Vlad Andriescu
Cred că m-am gândit la acest subiect luni pentru că se împlineau 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai și mi-au trecut prin minte diverse momente. Mi-am adus aminte de 2011, când Majestatea Sa a avut un discurs în Parlamentul României la împlinirea vârstei de 90 de ani. Iar atunci eram în redacția ziarului Adevărul. O redacție agitată, în care se vorbea mult, în care discursurile de la televizor erau urmărite doar pentru a face live text pe site. Niciun politician sau nicio personalitate nu era urmărită cu reverență, pentru că sentimentul e rar întâlnit în lumea cinică a jurnalismului. Dar atunci, în ziua de 25 octombrie 2011, o hală mare din cartierul Pipera din București a fost tăcută vreme de câteva minute. Tăcută, uitându-se la televizor. Ani mai târziu, în 2017, milioane de oameni au ieșit pe străzi la moartea Regelui. Poate dintr-un sentiment ciudat că ne-am pierdut un reper istoric moral, mai mult decât orice.
Probabil că într-o lume în care România redevenea monarhie după 1990 nu am fi fost de acord de multe ori cu Regele. Poate conservatorismul tradițional al Casei Regale ni s-ar fi părut retrograd. Poate am fi considerat că nu-și are locul acolo. Cine știe. Am fi considerat multe. Dar ce am ales să simțim ani mai târziu a fost ideea de reper moral.
În lumea de astăzi în care afacerile se închid de pe-o zi pe alta, când antreprenorii nu sunt ascultați de stat, cred că singurătatea e dificilă. Singurătatea antreprenorului față de angajații săi, care așteaptă de la el leadership, singurătatea antreprenorului în fața deciziilor luate de către stat, pentru că nu are niciun control. Și poate atunci, orice antreprenor ar trebui să se gândească la un reper moral. Poate chiar unul de business. La care să se ducă în momentele de singurătate cu mintea.
Perioada din ultimii doi ani a fost cea a deciziilor grele. Dar cred că mulți antreprenori vor supraviețui, într-o formă sau alta, pentru că au avut repere morale și într-o lume rea, într-o lume care ia decizii pentru ei fără să-i întrebe, și-au păstrat coloana vertebrală. Acei antreprenori care au plătit taxele atunci când a venit săptămână. Care cum au putut au ajutat angajații. Și când nu au putut să-i ajute, au vorbit cu ei. Iar când au închis, au încercat să rezolve lucrurile pentru toată lumea.
Ne uităm poate prea des, am mai spus-o, înspre Elon Musk sau alți antreprenori de succes. Ne uităm la rezultatele lor. Dar în lumea aceasta cei mai tăcuți antreprenori sunt cei cu repere morale. Care se simt stângaci în fața presei, care nu știu să se promoveze pe sine, care poate aleg un profit mai mic pentru a putea să își respecte credințele morale.
E ciudat să vorbesc despre asta, nu? Dar cred că în momentele acestea în care antreprenorii sunt singuri, ar trebui să ne uităm individual, cu atenție, cine ne sunt reperele morale și să găsim forță acolo. Pentru că strategii și decizii de business se pot lua, dar pe lângă acestea, antreprenorul este om. Și în momentele sale de singurătate, va avea nevoie chiar și de un prieten imaginar.
Iar dacă ar fi să transmit astăzi un mesaj, ar fi ca orice antreprenor să se gândească la un altul. Și să-l întrebe dacă e bine și dacă l-ar putea ajuta. Și chiar dacă pare un ajutor mic, nu putem salva toți o comunitate. Dar putem să ne ajutăm individual, unii pe alții, în momente grele.
Lumea e la fel de nesigură astăzi ca în martie 2020, dar față de acele momente dure, e mai lipsită de empatie. Am trecut de momentul în care ne susținem reciproc și am trecut în zona de individualism, ca o haită de animale ce se susțin până-n punctul când se gândesc că supraviețuirea personală e mai importantă decât cea de grup.
