Am vrut să aflăm cum se descurcă femeile antreprenor sau manager în vremea pandemiei și cum jonglează între decizii de business, regândirea unor segmente de activitate, lecții online și offline cu copiii, trei mese pe zi și tantrumurile copiilor. Așadar, cum arată zilele de distanțare socială și work from home.

Carmen Dumitru – Acvatic Bebe Club

Carmen Dumitru conduce un club de înot pentru bebeluși de pe vremea când fetele ei erau bebeluși. Contextul epidemiologic actual a făcut ca businessul său să fie printre primele afectate direct de măsurile luate pentru limitarea pandemiei. Cu toate că Acvatic Bebe Club este închis, orele de birou, deși mai puține, există în continuare, prioritatea fiind gestionarea acestei crize astfel încât la finalul perioadei de restricții întoarcerea la normalitate să fie cât mai rapidă.

Cum se împacă viața de antreprenor cu cea de părinte?

Dat fiind domeniul de activitate în care mă găsesc în postura de antreprenor am considerat de fiecare dată că a fi părinte e un plus. Pot să rezonez la nivel mult mai introspect cu grijile clienților și să identific soluțiile constructive prin empatie și compasiune pentru părinții ce fac parte din comunitatea ABC. Pe de altă parte antreprenoriatul m-a educat să-mi eficientizez timpul, să-mi setez prioritarile și să mă bucur de flexibilitatea de a alege.

Ce schimbări au apărut de când cu declanșarea acestei crize provocate de coronavirus în business, dar și în viața de familie?

Din punct de vedere al activității, de pe 18 martie, clubul a fost nevoit să-și suspende activitatea. Încă încerc să fac față noi realități și să mă adaptez pe cât posibil. Acum poate mai mult că oricând, atât eu cât și echipa ABC, conștientizăm cât de multă plăcere și împlinire ne oferea normalitatea activităților noastre. Ne bucurăm că avem o comunitate mare de părinți ce ne urmăresc pe social media și am încredere că, printr-un plan de comunicare susținut, vom reuși să construim împreună o energie pozitivă.

Suntem nevoiți să ne regândim businessul care se desfășura exclusiv offline pentru a păstra interacțiunea cu comunitatea noastră. Aveam în plan abordări noi și un program de promovarea a educației acvatice prin teatru, joc, prin lectură, astfel încât să venim în ajutorul părinților cu informații valoroase și cu un plan concret în cazul copiilor care se tem de apă. Desigur, astfel de planuri au fost puse pe hold.

Pe de altă parte, deși traversăm o perioadă complicată, am gândit o serie de activități care să implice apa și pe care părinții le pot face cu cei mici. Le vom publica pe pagina noastră de Facebook, alături de informații venite de la specialiștii cu care colobărăm - medici, kinetoterapeuți, instructori de înot - care să-i ajute pe părinți să treacă peste această perioadă cu bine.

Din punct de vedere personal, încercăm să ne adaptăm noului sistem online de predare și teme cu Carina (aproape 9 ani), fetiță mea cea mare și să exersăm cititul cu Alexandra, fetiță noastră cea mică (6 ani și jumătate). Avem noroc că suntem “părinții” unui bichon maltez de 3 ani, pe nume Puffy care e mereu pus pe joacă și dornic de atenție. Poate cine știe, la sfârșitul acestei perioade vom reuși să strângem suficient material să oferim părinților și iubitorilor de educație acvatic o nouă apariție editorială, după recentă noastră lansare a cărții “Nu mi-e frică de apă! “ din 28 februarie anul acesta.

Cum s-a schimbat programul zilnic?

Ne-am relaxat cu privire la ora de trezire, lucru care pentru mine e un mare plus, am început să folosim banda de alergat care era mai mult pe post de mobilă de terasă, experimentăm rețete și când e momentul de teme lucrăm împreună și Puffy are momentul ei de respiro. Pe scurt, programul e că nu avem program, suntem flexibili și ne adaptăm situației de moment, iar copiii reacționează cel mai bine la această schimbare…au devenit parcă mai relaxați și deschiși spre ascultare.

Din fericire, copiii noștri sunt destul de mari și înțeleg dacă eu sau soțul meu - care și el lucrează de acasă - avem ceva urgent de rezolvat. Ne sincronizăm programul, astfel încât să nu ne suprapunem cu conferințele pe skype. Încercăm însă să nu rămânem ancorați în problemele de business toată ziua profitând de înțelegerea copiilor și să le acordăm atenția de care au nevoie. Tocmai pentru că sunt mai mari, fetele sunt și mai preocupate de ce se întâmplă, de ce înseamnă această pandemie și cum ne va afecta stilul de viață.

Cum văd copiii schimbările?

Cu plusuri și minusuri, că și noi: petrecem mai mult timp împreună, dar le lipsește interacțiunea cu colegii și unitatea sistemului lor, ne jucăm mai mult, dar nu vom mai mergem la Disneyland în vacanță de Paște, au mai mult timp la dispoziție, dar nu pot merge la bunici în weekend sau să se joace cu copiii în parc. Au învățat și îi încânta că știu să folosească Skype și Google classroom, dar le lipsesc orele de înot, tenis și scrima.