Oana Coșman
Nu vreau să deschid subiectul școlii românești, cât de bună sau nu este ea, cât de mult de pregătește pentru viață și carieră. Dar mă bucur să văd că se deschid multe paliere de către mediul privat pentru tinerii români și că sunt licee și facultăți care devin partenerii firmelor.
De exemplu, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu a bătut palma cu MerchantPro, iar 100 de studenți – din România, dar și din străinătate, ca parte a programului Erasmus - înscriși la specializările Marketing, Economia turismului, comerțului și serviciului și Business Administration, au învățat cum ar trebui să înceapă un business online și au conceput niște prototipuri funcționale de magazine online.
La rândul lor, cei de la BCR vor lansa în scurt timp un credit de studii pentru studenți finanțat prin Fondul European de Investiții. Se pot acoperi cheltuielile pentru taxe, echipamente, cărți sau cheltuieli de cazare și mobilitate cu ajutorul lui. Iar așa cum au precizat oficialii băncii, creditul pentru educație „Skills and Education” are un target de 1.200 de studenți. Valoarea programului e de 75 de milioane de lei pentru 3 ani și va porni ca un pilot cu anumite universități din România.
Firmele private și-au dat seama că au nevoie de tineri pregătiți încă din școală și nu mai așteaptă ca ei să vină la interviuri de angajare doar așa cu niște cunoștințe generale. Și cred la la Politehnică, printre alte universități și facultăți din București și din celelalte centre universitare din țară, vedem cel mai bine acest lucru, fiind foarte multe colaborări între universitate și firme de IT care au dotat laboratoare, au programe de training, concep programa pentru diverse specializări, sau prin toată susținerea pe care o acordă programului Innovation Labs.
În cazul meu sunt mulți ani trecuți de când am terminat facultatea. De liceu nici nu vreau să mă mai gândesc, mai am puțin și ar trebui să merg la întâlnirea de 20 de ani. Fac parte dintr-o generație care a avut mult prea puține oportunități la dispoziție. Poate asta și pentru că sunt dintr-un oraș mic și până la facultate nu am fost impulsionați în școlile de acolo să facem altceva, să ne gândim, poate, la studii în afară, ceea ce acum e un lucru banal.
În fine, mă uit cu jind la tot ceea ce au la dispoziție tinerii de acum și mi-aș dori să fi știut de ele și eu (pe vremea mea singurele moduri în care puteai ajunge să studiezi în afară, din ce știam, era câștigarea unei burse Erasmus și puteai sta cel mult un an în străinătate la o facultate parteneră sau dacă plecai prin Work&Travel).
Aș fi ajut curaj să fac acest pas la vremea aceea dacă existau și alte modalități de a studia în afară? Nu știu. Am să aleg să cred, totuși, că da. Aș fi fost suficient de bună să fiu primită la o universitate în străinătate sau la un internship într-o mare firmă? Nici asta nu știu și mi-e ușor teamă de acest răspuns. Dar asta este o discuție mult mai privată.
Cert e că lucrurile încep să se schimbe și e la fel ca și în business: trebuie doar să ai curaj și să vrei să faci un lucru, să profiți de ceea ce e în fața ta.
