Florin Anghel
”Vinovat” de apariția acelei ordonanțe este fostul ministru al IMM-urilor, Florin Jianu. Domnul ministru a pornit la drum cu niște idei pe care chiar le-aș numi principii și pe care le-am apreciat ca fiind foarte curajoase la momentul respectiv: mecanismul de decontare sa fie cererea de plată, iar în loc de o lista de cheltuieli eligibile să fie publicată o listă cu cheltuieli neeligibile.
Acest al doilea principiu mi s-a părut foarte interesant pentru că mi-a adus aminte de gluma aceea cu diferența între dictatură și democrație (în dictatură tot e nu e permis, e interzis, în democrație tot ce nu e interzis, e permis). Treaba asta cu principiile în viața politică dâmbovițeană are picioare scurte, dovadă că Florin Jianu a părăsit în februarie postul de ministru tot din cauza unor principii și când a plecat au dispărut și ideile privind cererea de plată și lista de cheltuieli neeligibile.
Din propriile estimări, aș zice, că undeva între 5.000 și 10.000 de firme au fost înființate în acest scop, dar nu au mai apucat să depună planurile de afaceri din diverse motive, supra-aglomerarea consultanților fiind unul dintre ele
În locul domnului Jianu, deși ministru a fost altcineva, responsabilitatea programului a fost preluată de către Ilan Laufer – contestat datorită aparițiilor mondene, dar cu experiență de business, însă fără experiența mecanismului guvernamental și al finanțărilor nerambursabile. Pus, în această situație, domnul Ilan Laufer a dat dovada de o inteligență rar întâlnită la români și a realizat că nu e pregătit la acel moment pentru acest program sau că ”știe că nu știe”, așa că a pornit un amplu proces de consultare cu toți factorii implicați și, mai ales, a ascultat sfaturile care i-au fost sugerate.
Între martie și iunie ghidul Start-Up Nation s-a modificat continuu și nu de la o zi la alta, ci se întâmpla ca în aceeași zi, într-o prezentare ținută la Bacău după amiază, să afli lucruri noi față de prezentarea ținută dimineață la Piatra Neamț. Distracție maximă, grupurile de Facebook au explodat, programul a căpătat o notorietate greu de estimat înaintea momentului de start. După ceva amânări (programul trebuia să înceapă pe 2 mai și a început pe 15 iunie), lucrurile au demarat și frenezia a fost maximă, astfel încât s-a ajuns ca Registrul Comerțului să nu mai facă față numărului de cereri de înființare de firmă.
Din promisiunea celor 10.000 de finanțări însă au rămas 8.500 înainte să înceapă procesul de evaluare. Probabil vreo 1000 vor fi respinse, vreo 2000 vor renunța pe parcurs când vor realiza condițiile reale de derulare, așa că rămân vreo 5000 de beneficiari care așteaptă să primească niște bani
A venit și ziua de 15 iulie când aplicația s-a închis și aproape 20.000 de potențiali beneficiari încărcaseră pe platformă planuri de afaceri. Din propriile estimări, aș zice, că undeva între 5.000 și 10.000 de firme au fost înființate în acest scop, dar nu au mai apucat să depună planurile de afaceri din diverse motive, supra-aglomerarea consultanților fiind unul dintre ele. A fost o frenezie demnă de numit ”goana după banii nerambursabili”, care a dat naștere multor oportunități, dar a dus și la multe dezamăgiri.
După 15 iulie mingea a ajuns din nou în terenul ministerului unde o o mână de oameni dimensionați să proceseze 1000 de finanțări au fost puși în fața unui efort de 10 ori mai mare. Pentru a scădea presiunea la care erau supuși a apărut ideea parteneriatului cu băncile în partea de implementare, efortul de evaluare căzând doar în sarcina personalului din cadrul ministerului și a oficiilor teritoriale, deși în general nu îmi sunt simpatici funcționarii, trebuie să îmi exprim aprecierea pentru efortul pe care îl depun. Din promisiunea celor 10.000 de finanțări însă au rămas 8.500 înainte să înceapă procesul de evaluare. Probabil vreo 1000 vor fi respinse, vreo 2000 vor renunța pe parcurs când vor realiza condițiile reale de derulare, așa că rămân vreo 5000 de beneficiari care așteaptă să primească niște bani, dar ce urmează e un fel de Radio Erevan: e adevărat că Guvernul va da anul acesta bani la 10.000 de noi antreprenori? E adevărat, doar ca nu la 10.000 ci la 5.000 și nu le dă, ci le ia!
Dobânzile și comisioanele pentru creditul punte sunt pe undeva pe la 650 de lei pe lună, ceea nu ar trebui să fie o problemă pentru un antreprenor care a primit o investiție de 40.000 de euro și cheltuiala ar trebui sa fie sustenabilă din sursele proprii pe o perioada de cel puțin 4-6 luni,
O să fac o mică paranteză înainte de a explica gluma de mai sus: am ajuns la momentul actual în care procesul de evaluare este pe undeva jumătate și problemele au început sa apară. Va mai aduceți aminte de lista de cheltuieli neeligibile? Era foarte bună pentru a mai stopa micile abuzuri ale funcționarilor care au respins proiecte pentru că includeau telefoane mobile utilizate de către programatori (unul chiar intern la Google) pentru a dezvolta aplicații pentru mobil din motivul ca telefonul nu e echipament (deși în clasificarea mijloacelor fixe la echipamente avem și clasa 2.1.22.6.4. – receptoare telefonie mobile, deci dacă gândim și vrem sa găsim posibilități, găsim). Dar nu, decizia a fost eliminarea tuturor telefoanelor mobile, deși actualul ministru a dat asigurări de vreo 4-5 ori că ele sunt eligibile și partea proastă este că a fost și înregistrat.
Explicația glumei se regăsește în răspunsul la întrebarea: dar cam ce îl așteaptă pe un beneficiar în acest moment? Deocamdată incertitudine, deoarece banii pentru Start-Up Nation nu se regăsesc în bugetul național în locul în care ar trebui, sunt ceva bani alocați din Fonduri Europene, dar și acolo procedura nu este definitivă, ghidul este în consultare. Ar trebui să fie îngrijorați? Și da și nu. Premierul a promis o rectificare bugetară de urgență în care cred că vor apărea și banii pentru Start-Up Nation, dar aș face o precizare: din cei aproximativ 1,7 miliarde cât reprezintă totalul teoretic necesar, pentru anul acesta Guvernul poate demara programul foarte bine cu vreo 300 de milioane și, per ansamblu, programul să aducă mai mulți bani la buget anul acesta, dar mută presiunea pe bugetul anului viitor.
În timp ce scriam acest articol Guvernul anunță că la rectificarea bugetară a alocat 247 de milioane lei pentru derularea programului. Banii aceștia se adaugă la cei 500 de milioane disponibili din fonduri europene rezultand aproximativ 750 de milioane de lei. Estimand o cerere de plată la aproximativ 150 000 lei rezulta că Guvernul poate plăti anul acesta aproximativ 5000 de cereri de plată. Mecanismul cererii de plată este unul însă care presupune asigurarea unor furnizori foarte îngăduitori și multți nu vor putea apela la el ceea ce îi împinge pe antreprenori către decontarea prin creditul punte pe care foarte probabil statul îl va deconta anul viitor în lunile februarie – martie.
Prin mecanismul creditului punte, finanțarea ajunge la antreprenor de la bancă urmând ca apoi guvernul să achite acel credit (mai exact cheltuielile eligibile din el), ceea ce se poate întâmpla foarte bine anul viitor. Dobânzile și comisioanele pentru creditul punte sunt pe undeva pe la 650 de lei pe lună, ceea nu ar trebui să fie o problemă pentru un antreprenor care a primit o investiție de 40.000 de euro și cheltuiala ar trebui să fie sustenabilă din sursele proprii pe o perioadă de cel puțin 4-6 luni, timp berechet să ajustăm bugete și să găsim bani în bugetul de stat, mai ales că din acești bani, 19% merg imediat la bugetul de stat sub formă de TVA, plus impozitele pe salarii, 19% din niște bani promiși, nu din bani dați.
Pentru foarte mulți e greu să avanseze 5.000 de euro pentru o promisiune a Guvernului, asta fără să mai luăm în calcul celelalte cheltuieli prilejuite de înființarea firmei și de începerea activității (probabil tot vreo 5.000 de euro). Mulți antreprenori probabil se vor gândi că cei 10.000 de euro i-ar fi putut folosi altfel pentru începerea afacerii și nu contest că ar putea fi o decizie foarte bună
Deci, dacă ar avea o presiune prea mare pentru bugetul de anul asta, Guvernul ar putea drumul la 15.000 de proiecte finanțate prin credit bancar (ce bine sună asta din punct de vedere electoral) cu promisiunea ca în 2018 va achita aceste credite. Deocamdată, însă, pare că lucrurile converg spre blocarea programului și după prima piedică pusă mecanismului cererii de plată care în acest moment e doar teoretic, neputând fi apelat de cei care au semnat acordul de finanțare până la rectificarea bugetară (vezi art.3 din Acordul de finanțare) mecanismul creditului punte este singurul practic operațional, doar că aici intervine jocul între bancă și FNGCIMM (Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri), banca nu poate acorda creditul fără o garanție a FNGCIMM. FNGCIMM nu emite garanția fără să îi fie plătit comisionul și uite așa, antreprenorul este pus în situația de a veni mai întâi cu bani de acasă (undeva intre 12.000 și 20.000 de lei) pentru operaționalizarea unui mecanism care vizează o promisiune de plată, Guvernul nu își ia angajamente ferme, se ascunde sub sintagma „în limita fondurilor disponibile”.
Pentru foarte mulți e greu să avanseze 5.000 de euro pentru o promisiune a Guvernului, asta fără să mai luăm în calcul celelalte cheltuieli prilejuite de înființarea firmei și de începerea activității (probabil tot vreo 5.000 de euro). Mulți antreprenori probabil se vor gândi că ar fi putut folosi altfel cei 10.000 de euro pentru începerea afacerii și nu contest că ar putea fi o decizie foarte bună. Cum rămâne cu cei care nu dispun de cei 10.000 de euro? Probabil că suma minimă cu care cineva bine informat, având răbdare și fiind foarte chibzuit poate să reducă efortul cofinanțării pe la 1.000 – 2.000 de euro, dar e foarte probabil să nu poată să atragă toată suma (va pierde probabil banii de salarii și chirii, etc).
Deocamdată impactul programului e interesant: a stimulat zeci de mii de oameni să se gândească la antreprenoriat, la noi idei de afaceri, să înființeze firme (anul acesta s-au înființat până în iulie cu aproape 30.000 de firme mai mult față de anul trecut), deși s-au fluturat doar promisiuni și nu s-a dat nici un ban.
Așadar programul nu e chiar într-o situație roz, dar nici mort nu e. Ideea finanțării nerambursabile fără cofinanțare e o idee proastă, sunt foarte mulți care susțin că ideea finanțării nerambursabile e proastă în principiu, dar nu sunt de acord cu asta. O finanțare nerambursabilă poate fi o investiție, din păcate nu avem un mecanism pentru asta și sper ca în viitor programul să evolueze în această direcție prin transferarea lui unui fond investiții în parteneriat public - privat. Deocamdată impactul programului e interesant: a stimulat zeci de mii de oameni să se gândească la antreprenoriat, la noi idei de afaceri, să înființeze firme (anul acesta s-au înființat până în iulie cu aproape 30.000 de firme mai mult față de anul trecut), deși s-au fluturat doar promisiuni și nu s-a dat nici un ban. Un program de stimulare și susținere a antreprenoriatului este necesar în România, să nu uităm că noi avem aproximativ 21 de firme la mia de locuitori, față de 54 - media europeană, sau 75 în SUA.
Evident că se pot gândi soluții mai bune, mai eficiente pentru a îi stimula doar pe aceia care au un potențial antreprenorial și nu doar poftă a primi ceva gratis, că aceștia sunt mulți, dar deocamdată ăsta e programul și cred că trebuie orientate eforturile spre îmbunătățirea lui și a mecanismelor ce îl susțin. De exemplu: rolul băncilor mi se pare esențial în toată povestea asta și nu prea înțeleg comportamentul premierului Tudose în relația cu acestea.
Revenind la analogia inițială, programul e ca un copil conceput fără niște analize serioase înainte, cu ceva defecte congenitale, care s-a născut fără toate mecanismele funcționării necesare, așa că Guvernul îl mai ține în incubator prin acte adiționale. Ce o să se aleagă de el, diagnosticul e încă rezervat, poate nici să nu supraviețuiască, poate să se transforme într-un golan care ia banii din impozite și îi cheltuie nesăbuit, după cum poate fi un copil cu ceva probleme, dar cu un potențial foarte frumos. Cred că e prematur să ne exprimăm și doar timpul ne va spune ce se va alege de el. Până atunci vă îndemn să aveți răbdare.
