Acest articol a fost publicat ca o scrisoare către cititorii newsletter-ului start-up.ro, în secțiunea Nota Redacției, în data de 27 iunie 2023. Te poți abona aici.


Ceea ce mă face să vă povestesc de un lucru pe care l-am înțeles și care se aplică în viață, pe internet, în business, la muncă, oriunde. Despre faptul că uneori negocierea și realismul onest sunt cele mai bune pentru a trece peste probleme.

Primul capitol al cărții lui Jared Diamond dă exemplul Finlandei înainte, în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial. O țară mică, abia independentă după Marele Război, amplasată la graniță cu uriașa Uniune Sovietică. La momentul respectiv o națiune mică în număr și mică și în economie.

Finlandezii au decis să ignore o perioadă vecinul mare de lângă ei. Dar odată ce a început războiul, Uniunea Sovietică a dorit acel teritoriul. Ce urmează e una dintre cele mai dramatice povești de apărare ale Războiului - Linia Mannerheim, unde finlandezii au rezistat eroic timp de un și jumătate în fața asaltului sovietic. Evident, la un moment dat, au cedat. Dar din poziția aceea a apărării eroice au negociat. Au negociat cu Stalin nu de la egal la egal, ci înțelegând puterea adversarului, dar și poziția lor.

Astfel a început un proces ce se numește astăzi „finlandizare”. Finlanda a devenit pe rând aliata sovieticilor, apoi a Germaniei naziste, dar fără să-i permită acesteia să aducă armata pentru a ataca Leningradul de sus. Finlandezii au pierdut numeroși oameni, dar au reușit să-și împace facțiunile rivale, chiar dacă acestea s-au ucis intern între ele. Iar după război a început cu adevărat această finlandizare, o negociere continuă. Numită de unii ipocrizie. Condamnată de mulți.

Finlanda a fost partener comercial al Uniunii Sovietice după război. Dar a devenit și o democrație liberală capitalistă. S-a îndreptat spre ceea ce avea să fie Comunitatea Economică Europeană, UE de azi. A investit în industrie și educație, pentru că a realizat că e singura șansă pentru o națiune atât de mică și complicat plasată în lume. Deși Partidul Comunist din Finlanda creștea, Stalin a decis să nu forțeze situația, să nu impună comunismul așa cum a făcut-o în Blocul de Est. Din contră. A lăsat Finlanda așa cum e, pentru că-i folosea. Finlandezii au negociat cu sovieticii, au făcut câteva concesii (libertatea de exprimare față de comunism a fost una dintre ele) și s-au îndreptat spre Vest, spre UE.

Pe scurt acestea a fost povestea lor, dar vă recomand cartea sau orice alt articol online despre finlandizare. Așa au rezolvat ei criza lor internă, una cauzată de poziția proastă, de conflictele interne, de războaie care nu au fost pornite de ei.

Ce am învățat eu la nivel personal din acest capitol care analizează Finlanda e că negocierea este de multe ori cea mai proastă variantă bună. Negocierea bună trece peste orgoliul personal. Trece peste a fi rănit sau nu. E una care începe printr-o autoevaluare corectă și care îți permite să fii plasat corect în momentul negocierii.

Funcționează și în business, dar și în viață. O autoevaluare corectă. Cine suntem. Cât suntem. Ce putem face și ce nu. Cu toții ne dorim fapte eroice de la națiuni, dar și în business. Uneori cea mai bună variantă este una a negocierii în care lași ceva de la tine, primești altceva, dar cel mai important, reușești să-ți deschizi drumul în față.

În viață înseamnă să nu rămâi ancorat în orgolii față de o persoană, ci să negociați punctul de mijloc din care ambii vă puteți mișca și evolua.

În business înseamnă să negociezi și cu persoane care-ți sunt antipatice, cu unele în care nu ai încredere, dar pentru că te-ai autoevaluat corect, să realizezi că aceasta este singura metodă corectă înainte prin care ai de câștigat.

În același timp, putem spune că e o mentalitate de startup. Potențialul poate fi mare, dar trebuie să stai la masa negocierilor de multe ori și să te autoevaluezi corect. Poți schimba lumea, dar încă nu o poți face acum.

În relațiile de muncă, înseamnă să vezi care sunt avantajele de a lucra împreună cu toată lumea pentru un bine al tuturor. Chiar dacă ți se pare că este împotriva naturii, împotriva caracterului.

De fapt, această comparație cu Finlanda pe care o fac nu e despre un caracter slab. Ci despre tăria de caracter de a putea să negociezi în cele mai dificile momente cu cele mai dificile persoane, trecând peste orgoliile personale și bias-ul inerent al fiecărei persoane.

Oricum, eu vă recomand această carte apărută la editura Libris care analizează Finlanda, Japonia, Indonezia, Chile, Germania și Statele Unite în diferite momente, pentru a vedea cum au reușit să treacă peste crizele naționale folosind metode ce pot fi aplicate și în crizele noastre de zi cu zi.