Octavian Palade
Știm, e un subiect de care suntem cu toții obosiți, dar asta e realitatea de pe teren și, oricât am încerca să o evităm, tot dăm cu capul de ea la un moment dat - unii dintre noi mai rău decât alții.
Anul trecut, înainte de primul lockdown total, am fost un susținător al acestei strategii - vorbeam despre o boală cu totul nouă, despre care nu știam exact cum se răspândește, existau atât de puține măști pe piață încât ni se spunea să nu le purtăm, ca să rămână suficiente pentru cadrele medicale, nu aveam nimic și țara noastră, cu probleme preexistente ale sistemului de sănătate (le putem numi chiar comorbidități în spiritul temei generale) avea toate șansele să ajungă într-o zonă foarte neagră. În plus, statul a promis că va susține antreprenorii și business-urile afectate fie prin amânarea taxelor, fie prin granturi și măsuri speciale.
Ce s-a schimbat acum? Din păcate, nu mare lucru. Avem, bineînțeles, o mai bună conștientizare a pericolelor, mai multe echipamente de protecție (am patru cutii de măști neîncepute împrăștiate prin toată casa și am consumat litri întregi de dezinfectant), avem ceva mai multe paturi în spitale, dar la fel de puține cadre medicale care să le poată gestiona, cadre medicale aflate în burnout și pe bună dreptate. Din păcate, avem și mult mai puțini bani la economie, dar și mai puține promisiuni care nu pot fi respectate - mulți antreprenori au optat să nu ceară suspendarea taxelor și impozitelor și acum mulți sunt în imposibilitate de a accesa granturi. Iar mulți încă așteaptă banii promiși de la stat după primul lockdown și chiar și mai mulți au închis definitiv, creând goluri enorme de locuri de muncă în piață.
De la o societate de consum am trecut la o societate de hypermarket. Pentru majoritatea românilor, consumul s-a mutat exclusiv către marile de lanțuri de magazine, poate chiar și către magazinele de proximitate - unele francizate, altele business-uri 100% românești. Iar economia nu poate supraviețui doar din asta. România are nevoie de antreprenori ca de aer și, din păcate, vor fi din ce în ce mai puțini.
Într-o zi, imediat după ridicarea restricțiilor pentru interioarele restaurantelor, am luat un Uber spre o filmare. Șoferul a primit un apel, și-a cerut scuze motivând că e urgent, a răspuns și s-a înnegrit la față. Avea un bar de cartier și tocmai fusese anunțat de o angajată că primise amendă de la Poliția Locală. Pentru ce? Pentru că deschisese barul la interior și polițiștii au decis, din ochi, că localul funcționa la un procent mai mare decât cel stabilit. ”Aveam 10 mese, au rămas 3. E 14.00 ziua, câți oameni credeți că puteam avea în interior la acea oră?”, mi-a spus cu disperare în voce. Era 14.00 ziua, într-o zi cu soare și un antreprenor probabil a decis că mai bine continuă să facă Uber decât să se mai chinuie să redeschidă afacerea.
Și, da nu zic, există și ”șmecherii”. Proprietarii de localuri de fițe care sunt mână în mână cu autoritățile, cei evident mai presus de lege care au uns rotițele potrivite pentru a face ce au făcut și până acum - profituri babane, nedeclarate. Credeți că sticlele acelea de șampanie scumpă au fost bătute în casa de marcat, având în vedere că acel local nu avea voie să funcționeze la interior și nici pe terasă după ora 22.00?
Vine valul trei și e grav. Nu neg asta. Și da, avem nevoie de măsuri care să stăvilească creșterile și de măsuri care să susțină economia. Dar cei de la putere nu par a fi capabili de altceva decât de a tăia în carne vie și de a opri, cel puțin la nivel de impresie, timpul în loc.
A trecut un an în care se putea pune la punct un sistem de școală de la distanță care să funcționeze, un sistem care să poată fi folosit și pe viitor, nu doar pe timp de criză (accesul elevilor din sate la educație era o problemă dinainte de pandemie). A trecut un an în care se putea pune la punct un sistem eficient de contact tracing și de testare, pentru ca vectorii principali de răspândire să nu mai poată circula liberi prin magazine, fabrici, mall-uri, școli, metrouri, autobuze și chiar și restaurante, în puținul timp în care au fost deschise. A trecut un an în care se putea organiza din timp un sistem de vaccinare care să prioritizeze corect (și prin asta mă refer la toate persoanele cu boli cronice care nu s-au putut vaccina din cauza lipsei informațiilor despre comorbiditățile lor din platforma de vaccinare) și care să asigure un proces rapid și sigur (poate dacă s-ar fi luat în calcul numărul real, nu cel oficial, de persoane care locuiesc în București, nu am mai fi avut pelerinaje în toate satele din țară). A trecut un an în care se putea gândi metode de a gestiona aglomerarea în mijloacele de transport în comun, dar paznicii din metrouri se fac că nu văd când cineva poartă masca sub nas și când lumea stă buluc la ușă, ca în vremurile bune. A trecut un an în care s-ar fi putut rezolva unele probleme arzătoare din spitale (un joc de cuvinte nefericit, dar necesar), pentru că asta faci în timp de criză - te adaptezi rapid. A trecut un an. Multe afaceri s-au digitalizat forțat, altele au dispărut complet. Iar statul? A stat în loc.
Avem restricții de circulație aruncate din pix - oamenii care ne conduc se comportă exact ca acel coleg de liceu care nu învățase nici măcar suficient cât să-și dea seama că răspunsurile pe care le copiază de la colegul de bancă sunt greșite. Ora 22.00 e absurdă în contextul în care ziua s-a lungit și oamenii ar putea petrece mai mult timp plimbându-se pe stradă sau stând la terasă, în aer liber, unde virusul are mai puține șanse de a se răspândi. În schimb avem tineri dornici de socializare care se strâng cu sutele în apartamente înguste sau în camere de cămin și care dorm claie peste grămadă, răspândind apoi boala proaspăt dobândită și rudelor cu probleme. Avem patroni de terase pentru care o terasă deschisă două ore în plus poate însemna un angajat în plus care are cu ce contribui la consumul generator de bugete de stat. Suntem ”amenințați” că economia își revine încă de la primul lockdown, dar adevărul crunt e că băncile care au susținut afacerile timp de un an de zile prin diverse credite speciale curând nu-și vor mai vedea plățile lunare, pentru că cei creditați vor pune lacăt și pe business-urile lor și pe întreaga economie. Ne îndreptăm spre colaps cu pași repezi dacă nu se schimbă ceva în abordarea celor de la putere.
Țineți-vă de ce puteți și pregătiți-vă pentru impact.
