Vlad Andriescu
Acest articol a apărut ca o scrisoare trimisă cititorilor start-up.ro în newsletter-ul care se trimite luni. Te poți abona aici.
Astăzi, argumentația mea pornește de la două lucruri pe care le-am văzut în weekend. Piesa de teatru Caracatița de la Teatrul Masca din București și Dune 2. Ca și înainte, numerotarea începe de la ordinea lăsată în ultima scrisoarea a mea către voi în newsletter.
Titlul, Amurgul Idolilor, se bazează pe ideea că parteneriatele sunt cele mai importante, iar idolii carismatici pot fi periculoși sau chiar letali odată neconestați. Odată ce aparea rațiunea, idolul intră-n umbră.
10. Dați atenție familiei indiferent de succesul afacerii voastre
România este încă la finalul unei generații complete de oameni de afaceri, cei care au pornit în anii 90. Din acest motiv, nu avem atât de multe afaceri de familie. Dar ce avem sunt zeci de mii de antreprenori care au familie.
Business-ul poate fi complicat, poate să ocupe timp, poate să îți aducă adrenalină și entuziasm. Cred că o lecție importantă pe care am transmis-o de-a lungul timpului este despre importanța familiei. Și extrapolând, a grupului de suport pe care orice persoană trebuie să-l aibă.
În Caracatița, la Teatrul Masca, avem povestea unor tineri care cresc sub ochii noștri și care sunt ignorați de familie, prea ocupată să facă bani, prea ocupată să se uite cu atenție la problemele copiilor, care maschează lipsa de atenție cu o nouă pereche de încălțări sau cu bani. Rezultatul îl las la descoperirea voastră, dar un lucru esențial este că toate aceste lucruri lasă urme.
Una dintre poveștile mele personale legate de familie se poate rezuma la expresia “Dar ce, nu v-am dat bani? Ați murit de foame?”. Și răspunsul meu ar fi - nu, nu am murit de foame niciodată, deși nu am trăit într-o familie care să fi avut bani. Dar în goana aceasta, lucrurile au lăsat urme.
Așadar, oricât de mult vă place afacerea voastră, oricât de complicată este, lăsați loc familiei.
11. România are nevoie de un parteneriat pentru educație
Una dintre dilemele personale sistemice este legată de sistemul de educație din România. Consider că există un conflict mocnit între mai multe grupuri - profesori versus sistem versus părinți. Și conflictul tripartit este universal, iar apoi 1 la 1. Am auzit în piesa de teatru menționată expresia “La școală-l trimit să învețe carte, nu să mi-l educați”.
Cred că una dintre direcțiile sistemice necesare României este ca școala să nu fie doar un generator de carte, ci un generator de educație. Așa cum spune expresie “e nevoie de un trib să crești un copil”, tribul acesta se manifestă prin educația de acasă, prin educația la școală, prin exemplele de zi cu zi, prin anturaj. Ignorarea oricărei părți reprezintă nu doar … ignorare. Ci ignoranță. Și lasă lipsuri în viitoarele generații.
12. Puterea schimbă, iar eroii pot fi mai periculoși pentru societate decât credem
Trec la Dune și nu voi da spoilere. Dar dacă ați citit cărțile, deja știți despre ce e vorba. Dune mi-a marcat adolescența pentru că în spatele poveștii am descoperit o mulțime de lecții. În Dune afli că într-un fel sau altul nu există băieți buni și băieți răi, atât timp cât puterea absolută, răsărită din lipsa de contestare și fundamentalism de orice fel e periculoasă.
Nu a existat de-a lungul istoriei umanității niciun lider care a fost transformat în erou și în despot care să fi adus bine cu totul. Promisiunile au fost mereu încălcate de orice despot adus de credințe fundamentaliste. Puterea schimbă, indiferent din ce poziție plecăm. Idolatrizarea schimbă oamenii. Atât pe cei din poziție de putere, cât și pe cei conduși.
În lumea politică știm efectele. În lumea de business vedem asta. Steve Jobs, Elon Musk, persoane care sunt idolatrizate și pe care nu le judecăm sau nu le-am judecat după aceleași standarde. Pentru că așteptam ca ei să știe mai mult decât noi și că “știu mai bine”. Dar între deciziile de tip comitet și deciziile “divine”, echilibrul este la mijloc. Unde despotul este controlat de feedback-ul și de critica oamenilor, unde avem persoane care contestă argumentat.
Liderii carismatici pot fi mai periculoși uneori decât cei pe care-i considerăm răi din start. Într-un mod straniu, prefer sistemul de tip Jeff Bezos, pe care-l considerăm “a bad guy”, decât sistemul Elon Musk, care e un profet al viitorului.
Intențiile bune sunt ca ideile bune. Sunt firave și neancorate. Intențiile bune și ideile bune sunt ca un balon cu aer cald. Vizibile de departe, spectaculoase, frumoase. Dar ca mijloc de transport, avioanele sunt mai eficiente, deși mai puțin spectaculoase și frumoase.
Intențiile trebuie argumentate și urmărite în implementare nu de către o singură persoană. Ideile bune pot sfârși în flăcări precum dirijabilul Hindenburg. Atât timp cât doar arată bine și nu sunt eficiente în practică.
Avem nevoie de aceste două I-uri. Intenții și idei. Dar cea mai dificilă muncă este transformarea lor în miraculosul A - ACȚIUNI.
