Vlad Andriescu
Ai putea să zici că încerc să-ți vând ceva, dat fiind că suntem în plin proces de organizare a taberei de antreprenoriat Startup Your Life. Îți dau doar un sfat: investește în creșterea ta, pentru că nu vei reuși de unul singur.
Pe scena de la 200 Seconds of Fame au fost 16 echipe. 15 din România (includ aici și Moldova. Nu din motive politice, ci pentru că echipele au trecut prin programe de accelerare din România) și una din Bulgaria. Pitch-urile au fost, majoritatea, de o calitate bună. Au fost și unele eșecuri totale, deși produsele mi se păreau chiar interesante.
Cine a avut cea mai bună performanță de pitching? Ei bine, tocmai startup-urile care au trecut măcar printr-un incubator sau accelerator. Se vedea în prezentarea lor structura, faptul că etapele parcurse în cele 200 de secunde sunt bine gândite. Nu erau haotici. Nu erau prea siguri pe ei. Erau așezați și știau cum să-și prezinte produsul.
Un spectacol pe care trebuie să-l joci
Dacă nu ai antrenament cu startup-ul tău, te gândești că ajungi pe scenă și că începi să povestești, iar oamenii sunt obligați să înțeleagă. Dar există o structură în toate. Trebuie să prezinți piața, ce face produsul tău, ce problemă rezolvă el și pe cine ajută, iar apoi cum vei face bani din el. Ai 200 de secunde? Folosește 6 slide-uri și vorbește liber despre ele.
Pe scenă la 200 Seconds erau startup-uri care au trecut prin acceleratoare și incubatoare ca Innovation Labs, MVP Academy, Risky Business, Spherik Accelerator. Cu tot respectul pentru ceilalți participanți, dar diferențele erau extraordinar de mari. Era ca între niște echipe de fotbal, dintre care una făcuse un cantonament de 2 săptămâni și exersase tactica, iar cealaltă se baza doar pe talent.
Pitch-ul e un spectacol. Nu poți convinge până la capăt un investitor doar cu un pitch, dar îi poți deschide interesul. E ca prima întâlnire. Trebuie să ai un plan. Un investitor e leneș și e normal să fie așa. Nimeni nu e obligat să știe cât de bun e startup-ul tău. Trebuie să știi să-l prezinți, pe puncte, scurt.
"Ai avut atenția mea, acum ai și interesul" era o replică dintr-un film. Cam așa e și cu un pitch. Scurt, etapizat, aproape matematic.
E drept, după ce vezi multe pitch-uri, ele seamănă între ele. Dar asta egalizează lucrurile și lasă produsele sau echipele să convingă. Dar până la nivelul acela, trebuie să o faci tu. Pitch-urile învățate sunt ca niște cântece cu rimă. Le simți că sunt antrenate mult, că au mentorat în spate. Și asta e foarte bine.
Nu ești original
Anul trecut, la Techsylvania 2016, Planable a câștigat, cred eu, în mare parte datorită unui pitch foarte, foarte bine organizat. Mie mi-a atras atenția din prima și abia apoi am încercat să înțeleg cât de bun poate fi produsul. Dar pitch-ul îl prezenta metodic, luând în calcul tot: piață, produs, echipă, riscuri, monetizare.
Am auzit multă lume din lumea startup-urilor care consideră că programele de accelerare sau incubare sunt o pierdere de vreme, că te mulează prea mult pe gustul investitorilor și nu te mai lasă să fii original.
Pitchul e un spectacol. Nu poți convinge până la capăt un investitor doar cu un pitch, dar îi poți deschide interesul. E ca prima întâlnire. Trebuie să ai un plan. Un investitor e leneș și e normal să fie așa. Nimeni nu e obligat să știe cât de bun e startup-ul tău. Trebuie să știi să-l prezinți, pe puncte, scurt.
Vești proaste. Nu ești original. Poți fi mai bun. Și chiar dacă programele de accelerare din România poate nu sunt perfecte, poți învăța câte ceva din ele. Primul pas e școala de Power Point și prezentare. Ca să știi cât de mult scrii într-o prezentare și cum să ți-o organizezi.
Problema pleacă oricum de la școală, pentru că nu ai exercițiul ăsta. Dar poți să recuperezi. Așa că investește în tine și viitorul business-ului tău.
