Irina Achim
Dacă ne uităm în jur, lumea așa cum o știam noi s-a schimbat mult, de la reviste, chiar și cele glossy, la videoclipuri, în companii, în școli, în stiluri de parenting și în credințe.
Pentru unii, poate că tot ce aduce această reprezentativitate pot părea măsuri forțate, poate unii nici nu înțeleg rostul lor. Poate toate direcțiile astea de diversitate cad în păcatul extremelor, dar eu am găsit un fir logic în toată povestea asta.
Dacă nu vezi lucruri cât mai diverse, nu știi că ele există și nu poți găsi acceptare pentru ceva ce te reprezintă.
În proiectul în care adun povești despre femei dintre cele mai diverse zone, Femeile Strigă BINGO, două dintre interlocutoarele mele, ambele din mediul voluntariatului, mi-au povestit cât de mult contează să povestească și altora ce fac. Cât de mult se deschid orizonturile altor tineri când văd ce fac ele.
Una dintre ele, Olivia Vereha - VP of Product Code for Romania, mi-a spus că ea nu a știut că se poate face o carieră în mediul ONG, pur și simplu când era în școală nu știa că asta este o opțiune. Raluca Negulescu-Balaci, directorea executivă a UiPath Foundation, a fost voluntară de mică, dar mi-a spus că în interacțiunile ei a găsit tineri care o întrebau despre ce face și că așa au ajuns să-și dorească și ei să fie parte din acest mediu.
Iar aici intervine reprezentativitatea. Pentru că vorbind despre lucruri, ele capătă viață.
Dacă vezi femei în poziții de conducere, tu tânără dezorientată, vei putea lua în calcul să devii general partner sau manager când te vei face mare. Sau vei citi interviuri precum cele cu Olivia sau Raluca și vei vrea să conduci ONG-ul tău și să ai o misiune înaltă.
Trăim în țara în care 1 din 4 companii este deținută 100% de femei. Și pe continentul unde doar 16% dintre partenerii generali ai fondurilor cu capital de risc sunt femei.
Iar tendințele sunt spre creștere, dar acum, ceea ce se vede este că în portretele de conducere sau în articolele unde sunt citați oamenii de decizie, cele mai multe fețe sunt ale bărbaților. La pitch-uri sau la conferințe, cele mai multe prezențe de pe scenă sunt tot ale bărbaților. Iar asta văd și cei care se uită spre viitor din băncile liceului sau ale facultății.
Un pic mai departe de un cadru de natură legală, este și reprezentativitatea din media și social media. Dacă vezi niște mesaje de body positivity de la persoane mai plinuțe, dar care sunt instructori de yoga, și tu ești un adolescent care a căpătat niște forme mai ample, atunci vei ști că nu e sfârșitul lumii. La fel cum, dacă vezi persoane cu Vitiligo sau cu ochi de două culori, vei ști că nu ești singur, și singularitatea ta are o colectivitate.
Ascultam de curând un podcast despre acest sine social, care e practic imaginea noastră în lume, trecută prin filtre de autoreflecție și prin cele legate de societatea în care trăim, și cum se naște el încă de când nu ne naștem noi și cum totul din jur ne formează să fim ceea ce suntem.
Un semnal important din discuție era cel al psiholoagelor care vorbeau și povesteau despre exemplele feminine din viața lor, care trasmiteau empatie, blândețe, dar și un soi de supunere și capitulare pe plan profesional. Pe când bărbații era acei unici ”provideri” care nu plângeau niciodată. Iar asta creează o lume în alb și negru pentru viitorii copii care devin adulți.
Iar aici intervine reprezentativitatea. Pentru că arătând că lucrurile nu sunt doar în 2 mari nuanțe, oferi o paletă întreagă de culori și de oportunități. Așa poți sparge bariere și stereotipuri și poți lăsa loc să construiește pe orice fundație.
Iar rolul poveștilor, al presei, al social media, e foarte important în această misiune. Pentru că prin storytelling și prin afișarea poveștilor altfel, creezi noi categorii care își găsesc reprezentare în realitate.
Și am simțit-o și pe pe pielea mea și sunt sigură că și tu ai avut cazuri când ai citit un interviu, ai ascultat un podcast sau ai dat un scoll pe Instagram și ai găsit o validare sau o grupare din care să simți că faci parte în acel moment al vieții tale. Sau că se potrivește cu planurile tale și cu ambițiile tale sau din contră, cu lenea ta sau cu burnout-ul tău.
Ca să închei, contează mult ceea ce vezi și cred că toți putem fi agenți ai diversității, și bulă cu bulă să lăsăm loc pentru cât mai multe comunități, grupări sau perechi.
Dacă ai orice gând pe subiect, mi-ar plăcea să-l citesc. Mi-l poți scrie la irina@start-up.ro.
