Ioan Iacob – “Nu există viață personală și profesională. Nu poți să le separi”

Ioan Iacob a fondat firma de dezvoltare Qualitance în 2008, împreună cu prietenul său Radu Constantinescu. E unul dintre acei oameni de afaceri care nu fac diferență între viața personală și cea profesională. Orice încercare de a le separa i se pare “schizofrenie”. Am vorbit cu el pentru rubrica “Antreprenor după program” despre secretele vieții de antreprenor.

Ioan Iacob

Specula cu mingi de ping pong

Deși Ioan este un tip foarte așezat și logic, datorită formării sale, și nu crede că poți identifica antreprenorul de mic, își amintește că prima oară când a făcut bani “de pe piața liberă”, a fost în clasa a V-a, când a speculat nevoia colegilor de mingi de ping pong.

“Toată lumea se juca ping pong pe catedră, ceea ce era o chestie îngrozitoare pentru profesori. S-a lăsat cu exmatriculări, iar profesorii confiscau mereu mingile. Iar eu am fost providerul. Eram prin 1991 și aveam un Auto Moto Velo Sport la parterul blocului. Cumpăram cu 50 de bani și le vindeam cu doi lei”, povestește Iacob.

A făcut-o de nevoie. “Eu făceam parte din categoria celor de care se făcea mișto pentru că nu aveam ultimul model de adidași, eu aveam Rostar”, își amintește Ioan. Cu toate acestea, nu crede în povestea antreprenorului înnăscut. “Am crescut în cultura în care întreprinzătorul era un lucru negativ. Se spunea că dacă nu poți obține un job bun, atunci devii întreprinzător. Nu cred totuși că a fi antreprenor înseamnă să fii un supraom. Antreprenorul e un facilitator pentru alți oameni”, crede Iacob.

“Tată, la ce facultate să dau?”

Ioan a avut influența din zona tehnică acasă. Tatăl lui lucra în Fortran și crea modele matematice pentru simulatoare de elicoptere. Era și aceea un fel de programare. Primul calculator l-a primit prin 1993 și a început să se joace în Visual Basic pe un 386. “Mi s-a părut fascinant ce făcea el, că putea să construiască din matematică ceva real. Am început să facem debugging împreună, iar acela a fost primul meu contact cu tehnologia”, își amintește Ioan.

De la tatăl său a căpătat și ideea că un programator care nu știe matematică are un handicap. Pentru Ioan, cele două discipline sunt intrinsec legate – programarea e o aplicație a matematicii, nimic mai mult, îmi spune.

Faptul că eu nu am avut o pornire m-a ajutat, pentru că am apelat la experiența altcuiva

Multă vreme Ioan a fost confuz legat de ceea ce urma să facă în viață. Cumva, spune, asta l-a ajutat. Pentru că le-a cerut ajutorul părinților atunci când trebuia să dea la facultate. “Și așa ai tu bucuria asta cu butoanele, cu calculatoarele, cu matematica, du-te și fă calculatoare la Politehnică”, i-a spus tatăl lui. Așa că s-a dus. “Faptul că eu nu am avut o pornire m-a ajutat, pentru că am apelat la experiența altcuiva”, își amintește Iacob.

“Chiar nu știam ce vreau să fac în viață la acel moment. Nu-mi găseam vocația. Nu am luat viața prea în serios până atunci, un lucru pe care mi-l reproșau profesorii și la școală. Nu am reușit să iau niciodată viața în serios și să o las să mă afecteze fundamental, să mă streseze primordial. Cel mai deștept lucru pe care l-am făcut până la 25 de ani a fost să-l întreb pe taică-miu”, a spus Iacob.

Astăzi, omul matur, își explică acest lucru din faptul că a primit mereu libertate din partea părinților și nu a vrut să-și arate independența. “M-au lăsat să fac ce vreau, iar chestia asta mi-a permis să mă întorc la ei și să-i întreb și să ascult de un sfat”, mi-a spus șeful de la Qualitance.

Cu toate acestea, Ioan nu a fost un elev care făcea probleme. Participa la olimpiade și a învățat de acolo cum să treacă peste un examen.

Iacob, tu erai băiat deștept, de ce nu vii la programare?

Inovația din mucegai

Poate pare dur, dar Ioan a început cu adevărat munca în testare, o zonă privită cu preconcepții în lumea programatorilor. De multe ori se spune că acolo ajung oamenii slabi. În primul an de facultate, Iacob s-a angajat la Ubisoft, iar apoi a trecut la un startup american, Blazent, în testare. A fost o mișcare riscantă.

“Iacob, tu erai băiat deștept, de ce nu vii la programare?”, i-a spus o profesoară atunci când s-a dus la Blazent. “Cei din testare sunt priviți ca programatori ratați. Păreau cei care s-au apucat de programare și nu au reușit”, povestește Iacob. A dat interviul și a fost cucerit. Tipul care era atunci în fața lui a ajuns astăzi la eBay și i-a vorbit cu atât de multă pasiune despre importanța calității, încât a stat patru ani în acest domeniu. Iar calitatea l-a urmărit apoi la Qualitance. A ajuns Q&A Director și s-a mutat la Adobe. Înființase împreună cu Radu Constantinescu Qualitance și avea deja în gând să facă o companie diferită.Ioan Iacob si Radu Constantinescu 2 - CopyJPG

A fost o relație bazată pe încredere împreună cu Radu. Se cunoșteau din clasa a V-a de când participau la olimpiadele de matematică. S-au împrietenit în clasa a X-a, atunci când Ioan s-a mutat la Liceul Mihai Viteazul, pentru a ajunge într-o clasă specială, pentru olimpici la materiile exacte. Filosofia a fost înfluențată de ceea ce învățase în quality assurance.

“Lucrurile sunt mediocre în software. Am vrut să schimbăm modul în care sunt construite programele. La șase luni de Adobe mi-am dat demisia, iar ei au devenit primul meu client. Cu toate acestea, făcusem companie, aveam website, dar nu ne veneau clienții. În mintea mea de inginer, făcusem lucrurile ca la carte. De acolo a început distracția”, își amintește Ioan Iacob acele momente.

Lucrurile sunt mediocre în software. Am vrut să schimbăm modul în care sunt construite programele.

Primii clienți și extinderea în Statele Unite

Qualitance a crescut mult, iar astăzi este una dintre cele mai importante nume din domeniul IT din România. După Adobe, au ajuns la IBM, dar a fost întâmplător. Voiau să-l angajeze pe Ioan, dar când s-a dus la interviu, le-a propus să dezvolte soluții pe firmă. S-au certificat și au devenit furnizor pentru IBM. Au mai avut clienți în România, dar adevăratul boom a fost când au ajuns în Statele Unite.

“În 2011 am fost în vizită la Radu Cautiș, un român din industria IT din Statele Unite. Familiile noastre erau prietene de trei generații, dar noi nu ne știam. Ne-am intersectat din întâmplare și i-am povesitit cu pasiune despre visurile noastre. Mi-a zis că e foarte mișto și că e un subiect de care se lovise, dezvoltarea proastă. Mi-a propus să vindem în SUA, dar nu știam să fac asta. Mi-a zis că-mi oferă casa lui, să stau la el și apoi mă duc să-mi găsesc clienți. Era 2012 când am avut primul client acolo, la recomandarea lui Radu”, își amintește Ioan primele succese de peste ocean.

Ioan Iacob 2 - CopyJPG

Qualitance a ajuns astăzi la peste 160 de angajați și la o cifră de afaceri de 4,2 milioane de euro, din care 35% de pe piața nord-americană. Între sfătuitorii lui Ioan și ai lui Radu se află Tom Chi, care a coordonat proiectul Google X, fiind implicat în Google Glass și Google Loon, adică balonul cu internet pe care vrea să-l trimită corporația americană pe cer.

De multe ori, Qualitance se află în spatele unor startup-uri de succes, formate doar din oameni de vânzări, fără nicio legătură cu partea tehnică. Sunt parteneri în toate aceste produse și le dezvoltă. Uneori, salvează cu adevărat situația, așa cum își amintește de o situație Ioan Iacob.

“Lucram la un moment cu un startup care urma să se închidă, aveau un CTO cu care nu se putea munci. CEO-ul voia să închidă, pentru că nu aveau un produs, după aproape doi ani de dezvoltare. I-am zis că vom face noi produsul în trei luni și nici măcar nu trebuie să ne plătească, pentru că o vor face la final, când vom livra“, spune Iacob. E vorba de startup-ul din San Francisco numit Gainfully. L-au făcut în trei luni și au rămas echipa lor exclusivă de tehnologie. Astăzi, Gainfully e evaluat la 40 de milioane de dolari. Firma distribuie instrumente financiare. E complicat de explicat ce fac cu exactitate, dar gestionează instrumente în valoare de 1.000 de miliarde de dolari.

O zi fără program

Ioan Iacob e unul din acei oameni cărora le place munca lor atât de mult încât nu consideră că există o separație clară între job și viață personală. Când l-am întrebat cât de mult muncește, mi-a spus că toată ziua, dar deloc. Cum vine asta? “Zero. Nu am senzația că muncesc și-mi face extraordinar de multă plăcere ce fac. Învăț în permanență”, spune Ioan Iacob.

Ziua lui începe foarte devreme și se termină extrem de târziu. Destin de român care muncește cu și pentru americani. “Mă trezesc la 5 – 5.30, citesc email-uri, vin la birou, am întâlniri cu clienți și oameni din companie. Spre seară se trezește America – New York, Chicago, Denver, San Francisco, pe rând. Vorbesc cu ei până pe la 11 noaptea, mai fac un rezumat al zilei și mă duc spre casă”, povestește Ioan Iacob.

Urăsc noțiunea de work-life balance, nu pentru că nu cred că nu ar trebui să ai timp pentru familie, ci pentru că acest lucru pornește de la ideea că eu sunt cineva la job și cu totul altcineva în viața reală

După toate caracteristicile, Ioan Iacob e un om atât de pasionat de munca pe care o face încât consideră că ăsta e și hobby-ul lui. “Sunt atât de încântat, încât nu simt nevoia unui alt hobby”, a spus Iacob.

Caută nebunie de la angajați

De altfel, nevoia lui de a fi în permanență conectat la muncă se transmite și angajaților. Dacă aceasta e pasiunea lui, caută aceeași nebunie de la oamenii cu care lucrează.

Oamenii din Qualitance cu care lucrez au abandonat multe lucruri personale și au ales misiunea asta de a face compania să arate altfel față de alte firme“, spune Iacob. “Dacă eu nu am niciodată time off, și eu pot cere celorlalți același lucru. Oamenii pe care-i am alături au aceeași dedicație. Urăsc noțiunea de work-life balance, nu pentru că nu cred că nu ar trebui să ai timp pentru familie, ci pentru că acest lucru pornește de la ideea că eu sunt cineva la job și cu totul altcineva în viața reală. Asta e schizofrenie! Nu are cum să fie real”, explică Iacob atitudinea sa față de muncă. Iacob consideră că ceea ce faci la job trebuie să fie modul în care contribui la societate.

Nu credeam că voi ajunge vreodată să mă trezesc la 5 dimineața, să vin la birou și să plec la miezul nopții

“Dacă cineva se duce în vacanță și îmi spune să nu-l deranjez, doar pentru că e liber, chestia asta nu mi s-a întâmplat. Nici eu nu am făcut asta vreodată. Caut mereu pe cineva care să aibă nebunie”, spune Iacob.

Libertatea e o iluzie

Antreprenorii nu sunt liberi, crede Ioan Iacob. Dar nu se plânge. “Cultura pe care am construit-o noi aici e una de a servi. Ești responsabil pentru succesul partenerilor, dar și a oamenilor de sub tine. E responsabilitatea care-ți limitează libertatea”, spune fondatorul Qualitance.

Cu toate acestea, îi place ce face. Poate prea mult. “Nu credeam că voi ajunge vreodată să mă trezesc la 5 dimineața, să vin la birou și să plec la miezul nopții. Aș fi zis că glumești”.


Proiectul “Antreprenor după program” este susținut de Banca Transilvania. În această serie de articole căutăm poveștile antreprenorilor români despre cum arată viața după muncă, despre valorile lor și cum ar trebui să ne împărțim între job, pasiuni și viață personală.

Comentezi?

Urmărește startup-urile din România de peste patru ani și așteaptă unicorni locali. Redactor-șef al start-up.ro, Vlad tratează ecosistemul antreprenorial din România cu realism și nu crede că avem încă "Steve Jobs de România".