Lectură de 15 min
Români din lume este seria editorială start-up.ro dedicată antreprenorilor români din străinătate, celor care sunt angajați la marile companii care schimbă lumea, cercetătorilor, tuturor românilor care vor mai mult și fac mai bine. Știi un asemenea român? Scrie-ne pe [email protected].
Prima întâlnire a Teodorei cu Londra a fost chiar în ziua în care s-a mutat acolo. Pleca din România cu dorința de a studia și de a găsi un loc în care muzica ei, cântată în engleză și deschisă experimentelor, să fie înțeleasă. Nu cunoștea pe nimeni, iar dificultățile unei vieți începute de la zero aveau să se arate treptat, a povestit ea într-un interviu pentru seria „Români din lume”.
„Cred că, atunci când am decis să mă mut la Londra, nu am realizat pe deplin cât de mare era pasul pe care urma să îl fac. Am plecat complet singură, fără să cunosc pe nimeni și fără să fi vizitat vreodată Marea Britanie. Prima dată când am ajuns în Londra a fost chiar ziua în care m-am mutat aici. Am venit cu vise uriașe și cu dorința de a-mi construi o carieră muzicală într-un oraș plin de oportunități. Mereu am avut ambiții mari și cred că tocmai ele mi-au dat puterea să continui, indiferent de obstacole”, a spus Teodora, Creative and Operations Coordinator & Music Director.
Astăzi, după ani de studiu, joburi, internshipuri neplătite și concerte, Teodora începe să se acomodeze cu adevărat. Privită de la distanță, plecarea de la 18 ani înseamnă și o despărțire de familie a cărei durată nu o putea anticipa atunci.
„Cred că nimeni nu te pregătește, la 18 ani, pentru posibilitatea ca acel „la revedere” spus familiei să fie mult mai lung decât ți-ai imaginat. Pe măsură ce trec anii, realizezi că te îndepărtezi fizic de oamenii dragi și de locul pe care îl numești acasă, în încercarea de a-ți îndeplini un vis despre care nu ai nicio garanție că se va realiza. Este un sentiment greu de descris, un amestec de dor, speranță și nesiguranță. Dar cred că, uneori, curajul nu înseamnă să nu îți fie frică, ci să continui chiar și atunci când nu știi dacă ai ales drumul corect.”
_.png)
Născută în Piatra Neamț, unde și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei, Teodora a locuit o perioadă și în București. A început să participe la concursuri muzicale la opt ani, iar de la 11 ani a studiat muzică clasică, flaut și pian.
În liceu a aprofundat canto-ul, iar astăzi este artistă, compozitoare, textieră, instrumentistă și profesoară de muzică. A studiat și actoria, la care și-ar dori să revină prin proiecte viitoare.
„O altă mare pasiune a mea este actoria, pe care am studiat-o câțiva ani și care consider că a contribuit enorm la dezvoltarea mea artistică. A influențat felul în care îmi construiesc universul muzical și mi-ar plăcea foarte mult să revin la actorie prin proiecte viitoare.”
Părinții au susținut-o de la început și au înscris-o la concursuri. Confirmarea că muzica poate deveni drumul ei a venit însă și din întâlnirile cu oameni care îi vorbeau despre ce simțeau când o ascultau cântând.
„Au existat câteva momente care mi-au confirmat că muzica este ceea ce vreau să fac pentru tot restul vieții. Cele mai puternice au fost întâlnirile cu oameni necunoscuți care, uneori cu lacrimi în ochi, îmi spuneau că vocea și muzica mea îi vindecă sau îi ajută să treacă prin momente dificile. Când primești astfel de mărturisiri, realizezi că ceea ce faci poate însemna mult mai mult decât o profesie. Simți că, prin muzică, poți face bine oamenilor. Iar pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase motive pentru a continua.”
Alegerea Londrei a avut legătură cu libertatea artistică pe care o căuta. În perioada petrecută în industria muzicală din București, spune că s-a simțit uneori neînțeleasă, pentru că voia să combine genuri și să cânte în engleză. Capitala britanică i-a oferit această deschidere, dar acomodarea a presupus mult mai mult decât găsirea unor colaboratori.
„Ce nu am anticipat însă a fost cât de dificilă avea să fie acomodarea. Nu mă gândisem suficient la provocările de zi cu zi: găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe, construirea unor prietenii și, în general, crearea unei vieți de la zero. Am descoperit că fiecare etapă vine cu propriile încercări și că lucrurile rareori ies bine din prima. Este un proces continuu de adaptare, învățare și multă răbdare.”
Teodora a absolvit BIMM University cu First Class Honours, după un început de facultate desfășurat online, din cauza pandemiei.
Anii de studiu i-au adus colegi și prieteni, dar absolvirea a schimbat și comunitatea în care se simțea deja integrată.
„În facultate eram înconjurată de colegi și prieteni dragi, însă, după absolvire, mulți dintre ei s-au întors în țările natale. Eu am rămas, încercând să înțeleg care este următorul pas. Cred că atunci am realizat cu adevărat ce înseamnă să îți construiești singur o viață într-o țară străină. Spre deosebire de alte profesii, o diplomă în muzică nu îți garantează un loc de muncă sau o carieră. Poți să muncești enorm, să fii consecvent și dedicat, dar ai nevoie și de acel strop de noroc.”
Pentru a rămâne în Londra, a trebuit să găsească un echilibru între veniturile necesare traiului și timpul dedicat muzicii. Au existat perioade în care s-a gândit să renunțe, iar programul fără pauze a început să se simtă.
„Au urmat multe încercări, joburi, internshipuri neplătite și momente în care m-am gândit să renunț. Am înțeles că, pentru a putea rămâne la Londra, trebuie să îmi construiesc și o stabilitate financiară, fără să uit motivul pentru care am venit aici: muzica. Au existat perioade în care nu aveam nicio zi liberă, iar oboseala mă afecta inclusiv fizic. Încă învăț să găsesc un echilibru și să îmi prioritizez sănătatea, fără să renunț la ambițiile mele.”
În prezent, își împarte timpul între job, propriile piese, repetiții, concerte, conținutul online și cursurile prin care continuă să se pregătească pentru a deveni vocal coach.
A început și să organizeze evenimente artistice în Londra, pentru a susține alți artiști și pentru a construi o comunitate.
„Fiind artistă independentă, fără o casă de discuri sau o echipă în spate, mă ocup personal de aproape tot ce înseamnă proiectul meu muzical, de la creație și repetiții până la promovare, comunicare, strategie și organizare. Este un volum enorm de muncă, iar zilele libere sunt destul de rare. Cu toate acestea, sunt recunoscătoare pentru tot ce construiesc. Sper ca, treptat, să întâlnesc oamenii potriviți alături de care să formez o echipă și să duc proiectul meu artistic mai departe.”
Primele colaborări au venit prin participarea la concerte, evenimente de networking și întâlniri din industrie, în facultate și în afara ei.
Teodora spune că a încercat să vorbească despre muzica sa în orice context, chiar și atunci când oboseala sau teama ar fi putut să o țină acasă.
„Mi-am impus să ies, să cunosc oameni, să vorbesc despre muzica mea și să mă fac auzită, indiferent dacă aveam în față o persoană, zece sau două sute. Nu mi-am permis să folosesc oboseala sau teama drept scuze. Cred că această perseverență m-a ajutat enorm. Așa au apărut primele concerte, colaborări și, cel mai important, oamenii care astăzi îmi sunt prieteni apropiați și parteneri creativi. Am cunoscut muzicieni extraordinari, cu care am avut ocazia să compun și să experimentez, și am ajuns să am alături un chitarist minunat, care mă susține la concerte. În timp, am construit în jurul meu o comunitate de oameni care mă sprijină nu doar ca artistă, ci și ca om.”
Piața britanică înseamnă, din experiența ei, acces la un public deschis, dar și competiție cu artiști veniți din întreaga lume. Oportunitățile cer inițiativă, iar găsirea ascultătorilor potriviți poate dura.
„În Marea Britanie vin artiști din întreaga lume, toți cu vise și ambiții asemănătoare. Ca artist la început de drum, te simți uneori ca o picătură într-un ocean imens, iar competiția este extraordinar de mare. Oportunități există, însă am învățat, de multe ori pe calea cea grea, că trebuie să îți creezi singur o mare parte dintre ele. Ce apreciez cel mai mult aici este libertatea creativă și ideea că nu trebuie să faci muzică pentru toată lumea. Indiferent cât de experimental sau diferit ar fi proiectul tău, undeva există un public care îl va aprecia. Provocarea este să găsești acei oameni.”
Aceeași încurajare a originalității și-ar dori să o întâlnească mai mult și în România. A punctat însă că industria de acasă s-a schimbat în anii de când a plecat, iar perspectiva sa ar putea să nu mai fie complet actuală.
„Mi-aș dori să existe aceeași deschidere și în România. Recunosc că industria muzicală românească s-a schimbat mult de când am plecat și poate că perspectiva mea nu mai este complet actuală. Însă mi-ar plăcea să renunțăm la nevoia de a încadra fiecare artist într-o categorie, de a împărți muzica strict între mainstream și underground sau de a reproduce formulele care au avut deja succes. Cred că originalitatea ar trebui încurajată mai mult. Să lăsăm artiștii să creeze liber și să avem încredere că există un public pentru fiecare univers muzical.”
Independența artistică presupune și finanțarea fiecărei etape a unui proiect. Teodora își scrie piesele și se implică în producție, dar are nevoie și de specialiști, iar costurile se acumulează înainte ca muzica să ajungă la public.
„O singură piesă poate presupune sute sau chiar mii de lire investite. Producția muzicală, mixajul, masterizarea, materialele vizuale, videoclipurile, promovarea și campaniile de publicitate sunt doar câteva dintre cheltuielile pe care publicul nu le vede. Chiar dacă îmi scriu singură piesele și mă implic în producție, există etape pentru care am nevoie de specialiști, cum ar fi inginerii de sunet.”
La fel se întâmplă și cu spectacolele live. Trebuie să iei în calcul închirierea sălilor de repetiții, plata instrumentiștilor, a inginerilor de sunet, a locațiilor și multe alte costuri de organizare, a adăugat Teodora.
„Uneori, chiar și o singură ședință foto sau o campanie vizuală poate ajunge la câteva sute sau mii de lire.”
Pe lângă creație, a trebuit să învețe cum să își promoveze muzica, să organizeze proiecte și să decidă unde merită să investească. Nu pretinde că a găsit deja formula potrivită pentru fiecare alegere financiară.
„Eu sunt, înainte de toate, muzician. Asta știu și iubesc să fac cel mai mult. Dar, fiind artistă independentă, am fost nevoită să învăț și partea de business, marketing, management și organizare. Nu pot spune că iau întotdeauna cele mai bune decizii financiare, pentru că încă învăț. Încerc însă să investesc în ceea ce consider că poate aduce valoare pe termen lung proiectului meu și, în același timp, să învăț să fac cât mai multe lucruri pe cont propriu. În spatele unei piese de câteva minute se ascund, de multe ori, luni întregi de muncă și investiții considerabile.”
După concursurile din copilărie și adolescență, Teodora nu se mai gândea să revină într-o competiție muzicală televizată. Invitația echipei de casting de la The Voice UK a schimbat acest plan, iar la scurt timp a venit și cea de la Vocea României.
„Am fost contactată direct de echipa de casting. Sincer, nu mă mai gândeam că voi participa vreodată la concursuri muzicale, pentru că simțeam că avusesem suficiente astfel de experiențe în copilărie și adolescență.”
Totuși, a decis să spună „da” acestei oportunități, iar la scurt timp a apărut și invitația de a participa la Vocea României, pe care a acceptat-o cu aceeași deschidere.
„Așa am ajuns să trăiesc două experiențe The Voice aproape simultan, lucru destul de neobișnuit și, cu siguranță, memorabil pentru mine.”
La audițiile The Voice UK a întors toate cele patru scaune și l-a ales pe will.i.am. În decizia ei a cântărit perspectiva de a lucra la propria muzică, într-o etapă în care își dorea să dezvolte întregul proiect artistic.
„Cred că ceea ce m-a convins cel mai mult să îl aleg pe will.i.am a fost faptul că mi-a spus că își dorește să lucrăm împreună în studio și să facem hituri. Pentru mine, acest lucru a contat enorm, pentru că în ultimii ani m-am concentrat nu doar pe dezvoltarea mea vocală, ci mai ales pe construirea unui proiect artistic complet. Îmi doresc să fiu mai mult decât o cântăreață: să creez muzică, să compun, să produc și să construiesc un univers artistic propriu.”
Teodora s-a întrebat și cum ar fi evoluat lucrurile dacă ar fi ales-o pe Kelly. Deocamdată, nu identifică un singur sfat sau o discuție cu will.i.am care să rezume experiența, ale cărei lecții încă încearcă să le înțeleagă.
„Se spune adesea că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum par la televizor, iar interacțiunea cu un artist de o asemenea notorietate mi-a oferit o perspectivă nouă asupra industriei muzicale și a realității din spatele camerelor. Este o experiență din care încă îmi extrag propriile concluzii și cred că, în timp, voi înțelege și mai bine lecțiile cu care am rămas.”
Deși au același format, cele două emisiuni au avut ritmuri diferite pentru ea. În Marea Britanie, lucrurile i s-au părut foarte rapide, inclusiv la audiții. În România, a simțit că are mai mult timp pentru relațiile cu ceilalți concurenți, antrenorii și echipa de producție.
„În schimb, la Vocea României am simțit că am avut mai mult timp să mă bucur de experiență și să construiesc relații cu oamenii din jur, atât cu ceilalți concurenți, cât și cu antrenorii și echipa de producție. Atmosfera mi s-a părut mai caldă și mai primitoare, iar experiența mi-a adus foarte multă bucurie. Bineînțeles, ambele au fost extraordinare, dar în moduri diferite. The Voice UK a însemnat pentru mine ocazia de a apărea în fața unor nume importante din industria muzicală internațională, într-o țară în care sunt, până la urmă, o străină. Vocea României, în schimb, m-a apropiat din nou de casă. Și cred că această reconectare cu România era ceva de care sufletul meu avea mare nevoie.”
Difuzarea participării la The Voice UK i-a adus mai mulți ascultători și o comunitate mai mare. Vizibilitatea a venit însă și cu responsabilități suplimentare, în condițiile în care continuă să gestioneze singură aproape întregul proiect.
„S-au schimbat foarte multe într-un timp foarte scurt. Muzica mea a ajuns la un public mult mai larg, foarte mulți oameni noi m-au descoperit, iar comunitatea mea a crescut considerabil. Odată cu această vizibilitate a crescut și volumul de muncă, mai ales că în continuare gestionez singură aproape toate aspectele proiectului meu artistic. Este o perioadă foarte intensă, dar și extrem de frumoasă.”
Viața în Londra a influențat atât sunetul pieselor, cât și temele despre care scrie. Teodora își descrie muzica drept un amestec de dark pop și R&B, cu influențe balcanice.
Mutarea a apropiat-o, paradoxal, de cultura și muzica românească, pe care le-a explorat inclusiv în lucrarea de absolvire.
„Plecarea din România mi-a influențat profund și felul în care scriu. Dorul de casă, distanța față de oamenii dragi și relația la distanță pe care o am de mulți ani cu partenerul meu din România au devenit surse importante de inspirație. Am scris multe piese despre dor, iubire, singurătate și sentimentul de a fi prinsă între două lumi. Cred că toate aceste experiențe au dat muzicii mele o profunzime emoțională pe care poate nu aș fi descoperit-o în același fel dacă nu aș fi plecat de acasă.”
Dorul se regăsește și în piesa „Call It Home”, lansată recent de artistă. Următorul pas este primul său concert în care va fi cap de afiș în Londra, programat pentru 21 noiembrie, pe care îl descrie drept cel mai mare concert al său de până acum.
„Am lansat recent piesa „Call It Home”, o melodie foarte personală, despre dorul de casă și toate emoțiile care vin odată cu plecarea departe de oamenii dragi. Sper din suflet ca mulți oameni să se regăsească în povestea ei. În același timp, pregătesc cel mai mare concert al meu de până acum, primul meu headline show din Londra, pe 21 noiembrie, și îmi doresc ca anul următor să aducă și mai multe concerte, festivaluri și oportunități muzicale.”
Dincolo de participările televizate, își dorește mai multe concerte și festivaluri, piese noi și o echipă care să o ajute să dezvolte proiectul.
Când privește spre următorii doi sau trei ani, obiectivul este să poată continua în direcția artistică pe care și-a ales-o.
„Peste doi sau trei ani, sper să vă povestesc despre o comunitate și mai mare, despre muzică nouă, despre scene importante și despre un proiect artistic construit exact așa cum mi l-am imaginat. Îmi doresc să rămân cât mai activă și să ofer înapoi, prin muzica mea, măcar o parte din iubirea extraordinară pe care o primesc de la oameni.”
După aproape șase ani în Londra, întoarcerea în România rămâne o posibilitate.
Teodora nu știe încă dacă ar fi o revenire definitivă sau o pauză de câteva luni, dar spune că există și motive personale pentru care se gândește la acest pas. Experiența de la Vocea României i-a redeschis și interesul pentru colaborări în industria muzicală de acasă.
„Și cine știe? Poate că, dacă nu definitiv, măcar pentru câteva luni, mi-ar face bine să iau o pauză de la Londra și să mă întorc acasă. Pur și simplu pentru sufletul meu, fără să am nevoie de alte justificări. Deocamdată, las această întrebare deschisă și poate vom reveni cândva cu un răspuns concret.”
Pentru ea, sensul cuvântului „acasă” este legat tot mai mult de liniștea sufletească și de apropierea familiei. România rămâne locul din care își ia energia pentru a continua viața construită în Marea Britanie.
„Acasă înseamnă iubire, siguranță și familia mea. Înseamnă părinții mei, oamenii dragi și sentimentul că sunt înconjurată de o iubire pe care nu o regăsesc la fel de ușor în Londra. Este locul în care îmi încarc bateriile și de unde îmi iau puterea să continui atunci când mă întorc la viața mea de aici. Uneori mă gândesc că, dacă nu aș fi ales muzica, probabil aș fi fost acum acasă, în România.”
Tinerilor care se gândesc să plece din țară le recomandă să se informeze, să aibă un plan și să nu pornească de la ideea că vor găsi un loc fără probleme. Experiența de peste graniță poate însemna un nou început, dar și o cale de a înțelege mai bine ce își doresc, inclusiv dacă vor să se întoarcă.
„Nu cred că plecarea din țară este neapărat cea mai bună alegere pentru toată lumea. Pentru unii poate deveni un nou început, pentru alții o lecție importantă sau chiar o experiență care îi ajută să se întoarcă acasă cu o perspectivă diferită. Le-aș spune să nu privească această decizie ca pe una definitivă. Poate vor rămâne pentru totdeauna, poate doar câteva luni sau câțiva ani. Important este să își ofere șansa de a descoperi ce li se potrivește.”
În momentele de singurătate sau nesiguranță, îi încurajează să vorbească despre ceea ce simt cu familia, prietenii ori oamenii în care au încredere. Propriul parcurs a învățat-o că greșelile și planurile care nu ies așa cum și-ar fi dorit fac parte din adaptare.
„Și, mai ales, să nu se teamă de momentele dificile. Eu am învățat enorm din greșeli, din singurătate și din toate situațiile în care lucrurile nu au mers conform planului. Fără ele, nu aș fi omul care sunt astăzi.”
Pasionată de idei de business și de oamenii din spatele lor, vede în fiecare startup o poveste care merită spusă și care poate deveni inspirație pentru alții. De peste 8 ani scrie despre antreprenoriatul românesc, ecosistemul de startup-uri și investiții, urmărind cum ideile bune cresc, se validează și se transformă în businessuri cu impact.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Alexandra Ciornei
