În week-end ai văzut ce a fost, articolul îl poți citi aici. Curse ok, distanțe medii, timp foarte scurt de așteptare. Ce să mai, parfum. Situația nu a fost deloc așa într-o seară normală de săptămână, într-o zi lucrătoare. O seară liniștită de noiembrie, în care nu s-a întâmplat mai nimic.
Mi se părea mie ciudat că ai 5 stele
Și când spun nimic, la nimic mă refer. Timpul mediu de așteptare între curse a crescut brusc, la aproximativ 15-20 de minute, ceea ce mi s-a părut enorm. În plus, în tot acest timp m-am deplasat în cerc, spre zonele mai cunoscute ale orașului, cu speranța că cineva îmi va auzi strigătul după ajutor. Sincer, au fost unele momente în care am crezut că aplicația e stricată și are nevoie de un restart, sau că nu fac eu bine ceva. Pur și simplu, nu exista interes pentru Uber la acel moment al zilei.
Toată această situație se poate explica prin prisma orei, după 21:00, atunci când lumea este deja acasă. Abia am reușit să prind prima cursă după 30 de minute de ”învârteală” prin centrul orașului. Undeva în zona rondului de la Coșbuc. Am dat peste doi tineri, un el și o ea, care au fost prea ocupați cu flirt-ul pentru a mă lua în seamă. ”Salut, e a șasea mea cursă cu Uber”, sparg eu gheața. Răspunsul a vrenit prompt, de la ea, ”Mi se părea mie ciudat că ai 5 stele”. Am luat-o ca pe un compliment.
Poate pică ceva la Gara de Nord
Odată ajuns la destinație, în Crângași, am început din nou perioada de stand-by. Și stau. Și stau. Și nimic. Decid să mă deplasez spre Gara de Nord, acolo sigur pică ceva, poate am noroc și de un dinamic. Ce naiv eram. Probleme mari cu parcarea, autobuze și oameni peste tot, abia am reușit s-o ”culeg” pe următoarea clientă, o tipă de vreo 25 de ani venită din Moldova, de la părinți. M-am dat jos din mașină, politicos, și i-am suit troller-ul în portbagaj. Nu era chiar ușor, probabil că săraca a tras de el multe sute de kilometri.
Aici a venit și cea mai lungă cursă de până acum. Destinația era undeva în Colentina, puțin peste 17 km de parcurs. Asta înseamnă că am avut timp berechet de conversație. Și am luat la rând cele mai ”fierbinți” subiecte de discuție, situația actuală a țării, problemele cu transportul în comun, lipsa de educație și manelizarea în rândul tinerilor. Vreau să spun că m-am simțit excelent, în largul meu, iar timpul a trecut mult mai ușor. ”Ce îți e și cu preoții ăștia, nu mai au pic de chemare, știu numai să fure”, iar mașina mânca kilometrii cu lejeritate.
De la preoți, am trecut la tinerii din ziua de azi, care ”sunt nesimțiți și au o lipsă acută de educație. Mai și bagă manele la maxim în tren”, îmi spune vizibil deranjată fata. Nici călătoriile cu trenul nu mai sunt ce-au fost, iar gradul de degradare al CFR este avansat, ca să facem o paranteză.
Ce îți e și cu preoții ăștia, nu mai au pic de chemare, știu numai să fure
Odată terminată cursa, am decis să merg înapoi spre casă. Ceasul aproape că bătea de ”noaptea jumătate”, iar opțiunea din aplicație, cea care te lasă să îți alegi o cursă spre o destinație pe care o preferi, îmi făcea din ce în ce mai mult cu ochiul. Zis și făcut. Am băgat acolo repede ”Piața Moghioroș” și am început, lent, deplasarea. Am zis că pot prinde o cursă pe drum.
Un singur rating
Și minutele s-au scurs, până am ajuns în fața blocului, iar cursa întârzia să apară. Ce să fac, poate problema e la mine. Observ că nimeni nu vrea să meargă în Drumul Taberei. Blochez ușile la mașină și încep să urc scările, gânditor. Bilanțul zilei: Aproape trei ore pe traseu și doar două curse. Ce-i drept, destul de lungi. Am încasat 25 de lei de pe urma lor, ceea ce nu-i chiar atât de rău, măcar mi-am scos motorina. Probabil așa arată o zi mai proastă pentru un șofer Uber, trebuie să existe și așa ceva, nu e totul atât de roz. Rămâne de văzut ce-mi rezervă viitorul în cariera mea de uberist.
Și încă ceva. Era să uit. Am un singur rating până în prezent, ce-i drept de cinci stele. Se pare că oamenilor le e lene să apese două butoane atunci când se dau din mașină. Dar nu-i bai, timp avem berechet și încă există zone din București pe care nu le-am vizitat.