenciclopedia”), filmul „Cosmos” al lui Carl Sagan, revistele „Știință și Tehnică” și „Tehnium”.

Cum ați descrie profesorul ideal în vremea când erați elev sau student? Cum ar fi un profesor ideal în zilele noastre?

Profesorul ideal, atunci și astăzi (și întotdeauna!) este cel care contaminează cu pasiune, care respectă diversitatea naturală a elevilor și o valorifică.

Care credeți că au fost momentele cheie care au dus la formarea dumneavoastră și la succesul pe care îl aveți în prezent?

Primul moment-cheie a fost în vacanța de vară de după clasa a VII-a. Eram la mare la familia unui unchi care îmi cunoștea interesul pentru fizică. Astfel, m-a pus în legătură cu un profesor de școală care mi-a împrumutat pentru o săptămână volumul I al celebrei serii „Fizica modernă” a lui Richard Feynman. Mi s-au deschis ochii, am început să înțeleg cu adevărat care sunt regulile fundamentale în Univers (conservarea energiei, a impulsului, a momentului cinetic). Am căutat apoi cu înfrigurare cele trei volume: primele două le-am găsit într-un anticariat în București (eram deja student), iar cel de-al treilea volum l-am cumpărat de la o colegă profesoară (eram deja profesor!). Între timp am cumpărat o ediție de lux, pe care o recitesc cu bucurie, iar acum seria este disponibilă online, gratuit!

Al doilea moment-cheie a fost în clasa a X-a, când am avut șansa să răsfoiesc o carte de fizică școlară austriacă, plină de activități experimentale care să ilustreze autentic conceptele prezentate - atunci am știut că vreau să fiu profesor, să-i ajut pe copii să descopere minunățiile lumii!

Care sunt lucrurile care v-au frustrat, v-au enervat sau v-au dezamăgit când erați dumneavoastră elev/student?

Lista frustrărilor este lungă! În primul rând, sărăcia materială (am fost nevoit să merg o noapte întreagă cu colinda de Crăciun ca să adun suficienți bani (mai mult decât venitul mediu zilnic al unui angajat) ca să-mi cumpăr primul tub electronic - o dublă-triodă ECC85 - pentru a-mi construi primul radio). În al doilea rând, sărăcia informațională. Aveam acces la prea puține cărți, reviste, emisiuni de televiziune, filme care să alimenteze dorința mea de cunoaștere.

Elevii sunt natural curioși și diferiți - sistemul educațional sufocă de la bun început curiozitatea și diversitatea.

În anii 80 s-a adăugat frustrarea ideologică - aberațiile sistemului de atunci: să întrerupi voit alimentarea cu energie electrică a unui cartier, seara, pentru o oră, în numele unei economii iluzorii, să rabzi frigul și lipsa apei calde, să ai alimentele raționalizate, să fie controlate inuman nașterile și multe, multe altele.

Cum vi se pare sistemul educațional din România anului 2018?

Sistemul educațional din România anului 2018 îmi pare debusolat, incapabil să se adapteze acestor vremuri, sărac (la propriu și la figurat!). Elevii sunt natural curioși și diferiți - sistemul educațional sufocă de la bun început curiozitatea și diversitatea.

Am încercat de-a lungul timpului să ofer elevilor o alternativă. Am inițiat în urmă cu peste 20 de ani un club de știință și tehnologie (acum se numește Fizitec, dar o vreme nu a avut niciun nume). Am eliminat toate constrângerile sistemului școlar: ne întâlnim sâmbăta și în vacanțe, prezența nefiind obligatorie și nefiind recompensată în niciun fel - era pur și simplu la libera alegere a elevilor. Nu există o programă impusă: fiecare poate lucra la ce simte că-l interesează, inspirându-se și din ceea ce fac ceilalți. Lucrează laolaltă elevi de vârste foarte diferite, alăturarea făcându-se voluntar. Nu există lecții de predare și nu există teste cu note - fiecare învață ceea ce are nevoie, atunci când are nevoie. Rezultatele: nicio sâmbătă și nicio vacanță fără elevi, nenumărate minunății create din pasiunea și din munca lor, cariere remarcabile în anii următori.

Sistemul se zbate în sărăcie cronică, activitățile experimentale, contactul nemijlocit cu fenomenul practic nu există, nu este respectată și valorificată diversitatea naturală a elevilor, ci dimpotrivă: este sufocată sistematic.

De doi ani, prin bunăvoința miraculoasă a „Nație Prin Educație” lucram intens roboți de competiție. Echipa de robotică RobotX Hunedoara a participat deja la două ediții ale competiției național FIRSTTech Challenge, cu rezultate notabile (am jucat în semifinala primei ediții, am jucat în finala unei divizii în ce-a de-a doua ediție și am câștigat premiul Connect Award. În vara aceasta, la propunerea „Nație Prin Educație”, cinci membri RobotX au construit un robot FIRST Global Challenge și au reprezentat cu succes România în Mexic, obținând cinci distincții de aur, cele mai importante din competiția la care au participat 161 de țări: pentru câștigarea finalei, pentru cel mai mare număr de victorii, pentru cel mai mare număr de puncte, pentru atenția acordată siguranței lucrului și, cel mai important, premiul suprem: Einstein Award.

S-au schimbat multe (sau suficient de multe) în sistemul nostru de învățământ de când erați dumneavoastră elev/student și până acum?

S-au schimbat multe! Nu se face școală sâmbăta, așa că avem o „fereastră” în care ne putem desfășura așa cum vrem noi. A fost eliminată îndoctrinarea ideologică aberantă (deși a fost impusă alta, aparent de altă natură... Prefer să nu detaliez!). Nu mai avem trei trimestre, ci două semestre.

Dar nu s-au schimbat destule! Sistemul se zbate în sărăcie cronică, activitățile experimentale, contactul nemijlocit cu fenomenul practic nu există, nu este respectată și valorificată diversitatea naturală a elevilor, ci dimpotrivă: este sufocată sistematic.

Cum era atitudinea față de școală când erați dumneavoastră elev și cum vi se pare atitudinea generației actuale de elevi?

Elevii de atunci aveau foarte puține oportunități de a alege și de a se informa. Acum oportunitățile abundă, dar cei mai mulți par să nu le fi descoperit - sunt copleșiți de prea mult divertisment care îi „pândește” la tot pasul și nu descoperă adevăratele oportunități (acum poți învăța orice, la orice nivel - cunoașterea este la un click distanță, doar să o găsești în oceanul de nimicuri!)

Dacă ați avea această autoritate, care 3 lucruri pe care le-ați face pentru îmbunătăți educația în România și 3 materii pe care le-ați introduce obligatoriu în școală/liceu?

În primul rând, eliminarea sistemului de notare. Cel mai nedrept lucru este să ai aceleași cerințe de la oameni care sunt natural foarte diferiți. Cum ar fi să le cerem oamenilor să poarte toți pantofi numărul 39 și să-i „notăm” după cât de repede pot merge? Cei mai mulți ar fi traumatizați și fizic și psihic!

În al doilea rând, școala s-ar cuveni să fie locul și timpul în care diversitatea naturală a copiilor este respectată și valorificată într-un mediu prietenos, cooperant. Bufet suedez, nu cantină săracă! Bineînțeles, societatea ar trebui să achite nota de plată, nu să se eschiveze - este de fapt prețul viitorului nostru, al tuturor! Pensionarii de mâine depind cu viața de cât de capabili vor deveni copiii de astăzi!

În al treilea rând, înlocuirea materiilor tradiționale cu DOMENII, în care elevii să exploreze în echipe, teme complexe. Un exemplu este robotica. Poți învăța „din mers” mecanică, circuite electrice, electronică, programare, modelare 3D, manufacturare 3D, lucrul în echipă, cooperarea (chiar și cu cei cu care concurezi) fără să parcurgi separat materii prezentate ca și când nu ar fi „auzit” de celelalte (programele școlare și manualele sunt elaborate de adulți care NU COOPEREAZĂ cu ceilalți, având alte specializări!).

Am testat și funcționează! În doi ani, copii de vârste foarte diferite, cu performanțe școlare foarte diferite, cu pasiuni foarte diferite, au reușit împreună să devină campioni mondiali absoluți, într-un domeniu de mare complexitate - robotica - atât de necesar pentru un viitor comun!

---

A consemnat Andra Imbrea, wall-street.ro.

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa [email protected] și noi îl vom publica pe site