Lectură de 13 min
Români din lume este seria editorială start-up.ro dedicată antreprenorilor români din străinătate, celor care sunt angajați la marile companii care schimbă lumea, cercetătorilor, tuturor românilor care vor mai mult și fac mai bine. Știi un asemenea român? Scrie-ne pe [email protected].
Pentru cercetătoarea română, drumul către acest domeniu a început cu o temă aleasă la un curs, în timpul pandemiei. Interesul pentru legătura dintre limbaj și sănătatea mintală s-a transformat într-o disertație, apoi într-o teză de doctorat și în colaborări cu cercetători din Spania, Germania, SUA și Elveția.
„Când am intrat la doctorat, nu mi-aș fi imaginat niciodată că o să ajung unde sunt acum. Totul a fost ca efectul fluturelui (butterfly effect), în care o schimbare mică, faptul că am ales o temă pe subiectul sănătății mintale la un curs, a avut consecințe total neprevăzute care m-au adus în această lume a cercetării”, a povestit Ana-Maria Bucur într-un interviu pentru rubrica Români din lume.
_.png)
Ana-Maria a locuit alături de părinții săi în Stâlpeni până la plecarea la facultate. A urmat profilul matematică-informatică al Colegiului Național „Ion C. Brătianu” din Pitești, apoi Informatica la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București. Tot acolo a continuat cu un master în inteligență artificială și l-a cunoscut pe profesorul care avea să îi coordoneze doctoratul.
„Datorită eforturilor părinților mei, am reușit să urmez profilul matematică-informatică al Colegiului Național Ion C. Brătianu din Pitești, iar mai apoi cursurile Facultății de Matematică și Informatică, profilul Informatică din cadrul Universității din București. După finalizarea studiilor de licență, am urmat Masterul de Inteligență Artificială din cadrul aceleiași universități, în cadrul căruia l-am cunoscut și pe coordonatorul meu de doctorat, domnul profesor Liviu Dinu.”
În anii petrecuți în București, o parte din timpul liber și-l împărțea între festivaluri și concerte, unde mergea ca fotograf.
A fotografiat la Animest, One World Romania, Bucharest International Experimental Film Festival și Rockstadt Extreme Fest, iar relațiile construite atunci au rămas parte din viața ei.
„Principalul meu hobby din perioada pe care am petrecut-o în București a fost să fiu fotograf la diverse festivaluri de animație, de film documentar, de film experimental, de muzică sau la concerte live. Cu ocazia asta, mi-am făcut câțiva prieteni cu interese similare, cu care păstrez legătura și astăzi.”
În 2020, Ana-Maria a început doctoratul la Școala Interdisciplinară de Studii Doctorale a Universității din București. Posibilitatea de a obține finanțare pentru conferințe și stagii în străinătate i-a deschis perspectiva unei experiențe internaționale, iar profesorul Liviu Dinu i-a propus un doctorat în cotutelă.
„Coordonatorul meu de doctorat, Liviu Dinu, mi-a sugerat să optez pentru a-mi realiza studiile doctorale în cotutelă internațională, ceea ce a presupus să fiu studentă și la Universitat Politècnica de València (UPV), unde am avut un al doilea coordonator de doctorat, pe domnul profesor Paolo Rosso. M-am mutat în Valencia în februarie 2022 și am locuit și studiat acolo până la finalul lui 2023, când m-am întors în București.”
Alegerea școlii doctorale din România a ținut de natura cercetării: avea nevoie să lucreze într-un mediu în care informatica se întâlnea cu psihologia, sociologia și lingvistica.
Ana-Maria a spus că a găsit această deschidere încă de la admitere, într-o școală doctorală înființată în 2018.
„Pentru mine, cel mai important, în acel moment, era să îmi desfășor studiile doctorale într-un mediu în care tema mea să fie înțeleasă și în care să pot primi susținerea necesară, ceea ce am și simțit încă de la colocviul de admitere.”
Cei doi coordonatori au ajutat-o să construiască și colaborări internaționale. Formarea din România a pregătit-o pentru echipe interdisciplinare, însă începutul doctoratului în pandemie a făcut ca lucrul în același laborator cu ceilalți colegi să fie o experiență pe care a descoperit-o ulterior.
„Școala doctorală în care am fost, alături de îndrumarea domnului profesor Liviu Dinu, m-a pregătit să fiu un cercetător versatil, care se poate integra ușor în echipe interdisciplinare, așa că aveam cunoștințele și experiența necesare pentru a colabora cu alte grupuri de cercetare.”
După perioada din Valencia, Ana-Maria s-a întors în București cu intenția de a continua cercetarea în România. Întârzierea unui proiect a schimbat însă planul, așa că a aplicat pentru o poziție în Elveția, a fost acceptată, iar din decembrie 2024 locuiește în Lugano și lucrează ca cercetător postdoctoral la Università della Svizzera italiana.
„Cred că mai degrabă locul m-a ales pe mine, nu eu pe el. Când am terminat perioada de cercetare din Spania și m-am întors în România, chiar credeam că voi rămâne acolo și așteptam începerea unui proiect de cercetare în cadrul căruia urma să lucrez. Din păcate, începerea proiectului a fost întârziată multe luni, iar între timp am aflat de această oportunitate de a lucra în Elveția, la care am aplicat și am fost acceptată.”
Viața din Lugano are un ritm mai liniștit. Pădurea este la cinci minute de casă, iar soțul ei, Adrian Cosma, tot cercetător, și-a găsit un loc de muncă în același institut. Weekendurile le petrec adesea pe munte, uneori împreună cu prietenii veniți în vizită.
„Aș putea zice că acum viața mea e mult mai liniștită decât înainte, probabil și pentru că trăiesc într-un oraș mic, cu aer mediteranean, iar pădurea e la doar 5 minute de casă.”
În mediile academice internaționale, Ana-Maria a fost tratată de la egal la egal, chiar și atunci când propriile rețineri legate de faptul că venea din România o făceau să se îndoiască de ea, a povestit cercetătoarea.
În Elveția, una dintre diferențele importante a fost sprijinul disponibil pentru activitățile de zi cu zi, de la probleme administrative până la aplicații pentru proiecte.
„Un lucru care a fost totuși diferit în mediul academic din Elveția și cu care a trebuit să mă obișnuiesc a fost faptul că aici simt că am un sistem de sprijin și pot cere ajutor personalului universitar oricând am nevoie, de la suport pentru schimbarea cernelei la imprimantă până la a face rezervările pentru deplasările la conferință și a aplica la proiecte de cercetare. Am învățat că, dacă am nevoie de ceva, trebuie doar să cer ajutor și, de cele mai multe ori, există o soluție.”
Interesul Anei-Maria pentru psihologie și sănătate mintală a început în 2020. La cursul de Lingvistică Computațională a ales să studieze potențialul instrumentelor digitale de a identifica semnale de risc la persoane cu gânduri suicidare, iar profesorul Liviu Dinu i-a propus să continue direcția în cercetarea de master și de doctorat.
„Am început să fiu interesată de psihologie și de a înțelege mai bine problemele mintale în 2020, odată cu începutul pandemiei, când prevalența problemelor mintale era în creștere.”
Cercetarea pornește de la felul în care starea emoțională și psihologică se poate reflecta în limbaj. Modelele AI dezvoltate urmăresc tipare din postările online, inclusiv atunci când autorii nu vorbesc explicit despre ceea ce trăiesc.
„În cadrul cercetării mele am dezvoltat sisteme de inteligență artificială care pot identifica aceste tipare din postări online, dar monitorizarea persoanelor care ar putea avea nevoie de ajutor nu a fost scopul final. Ne-am dorit ca aceste sisteme să fie folosite mai apoi pentru a înțelege mai bine cum se manifestă problemele de sănătate mintală, cum evoluează acestea în timp și ce factori le pot influența.”
Semnalele analizate pot fi explicite, precum descrierea unor simptome, sau implicite. În limbaj, cercetătoarea dă ca exemple referirile frecvente la propria persoană ori exprimarea în termeni absoluți.
„Tiparele pe care le căutăm automat în date sunt de multe ori motivate de studiile din psihologie care analizează comportamentul uman. Dar, pe lângă acestea, modelele învață singure, din date, tiparele asociate cu diverse probleme de sănătate mintală, care poate nu constau într-un singur aspect specific, ci într-o combinație a mai multor tipare.”
Cercetarea include și imagini sau videoclipuri. Pentru fotografii, modelele pot urmări schimbări ale subiectelor ori ale tonurilor folosite, iar în videoclipurile în care oamenii vorbesc în fața camerei sunt analizate expresiile și mișcările corpului.
„Legat de imaginile postate online, modelele dezvoltate pot identifica schimbări în conținutul acestora, cum ar fi subiecte mai triste sau imagini cu tonuri mai închise. În cazul videoclipurilor, în studiile noastre am considerat videoclipurile în care oamenii se filmează în fața camerei, iar modelele identifică tipare de comportament în felul în care oamenii își mișcă fața, gesticulează sau își mișcă corpul.”
O zi dificilă, o glumă sau o formulare izolată nu oferă suficiente informații pentru o estimare corectă, a explicat Ana-Maria.
„Ceea ce am văzut și noi în studiile noastre este că o postare în izolare nu este suficientă pentru o estimare corectă, ci trebuie luat în considerare contextul în care persoana face aceste afirmații și, desigur, monitorizarea trebuie realizată longitudinal, pentru a vedea cum fluctuează aceste tipare în postările unei persoane.”
Instrumentele sunt concepute pentru un prim nivel de monitorizare, urmat de verificarea unui specialist. Pentru dezvoltarea și evaluarea lor, Ana-Maria a colaborat cu cercetători în sănătate mintală, între care profesorul Ioana Podină și Laboratorul de Științe Cognitive Clinice din România, Berta Chulvi de la Universitat Politècnica de València și profesorul Ryan Boyd de la Vanderbilt University.
„Pentru că eu am cunoștințe doar în aria computațională, prin intermediul acestor colaborări interdisciplinare am beneficiat de expertiza colegilor din psihologie, care au contribuit atât la definirea conceptelor pe care le măsurăm, cât și la evaluarea acestora. Aceste colaborări interdisciplinare sunt foarte importante pentru mine, deoarece îmi doresc ca cercetarea pe care o fac să nu rămână doar teoretică, ci să aibă și utilitate practică și să contribuie la bunăstarea oamenilor.”
Unul dintre rezultatele de care se simte apropiată vine dintr-un studiu coordonat de Ioana Podină. Echipa a analizat postări de pe Reddit ale supraviețuitorilor de cancer pentru a înțelege factorii de stres, declanșatorii problemelor de sănătate mintală și felul în care aceștia se schimbă în timp. Limita rămâne însă informația pe care oamenii aleg să o publice.
„Pentru că folosim predominant sisteme de procesare a limbajului natural, acestea pot detecta tipare în limbaj, dar sunt limitate la ceea ce vrea fiecare persoană să transmită și nu putem ști cu adevărat ce gândește o persoană doar din limbajul scris.”
În timpul doctoratului, a lucrat în principal la tehnologii care ar putea fi integrate în platforme online.
Ana-Maria a vorbit despre un proces în care un semnal de risc este trimis mai întâi spre verificare umană, iar persoana poate primi apoi resurse care să o încurajeze să ceară ajutor.
„Tehnologii similare pot fi folosite și pentru a monitoriza interacțiunile cu asistenți conversaționali, mai ales pentru că oamenii au început să-i folosească pentru sprijin emoțional.”
O direcție pe care Ana-Maria vrea să o aprofundeze este influența limbii și a contextului cultural asupra semnalelor identificate. Indicatorii folosiți pentru texte în engleză nu funcționează automat și în alte limbi, iar oamenii pot alege limbi diferite în funcție de cât de personale sunt informațiile pe care le împărtășesc.
„Deja știm din studiile precedente că indicatorii pe care îi folosim pentru detectarea problemelor de sănătate mintală în texte în limba engleză nu se aplică adesea cu succes și în alte limbi. De asemenea, persoanele care nu au engleza ca limbă maternă tind să își folosească totuși limba maternă pentru a împărtăși informații personale pe rețelele sociale, aceste postări având un conținut mai negativ decât postările în limba engleză.”
Potrivit cercetătoarei, contextul cultural influențează și volumul informațiilor personale publicate online. Ea a adăugat că există încă puține studii care explorează aceste diferențe și limbi dincolo de engleză.
„Cultura influențează și ea volumul de informații pe care oamenii le împărtășesc online. Persoanele din culturile colectiviste tind să înregistreze rate mai scăzute de astfel de postări în mediul online comparativ cu cele din culturile individualiste.”
Pentru română, a participat la o cercetare condusă de Alexandra Ciobotaru, de la Școala Doctorală de Informatică, în care echipa a colectat ceea ce Ana-Maria descrie drept primul corpus de texte în limba română pentru analiza depresiei și anxietății. Datele au provenit de la 205 participanți, însă adaptarea instrumentelor necesită un volum mai mare.
„Deși analizele noastre au arătat că există tipare de limbaj care sunt asociate scorurilor ridicate pentru depresie sau anxietate, pentru a adapta instrumentele de monitorizare la limba română, avem nevoie de o cantitate mult mai mare de date.”
Vestea premiului SEPLN a venit printr-un e-mail în care Ana-Maria era invitată să participe la conferința organizației pentru a-și ridica distincția.
Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât îi cunoștea pe alți cercetători eligibili și știa că avea concurență puternică.
„M-am bucurat să primesc acest premiu, mai ales pentru că știam că o să fie o competiție strânsă, pentru că îmi cunoșteam colegii care erau și ei eligibili pentru premiu. O teză de doctorat poate părea doar un document de sute de pagini, dar în spate sunt ani de muncă și colaborări din care au rezultat publicațiile și mult suport din partea coordonatorilor și a coautorilor.”
Experiențele din echipele internaționale au ajutat-o să descopere moduri diferite de organizare și să își schimbe treptat felul de a lucra. Pentru un doctorand, consideră că un stagiu într-un grup nou este o ocazie de a înțelege cum se face cercetare în alt mediu.
„Nu cred că e o experiență izolată care mi-a schimbat felul de a lucra. Fiecare colaborare m-a ajutat să-mi îmbunătățesc felul în care lucrez, m-a învățat să tratez studiile cu seriozitate și să acord timpul necesar fiecărui proiect la care lucrez, în loc să grăbesc lucrurile și să obțin rezultate mai slabe.”
Ana-Maria păstrează legătura cu Human Language Technologies Research Center, coordonat de Liviu Dinu, cu Centre for Corpus Related Digital Approaches to Humanities (CODHUS), coordonat de Mădălina Chitez la Timișoara, și cu profesorii și colegii de la școala doctorală.
„Mi-ar plăcea să am o mică echipă de cercetare în România, dar cred că cel mai mare obstacol în a face asta este cel financiar. Deși finanțarea din cercetare în domeniul inteligenței artificiale din România a mai crescut datorită fondurilor europene, nu este suficientă pentru a plăti suficient studenți la master care pot face stagii de practică, studenții la doctorat sau chiar profesorii.”
O altă diferență pe care o observă privește etapa carierei în care un cercetător poate începe să coordoneze doctoranzi. În experiența sa, sistemul elvețian oferă această posibilitate mai devreme.
„De asemenea, și sistemul universitar este diferit: un lector universitar în Elveția poate deja coordona studenți la doctorat, ceea ce în România este posibil abia după obținerea atestatului de abilitare, deci are nevoie de mai multă experiență până să poată construi o echipă de cercetare cu studenți doctoranzi.”
Revine în țară de patru-cinci ori pe an pentru familie și prieteni. Nu își dorește acum să se mute înapoi, dar nici nu exclude această posibilitate.
„Lucrul care îmi lipsește cel mai mult este să petrec timp cu familia, mai ales cu părinții și sora mea.”
Următorul obiectiv este să coordoneze propriul proiect de cercetare, iar în această perioadă pregătește aplicații pentru granturi.
Privind în urmă, Ana-Maria și-ar spune să aibă mai multă încredere în propriile capacități.
„Dacă m-aș întoarce în acel moment al micii schimbări, mi-aș spune să am mai multă încredere în mine și în ceea ce pot realiza și să învăț să cer ajutor atunci când am nevoie.”
Tinerilor din România le recomandă să caute oameni de la care pot învăța și care îi pot ajuta să își găsească direcția.
În același timp, le vorbește despre o nesiguranță pe care a trăit-o și ea atunci când a ajuns alături de colegi formați la universități de top.
„Și, desigur, un sfat pe care încă mi-l repet și eu este să nu se simtă mai prejos din cauza faptului că vin din România. Am avut și eu această problemă, mai ales când am venit în Elveția și am fost înconjurată de colegi și profesori de la universități de top și am simțit că sunt o impostoare, comparându-mă cu ei. Dar datorită faptului că am fost tratată ca un egal aici și am fost primită cu căldură, am învățat să nu mă mai compar cu ceilalți, pentru că fiecare persoană are parcursul ei.”
Pasionată de idei de business și de oamenii din spatele lor, vede în fiecare startup o poveste care merită spusă și care poate deveni inspirație pentru alții. De peste 8 ani scrie despre antreprenoriatul românesc, ecosistemul de startup-uri și investiții, urmărind cum ideile bune cresc, se validează și se transformă în businessuri cu impact.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Alexandra Ciornei
