Vlad Andriescu
Și ca într-un banc de la Radio Erevan, nu era Elon Musk, era Peter Thiel și tot așa. Nici nu contează, nu despre asta e vorba. Colțul acesta de lume s-a entuziasmat. Am fost parcă brusc băgați din seamă, de parcă ar fi acest lucru o minune. De parcă țara noastră neînsemnată a fost băgată în seamă.
Nu e prima oară când o zic aici, chiar în scrisoarea către voi, cititorii start-up.ro. Eu nu sunt fan Elon Musk. Nu mi-a plăcut niciodată modul lui de a se prezenta, nu mi-a plăcut personalitatea sa publică expusă, nu am crezut în statutul de geniu. Am văzut un antreprenor bun, dar nu legendar. Dar nu despre asta vreau să povestesc. Vreau să povestesc despre iluzii.
Vă scriu fiind destul de obosit în clipa de față. E final de an, s-au adunat multe luni de muncă, niciodată lucrurile nu s-au oprit, iar acum se fac planurile pentru anul care vine. Așa că vă scriu dintr-o postură în care sunt un pic „bitter”, cum ar zice englezul.
Cred că cea mai dificilă chestiune cu care lucrăm noi la start-up.ro, dar și alți colegi din presa de business sau publicații care vorbesc despre startup-uri, e să evităm chestiunea idolului fals. Și să promovăm valorile. Atât cât putem, nefiind nici presă de investigație ca să verificăm după acele criterii. Cineva mi-a zis de curând că noi suntem „presa pozitivă”. Dar în lumea aceasta există câteva frustrări. Sunt nenumărate povești de antreprenori și nume pe care le promovăm în articolele noastre care au valoare. Poate nu au personalitatea lui Elon Musk, dar care sunt antreprenori care au muncit mult, care sunt respectați de angajați, care pot avea câteva cuvinte din care să învățăm fiecare dintre noi.
Dacă mâine pun un articol despre Sergiu Neguț, cofondator al Fintech OS și un român care muncește ca să ducă startup-ul său la un nivel cu adevărat global, dar și altul despre un fals idol al antreprenoriatului românesc, oameni din aceia care-ți livrează cursuri „la cheie” ca să te „facă antreprenor” cine crezi că va fi antreprenorul mai popular? Hai, că-ntrebarea e simplă.
Dacă mâine voi povesti despre un antreprenor mai puțin cunoscut, cel mai probabil audiența va fi relativ scăzută. Aceasta e una dintre frustrările cu care trebuie să lucrăm în presa de nișă. Pentru că scotocim prin aceste alei ale antreprenoriatului, iar apoi când îi scoatem pe oameni în față multora nu le va păsa. Nu voi fi nedrept, vor fi și puțini care vor descoperi ceva interesant acolo. Poate vor dori să afle mai multe. Dar sunt o minoritate.
E greu să muncești fără să povestești altora sau să-ți faci o imagine personală de guru. E greu ca public să nu ai idoli falși. E greu să nu crezi în rețete simple, de parcă totul ar fi o covrigărie la cheie, dar până și acela e un business îngrozitor de greu.
Cel mai greu așadar în viață e să nu ai niciun fel de certitudine. E ca și cum ai fi un ateu într-ale vieții, fără nicio legătură cu religia. Nu ai de ce să te agăți. Nu va veni niciun idol să te salveze sau să livreze dreptate și nedreptate. Eu personal nu am nicio certitudine, nu am idoli și nu cred în rețete. Cred în muncă și cred în dedicare față de ceea ce faci. Și e greu să fii așa, pentru că răspunsul din weekend al țării la idea că ar putea să vină Elon Musk pe aici, nici măcar să facă business, ci doar să se distreze, a vorbit inclusiv despre acest lucru. Oamenii cred în idoli. Nu contează cum îi judecă. Au nevoie de ei. Îi ridică pe un piedestal, îi vor coborî, vor găsi altul sau alta. Regele a murit, trăiască regele, într-un loop continuu și haotic.
Dar cel mai greu după un weekend din acesta e și să vezi că lucrurile în această privință nu au cum să se schimbe, pentru că oamenii vor dori în continuare idoli. Și chiar dacă ești într-un colț al presei, în care povestești despre o nișă, ai vrea ca oamenii să deschidă mai mult ochii și să vadă ce se întâmplă aici. Dar vor deschide puțini ochii, pentru că nu vor găsi idoli, nu vor găsi rețete și cei mai mulți despre care se va scrie sunt oameni simpli care muncesc mult.
Românul antreprenor nu este un geniu, dar cine este oare geniu? Exemplul e cel al omului muncitor, care lucrează pentru un țel. Că e bunăstarea familiei, a angajaților sau să-și permită o viață la care nu visa când era mic. Și nici nu trebuie să fie un geniu. Nu avem nevoie de asemenea zei. Nu avem nevoie de idoli. Doar de câteva repere morale mai bune și multă muncă.
