Acest articol a fost publicat prima oară în rubrica „Nota redacției” din newsletter-ul start-up.ro din data de 29 noiembrie 2022. Abonează-te aici.


Când vine vorba de relația românilor cu țara e nevoie de o terapie de cuplu în care să ne dăm seama ce dăm noi și ce “ni se dă”. Nu e o iubire fără condiții, ci e nevoie de o relație foarte sănătoasă în care ambele părți să ofere și să primească.

Ce trebuie să dăm noi? Ca cetățeni, ca antreprenori, specialiști, oameni obișnuiți? Trebuie să dăm responsabilitate. Trebuie să oferim ceea ce vedem atunci când zicem “să fie ca în străinătate”. Să fim un pic ca fanii japonezi de la Campionatul Mondial de Fotbal care strâng după ei orice gunoi. Să fim un pic ca estonienii când vine vorba de digitalizare. Să fim un pic ca italienii când vine vorba să nu ne luăm atât de mult în seamă și să ne vedem greșelile. Sau un pic ca ucrainenii care-și apară țara în fața unei invazii. Să fim acei oameni care atunci când se duc la târgul de Crăciun lasă mașina acasă, că tot vedeam o știre despre faptul că Târgul din cartierul Drumul Taberei, sectorul 6 al Capitalei, blochează aleile dintre blocuri pentru că tot Bucureștiul vine acolo cu mașina, deși sunt metrouri și tramvaie care te lasă chiar în față.

Acțiuni simple ar însemna să fim “ca în străinătate”.

Sunt multe lucruri bune și multe lucruri rele pe care le poți spune despre România. Suntem tigrul Europei, așa ne-a numit cel mai recent raport despre startup-uri de la Dealroom, Atomico și Google for Startups. Asta în condițiile în care este imposibil să te dezvolți ca startup până-n stadiul de unicorn aici în țară, trebuie să pleci cumva afară. Nu numai pentru că oportunitățile sunt altele, ci pentru că birocratic nu ai nicio șansă pe legislația din România. E important în această terapie de cuplu cu țara să nu ne lăsăm pe o ureche. Și când vine vorba de startup-uri, acestea nu vin din întâmplare, ci sunt rezultatul muncii oamenilor, a unor ani de dezvoltare. De multe ori în ciuda condițiilor de aici.

În ciuda faptului că în august 2022 indicele economiei și societății digitale (DESI) plasa România sub nivelul mării când vine vorba de digitalizare.

Ironic, nu?

Indicele DESI a crescut față de 2015 cu doar 3,7 puncte, față de 13,4 creșterea medie a țărilor UE. În același timp, așteptăm de mai bine de doi ani de când a început pandemia să ne digitalizăm. E un lucru pe care mi-e greu să-l mai aud. Cum se va schimba și digitaliza statul. Pentru că aștept rezultatul acestui lucru. În relația această de iubire cu țara, eu nu vreau mare lucru. Vreau o Românie digitală. E ca aspectul de comunicare al unei relații. Dacă nu ai digitalizare în 2022 în relație cu statul comunicarea este foarte defectuoasă. Nici el nu află problemele noastre. Nici noi nu le știm pe ale lui. Stăm bosumflați ambii și în cel mai rău caz cetățenii vor să se despartă geografic de acest spațiu.

În această relație cu țara, eu o voi spune sincer că am o privire nișată. O văd din perspectiva intereselor mele. Dar în relație cu țara, fiecare ar trebui să-și găsească un canal de comunicare. Țara să aștepte de la ei ceva, iar noi de la țară. Fie că suntem antreprenori, manageri, că avem profesii liberale sau suntem un muncitor în fabrică. Fie că suntem tineri sau am ajuns pensionari.

Fiecare trebuie să ne găsim calea de comunicarea în această relație.

Așadar, apropiindu-ne de 1 decembrie, mesajul meu către voi, cititorii start-up.ro, este să vă gândiți la cum ar arăta o ședință de terapie cu țara noastră.