Oana Pascu – Complice.ro
Oana Pascu a înființat în 2016 un business axat pe cadouri și recompense experiențiale, iar în prezent are peste 150 de parteneri cu care lucrează la nivel național, dar și internațional. Deși un magazin online, business-ul s-a desfășurat până acum în offline. Într-o săptămână însă lucrurile au luat o turnură neașteptată, iar Complice.ro a lansat un portofoliu de cadouri experiențiale online, atât pentru segmentul B2C, cât și pentru cel B2B. Totul în timp ce stă acasă cu băiețelul ei, Iannis, în vârstă de 3 ani.
Cum se împacă viața de antreprenor cu cea de părinte?
Fie că ești antreprenor, fie că ești angajat, tot este o provocare să ții un echilibru între cele două, să te rupi dintr-o parte și să fii 100% în cealaltă parte atunci când este important. Probabil că, în calitate de antreprenor îți permiți mai des "luxul" de a-ti alocă timp pentru copii chiar și în business hours. Dezavantajul este că, mult mai des, mintea ta este totdeauna împărțită între cele două planuri, nu există ora 18:00 când închizi calculatorul și gata...
Ce schimbări au apărut de când cu declanșarea acestei crize provocate de coronavirus?
Principala schimbare este legată de faptul că trebuie să stăm împreună acasă o perioada destul de mare și fiecare să facă ce făcea în mod obișnuit când era plecat: adică părinții să lucreze și copiii să se joace. Se schimbă obișnuințele, rutinele, confortul etc
Ce înseamnă pentru o mamă antreprenor cu business online să lucreze de acasă cu un copil mic?
Pentru mine nu este neapărat o noutate, au mai fost multe situațîi când am lucrat de acasă, mai ales în primul an după ce am născut. În general eu lucrez foarte mult seară, după ce băiețelul meu adoarme și, astfel, pot compensa / recupera. Ce mi se pare mai dificil este că la mine (dar și la alții din jurul meu) volumul de muncă este mai mare decât înainte de a se declanșa această situație. A fost ceva ce ne-a luat pe toți prin surprindere, pe nepregătite și a explodat în mijlocul unor planuri pe care le aveam cu toții. Ori, acum, indiferent că acele planuri au fost continuate sau au fost suspendate/anulate, a trebuit să implementăm rapid măsuri speciale de reacție.
De exemplu, pe lângă faptul că noi am extins perioada de valabilitate a experiențelor și oferim vouchere gratuit prin email sau curier (ceea ce am putut implementa destul de ușor), suntem deja în plin proces de creare a unui nou portofoliu de experiențe online. Mai exact, a trebuit să identificăm din portofoliul nostru existent toate experiențele care pot fi duse din offline în online, a trebuit să luăm legătură cu partenerii noștri, să conturăm împreună cu ei noile experiențe și să vedem care sunt limitările perioadei actuale - dacă sunt disponibile materiile prime, dacă au resurse, dacă pot livra etc, să stabilim și negociem noile condiții, să pregătim textele și să încărcăm pachetele pe site. În acest moment suntem la finalul acestei implementări. Apoi vom face research în piață și vom aduce în portofoliu noi astfel de experiențe pe care până acum nu le aveam.
Un copil mic nu înțelege de ce ești lângă el și nu îi acorzi atenție. Sau poate înțelege până la un punct. Este nevoie să existe multă comunicare, multă răbdare, multă creativitate în a petrece timp util și de calitate și uneori este nevoie să faci unele compromisuri.
Cum păstrezi echilibrul când copilul te vede că lucrezi în loc să te joci cu el?
În primul rând îl pregătesc din timp, întotdeauna îi spun când urmează momente importante și îi dau referințe clare pentru el: mâine seară o să am un curs online între masă de seară și mersul la culcare și tu o să stai cu tati sau mâine după micul dejun o să am de dat un telefon sau de trimis câteva mail-uri importante și nu o să pot stă cu ține, dar va stă tati etc. De asemenea, stabilim și ce facem împreună atunci când este timpul lui, cu ce ne jucăm, ce citim…
Apoi, chiar când sunt ocupată, încerc să nu-l fac să se simtă că și când nu ar există. Dacă vine la mine și, deși am vorbit și știe că am ceva important de făcut, are multă nevoie de atenția mea, îi dau un pupic scurt sau îl iau în brațe și îi arăt cum scriu la calculator sau chiar îl bag în videocall și îi arăt cum apare și el pe ecran. Partea bună este că toată lumea este în aceeași situație și oricine înțelege. Cumva ne obișnuim să includem copiii în activitatea noastră sau să îi lăsăm să fie martori, așa cum, pe vremuri, copiii erau martorii părinților care făceau treaba în grădina, în casă etc ceea ce poate nu este așa rău. Până acum, de multe ori copiii habar nu aveau ce fac mami și tati la serviciu, de ce se duc acolo și cum își petrec ei toată ziua.
Cum s-a schimbat programul zilnic?
Încep ziua mai târziu, lucrez mai puțîn in timpul zilei - de obicei când este somnul de prânz al lui Iannis - și mai mult seară - noaptea. Pe de altă parte, discuțiile sunt mai eficiente (toată lumea are o perioada limitată cât poate stă pentru că trebuie să aibă grijă de copii, nu mai pierdem timpul cu deplasarea etc.
Care sunt cele mai mari provocări ale muncii de acasă?
- Să lucrezi/să lucrezi în liniște;
- Să te oprești;
- Să nu îi frustrezi pe cei dragi.
Dacă înainte era dificil să ții echilibrul work-life când totuși plecăm de la birou și veneam acasă sau invers, deci schimbăm decorul, faptul că acum totul de întâmplă în același mediu face lucrurile mai dificile. În plus, lipsa interacțiunilor sociale se resimte, omul este o ființă socială. New business în această perioada este aproape inexistent pentru noi, dar acesta ar fi un model care mie mi se pare că ar complică lucrurile versus întâlnirile face to face.
