Fascinanta lume a matematicii
Mi-au plăcut orele de matematică în școală, dar nu și matematica. Profesorul era absolut ok, îl iubeam cu toții, era glumeț, preda bine, știa să prezinte totul super frumos, inclusiv în termeni de utilitate, dar cu toate astea matematica rămânea grea.
S-ar putea spune că astăzi am ales să lucrez în matematică, pentru că mi-ar fi plăcut în școală, sau pentru că profesorul ar fi fost unul bun și deosebit. Nimic mai fals.
Pasiunea pentru matematică la mine avea să se dezvolte în Facultatea de Matematică. Inițial, raportul dintre mine și matematică a fost unul de toleranță, din motive tehnice. Eu voiam să fac informatică, și fără matematică asta nu se putea.
Însă, când am ajuns la Facultatea de Matematică, profesorii de la facultate au știut să prezinte lucrurile de așa natură încât am înțeles într-un final fascinanta lume a matematicii.
Am înțeles și faptul că în școală ea este predată absolut aiurea și indiferent ce ar vrea să facă un profesor de matematică, el nu are instrumentele necesare pentru a putea preda matematica în mod corespunzător.
Pot spune deci că mi-au plăcut cam toate materiile la școală și le-am învățat pe aproximativ toate cu drag, chiar dacă, uneori, nu găseam utilitatea acestora. Însă aveam să găsesc ușor, ușor, utilitatea la multe din ele, chiar la vârste înaintate.
Spre exemplu, nu înțelegeam de ce trebuie să învăț toate capitalele din Africa, în clasa a V-a, mai ales că nu mă gândeam la acea dată că voi ajunge vreodată să merg în Africa și să fac ceva cu acele informații și oricum acum, la mulți ani după, multe din capitale s-au schimbat, deoarece unele state s-au rupt în două.
Aveam însă să aflu, acum 2 ani, adică la 33 de ani, la ce erau bune și acele informații, chiar dacă nu le-am utilizat în mod activ și direct la ceva.
