Claudiu RâpanBucureștenii au de acum o nouă alternativă în ceea ce privește produsele tradiționale. Continuăm seria Start-UP Urban cu o altă băcănie, de această dată una secuiască. La ieșirea din Pasajul Piața Muncii, aproape colț cu Baba Novac, Tamaș Rab și Nicu Indreica te așteaptă cu produse tradiționale din secuime, și cu un pate de bibilică care îți mângâie papilele gustative.
Fațada cochetă cu motive secuiești a Băcăniei Janos Bacsi parcă spune o poveste. Știam că urmăresc un magazin la parterul unui bloc. Pe drum, era cât pe ce să fiu păcălit de o alimentară rusească, semn că magazinele tradiționale sunt în plină ascensiune în Capitală. Înăuntru, l-am observat imediat pe Nicu, partea românească a board-ului băcăniei. Vorbea cu o clientă, îi explica ce fel de iaurt să aleagă, i-a oferit chiar să guste. Experiența e hands-on în cel mai pur mod cu putință. Alături de el, Tamaș. Partea ungurească. Cei doi au deschis mică afacere de două luni și deja au planuri de extindere. Impactul a fost foarte bun, iar lumea se perindă încontinuu prin magazin.
”Când am căutat spațiul de închiriat în București, ne orientaserăm inițial spre Bulevardul Decebal. Mi-a plăcut foarte tare cum arată, e plin de cafenele și de lume multă care circulă toată ziua în sus și în jos. Însă am știut că parcă avem nevoie de altceva. Spațiul pe care l-am găsit, cel pe care îl vezi acum, e perfect pentru ce ne trebuie nouă. Aveam nevoie să fie destul de mare, ca să ne putem desfășura cum trebuie. Iarăși, trebuia să fie pe o arteră foarte circulată. Noi aducem marfă de două ori pe săptămână de la producătorii locali, și nu ne permitem să rămânem cu ea în galantare sau să o aruncăm”, îmi spune Nicu.
Toate produsele sunt din Secuime
Nicu și Tamaș sunt prieteni de zece ani. Drumurile lor s-au intersectat prin intermediul soțiilor care se cunosc din copilărie. Împreună, cele două familii se ocupă de buna desfășurare a lucrurilor în băcănie: ”Noi suntem amândoi din Brașov, locuim pe aceeași stradă. Ne cunoaștem de zece ani de zile. Soțiile noastre sunt prietene din copilărie. Ideea cu băcănia a fost a lui Tamaș. Să aducem produsele din zona secuimii în București. Înainte să deschidem, am și vizitat foarte multe târguri de mâncare de acolo, am luat contact cu producătorii locali. Mezelurile, pâinea, totul e din secuime. Avem și o exclusivitate, la pateul de bibilică. Producătorul a fost foarte drăguț cu noi, i-a plăcut ideea noastră. Nici la Mega Image nu a vrut să vândă, însă pentru noi a făcut o concesie”.
Tensiunile dintre români și secui nu sunt așa stringente în Ardeal. Cu toate că istoria nu este deloc de partea unei prietenii, cei doi se înțeleg și se completează excelent. Nicu ne-a spus că ceea ce vedem la televizor nu reprezintă deloc adevărul, iar cele două comunității nu au nicio problemă una cu cealaltă, ci chiar conviețuiesc în armonie: ”Am vrut ca totul să fie transparent încă de la început, nu am păcălit pe nimeni. Am pus mare pe usă, ”Băcănia Secuiască”. Să știe lumea ce cumpără și de unde. Oamenii n-au probeme cu chestia asta. E bine. Chiar ne apreciază, noi îi tratăm foarte bine. Vorbim cu fiecare în parte, le prezentăm produsele noastre. Mâncarea e foarte bună, nu contează cine e, cum e și de unde e”.
Nu există tensiune etnică
”Noi ne înțelegem extraordinar, nu are nicio relevanță că Tamaș e ungur și eu sunt român. La noi, în Ardeal, conviețuim fără probleme, nu e cum vedeți la televizor. Desigur, sunt și extremiști de o parte și de alta, însă sunt doar rău-intenționați și irelevanți. Eu de mic am avut o groază de prieteni secui”, mai spune Nicu.
Când au auzit de locul în care cei doi bărbați le vor comercializa produsele, producătorii locali au strâmbat puțin din nas. Nu vedeau cum e posibil ca o asemenea băcănie să prindă în București, unde ei credeau că lumea are ceva cu ungurii. Nicu nu a fost de acrd cu ei, și pe bună dreptate: ”Fiecare producător cu care am vorbit a fost sceptic. Că lumea n-o să ne primească cum trebuie în București. Că aici sunt sentimente anti-maghiare. Nici nu s-a pus problema. Am fost primiți cu brațele deschise. Mai încolo pe stradă e un magazin rusesc. Ce, lumea nu ar trebui să cumpere de la ei că are Putin o politică mai agresivă? (râde)”.
Clienților le place. Mâncarea e chiar bună. Dacă la Băcănia ROD zacusca era ”la piéce de la resistance”, ei bine, aici pateul de bibilică e piatra de temelie. Și branza cu trufe. Cât de bună e brânza cu trufe... La sugestiile numeroșilor oameni, Tamaș și Nicu au în plan să ”secuizeze” și celelalte sectoare ale Capitalei: ”Am mai vrea să deschidem câte o băcănie în fiecare sector. Mulți clienți care ne-au trecut pragul s-au declarat încântați. Încearcă să ne ajute, vor ca noi să fim prezenți în mai multe zone. O doamnă chiar s-a oferit să ne facă un plan de marketing și promovare, pro-bono. Mi s-a părut extraordinar”.
Investiție de 60.000 de euro
Mai tăcut din fire, Tamaș intervine și el când vine vorba de începuturile afacerii. Finanțarea este proprie, iar despre Nicu spune că e omul perfect cu care să pleci la drum: ”Nu am folosit fonduri europene sau alte ajutoare. Noi am pus toți banii. Eu mai am o afacere și am vrut să mă extind pe mai multe domenii. Știindu-l și pe Nicu care are mulți ani de experiență de corporație în spate, știam că pe ce pune el mâna iese bine. Mă folosesc de celălalt business pentru a-l susține pe acesta. Cam la 60.000 de euro se situează investiția de până acum”.
”Eu sunt full time aici. Am lăsat celelalte întreprinderi ale mele deoparte. A venit pe lume și un copil, și am avut nevoie de o pauză. Mereu mi-am dorit să lucrez de aproape cu oamenii. Ne merge bine acum, însă abia în toamnă vom vedea exact unde ne situăm. Când bucureștenii vor reveni din vacanțe. Acum e cam pustiu orașul”, completează Nicu.
Picant, mai puțin picant, ceva să placă la toată lumea. Toate produsele comercializate în băcănie sunt meșteșugite la nivel local, în zona Harghita-Covasna. Ungurii din România nu mănâncă așa picant, ne lămurește Tamaș: ”Toate produsele sunt specialități secuiești. Le aducem direct din acea zonă. Mezelurile, brânzeturile, sucurile presate la rece, pâinea. Tot. Lumea crede că noi avem produse picante că așa mănâncă ungurii, toți ne întreabă asta. Din contră. Nu avem produse care să piște prea tare limba. Doar unele dintre ele pot să spun că sunt ușor condimentate”.
Un produs prea ieftin e mereu cu probleme
Nicu a fost corporatist înainte. Nu știe dacă s-ar întoarce, însă e sigur de un lucru: îi place să lucreze îndeaproape cu oamenii, să ia pulsul comunității. Mai spune că lumea vrea să încerce și altceva în afară de produsele de la sibieni, care sunt prezente în mai toate piețele bucureștene: ”Cu mine nu știu ce se va întâmpla pe viitor, dacă voi rămâne să mă ocup aici, sau să mă întorc în corporație. Am vrut să lucrez pentru oameni, să interacționez direct cu ei. Trebuie răbdare cu această băcănie, însă sunt convins că va prinde foarte bine. Este una dintre puținele de acest gen. Toate piețele sunt pline de sibieni, nu că aș avea ceva cu ei. Însă oamenii mai vor să încerce și altceva”.
”Și supermarket-uile au rolul lor. Însă e mult mai sănătos ce vindem noi. De exemplu, a venit la un moment dat o fată la noi. A văzut că smântâna are 36% grăsime. S-a speriat, a spus că nu poate să mănânce așa de gras. A trebuit să-i explic că de fapt aia e smântâna adevărată. Dacă nu vrei să te îngrași, mănâncă mai puțin, dar mai sănătos și fă mișcare zilnic. Nu îți cumpăra smântână cu 0,1% grăsime care e 90% sintetică”, a completat și Tamaș.
Piața e numai bună pentru astfel de magazine tradiționale. Tamaș e de părere că lumea vrea să mănânce sănătos, local. Să simtă local, după o vorbă a secuilor din Ardeal: ”Cu siguranță că este loc pentru băcănii în București. Locuitorii de aici sunt deja sătui de magazinele mari. Vor ceva tradițional. Vor să fie bine primiți, să li se explice ce e cu fiecare produs în parte, să guste înainte să cumpere. Nu știu cum se spune exact în română, însă în maghiară e o vorbă: ”cumpăr local, mănânc local, simt local”.
”Eu mereu mă întreb. Dacă un produs e prea ieftin, sigur e ceva în neregulă cu el. Sigur s-a făcut rabat la calitate, pentru că nu ai de unde să tai din costurile de producție. Noi suntem chiar ieftini, în comparație cu alți comercianți locali, alimentare sau băcănii. De exemplu, la noi, o pungă de pufuleți tradiționali costă 2,7 lei. De peste trei ori mai scump decât la Mega Image. Însă copiii vin și cumpără. Pentru că sunt mult mai gustoși și mai calitativi”, a adăugat bărbatul.
De ce Janos Bacsi
Janos din tată-n fiu, așa e în familia lui Tamaș. Doar el a stricat tradiția. Așa i-a venit ideea cu Janos Bacsi. Dacă la el s-a oprit prenumele, a zis totuși să facă ceva în privința asta: ”Numele vine de la cel al tatălui meu. Și tatăl său înainte, și bunicul său. Toți erau Janos. La mine s-a oprit (râde). Însă am vrut cumva să duc mai departe această tradiție. Oamenii de la care cumpărăm, ne-au invitat în casele lor, ne-au explicat ce produse fac. Noi îi văzusem doar o dată - de două ori. Așa am dezvoltat rețeaua de producători. Ca în familie”.
”Oamenii vor vedea, după ce vor cumpăra, diferența dintre produsele noastre și ale altora. Decât să stau să le explic că șunca mea e chiar șuncă, și că salamul este foarte bun, îi invit să guste. Și vor reveni cu siguranță. Asta pot să garantez”, au conchis cei doi bărbați.
Fotografiile au fost realizate de Răzvan Băltărețu. Pe el îl găsiți aici.
