Lectură de 22 min
Andra-Irina Vasile: Abilitățile tehnice se pot învăța pe parcurs, mentalitatea este mai greu de format și trebuie cultivată constant.
Români din lume este seria editorială start-up.ro dedicată antreprenorilor români din străinătate, celor care sunt angajați la marile companii care schimbă lumea, cercetătorilor, tuturor românilor care vor mai mult și fac mai bine. Știi un asemenea român? Scrie-ne pe [email protected].
Din mai 2026, Andra ocupă rolul de Senior Business Information Security Officer la SIX Group, operatorul infrastructurii pieței financiare elvețiene. În paralel, contribuie voluntar la comisia de standardizare în inteligență artificială pentru serviciile financiare din Elveția, SASFS, și dezvoltă Netiquetteers, o inițiativă prin care explică riscurile digitale copiilor, părinților, angajaților și seniorilor.
Pe 1 septembrie 2026, a primit premiul „Future Leader” la Swiss CISO Awards, în cadrul Global Cyber Conference de la Zürich, eveniment organizat de Swiss Cyber Institute în parteneriat cu EY Elveția. Era o competiție la care aproape că nu s-a înscris, convinsă că mai are nevoie de timp pentru a fi pregătită.
„A însemnat mai mult decât mă așteptam și asta parțial pentru că aproape nu m-am înscris. Mi-am spus că nu sunt suficient de pregătită, că am nevoie de mai mult timp. M-am convins să aplic în ultimul moment, și asta în sine a fost o lecție importantă”, a spus Andra-Irina Vasile, senior business information Security Officer la SIX Group, în cadrul unui interviu pentru rubrica Români din lume.
_.png)
Povestea plecării sale nu a început cu o ruptură definitivă de România, ci s-a construit treptat. Andra a studiat la Universitatea din Craiova, iar experiențele academice din Spania și Norvegia i-au arătat alte moduri în care putea crește profesional.
„Decizia nu a venit dintr-o dată, ci s-a construit treptat, prin experiențe care mi-au arătat un alt mod de a crește profesional. Am studiat la Universitatea din Craiova, unde am avut șansa unor schimburi de experiență în Spania și în Norvegia. Ele mi-au plantat, fără să îmi dau seama atunci, sămânța pentru ceea ce urma.”
După terminarea facultății, în 2017, a rămas în țară și s-a angajat full-time la biroul Microsoft din București. Acolo și-a format bazele tehnice și a învățat ce înseamnă să lucrezi după standardele unei organizații internaționale. Dorința de a se provoca mai mult a dus-o ulterior la Microsoft Irlanda, fără ca mutarea să fie gândită inițial drept una permanentă.
„A fost o perioadă esențială pentru mine deoarece a construit fundații tehnice temeinice și am înțeles ce înseamnă să lucrezi la un standard internațional. Dar, la un moment dat, am simțit că vreau să mă provoc mai mult și m-am relocat în cadrul aceleiași companii în Microsoft Irlanda.”
În Dublin a trecut de la suport tehnic la vânzări tehnice. Rolul presupunea să convingă organizații internaționale să adopte soluții noi și să își schimbe modul de lucru. A învățat cum se iau deciziile de business, cum se construiește încrederea într-o relație cu un client și a intrat pentru prima dată în contact cu soluțiile de securitate cibernetică.
„A fost o schimbare radicală față de rolul anterior, nu mai era vorba doar de suport tehnic, ci de a convinge organizații internaționale să adopte soluții noi, să schimbe felul în care lucrau. Am învățat enorm despre cum se ia o decizie de business și ce înseamnă să construiești încredere cu un client.”
Mentorii săi din Microsoft, Constantin-Cătălin Guiu și Kostas Loukas, au încurajat-o să nu-și limiteze așteptările și să nu lase sindromul impostorului să îi dicteze deciziile. În urma sesiunilor de coaching, Andra a înțeles că are nevoie ca munca de zi cu zi să fie legată de valorile sale morale și să îi ofere un sens clar.
„Am realizat în urma mai multor sesiuni de coaching că, pentru mine, a găsi o semnificație în jobul meu de zi cu zi, care să fie aliniată cu valorile mele morale, este crucial pentru a rămâne motivată”, a spus Andra.
S-a pregătit tehnic și a făcut o schimbare importantă în interiorul Microsoft, devenind consultant de securitate cibernetică. În noul rol lucra exclusiv cu organizații care tocmai trecuseră printr-un atac cibernetic.
În 2021, Andra s-a întors la Microsoft România, într-un rol complet remote, cu responsabilități la nivel european, și a încercat să se restabilească în țară. A descoperit însă că nu putea avansa în direcția dorită în securitate cibernetică fără să rămână, la acel moment, într-un rol exclusiv la distanță. A ales atunci o oportunitate din Olanda, mai apropiată de ambițiile sale profesionale.
„Ceea ce știu cu certitudine este că nu am plecat din dezamăgire, ci dintr-o curiozitate profundă.”
La Amsterdam a schimbat pentru prima dată angajatorul și s-a alăturat EPAM Systems. Acolo și-a condus propria echipă, mai întâi ca Product Owner, apoi ca Security Engineering Manager. Mutarea i-a permis să intre în contact cu alte soluții de securitate și să aprofundeze partea tehnică a domeniului.
„Pe atunci, aveam o dorință nesățioasă de a învăța cât mai mult tehnic. Îmi doream să intru în contact și cu alte soluții de securitate cibernetică.”
Andra a adăugat că traseul său profesional nu a fost unul liniar. A preferat mișcările laterale, chiar dacă progresul constant în ierarhie putea părea mai atrăgător. A urmărit să devină un profesionist complet, investind în abilitățile de comunicare la fel de mult ca în cele tehnice și acceptând să intre în contexte în care nu era persoana cu cea mai multă experiență.
„Am fost mereu curioasă de ce fac alți specialiști în rolurile lor de zi cu zi și nu m-am temut să fiu cea mai puțin pregătită persoană dintr-o anumită ședință. Dorința de a crește profesional a triumfat mereu în detrimentul ideii că aș putea să par insuficient de pregătită în fața altora.”
Mutarea în Elveția a venit odată cu oportunitatea de a lucra la SIX Group, organizație aflată în centrul infrastructurii financiare elvețiene. Rolul reunea exact domeniile pe care Andra voia să le aprofundeze: securitate, guvernanța inteligenței artificiale, reglementare și infrastructură critică.
„Nu a fost o alegere întâmplătoare, a fost o alegere conștientă, construită pe tot ce acumulasem până atunci.”
Zürich nu a fost ales separat de locul de muncă. Andra a ales rolul, iar acesta a adus-o în oraș. Cochetase însă de mai mult timp cu ideea unei mutări în Elveția și lucrase deja cu clienți elvețieni în perioada petrecută în Amsterdam. A așteptat până când a apărut oportunitatea potrivită.
Adaptarea profesională a cerut răbdare, a menționat Andra. Relațiile se construiesc mai lent, există o atenție pronunțată acordată detaliilor, formalismului și proceselor, valori cu care spune că rezonează.
„La început poate părea distanță, însă în timp îți dai seama că este respect. Și odată ce câștigi cu adevărat încrederea cuiva în mediul elvețian, aceea este o relație durabilă.”
La SIX Group Andra a început ca Senior Cybersecurity Strategist and Advisor, concentrându-se pe dezvoltarea echipelor interne din departamentul de securitate cibernetică și pe identificarea unor soluții inovatoare. Din mai 2026, este Senior Business Information Security Officer, cu responsabilități pentru Solution Architecture, IT Infrastructure and Operations.
„Este un rol care reunește toate experiențele anterioare: înțelegerea businessului, fluența tehnică și convingerea că securitatea este un partener, nu un obstacol”, a explicat ea.
Un Business Information Security Officer lucrează la intersecția dintre organizația de securitate și unitățile de business. Andra este interfața dintre organizația CISO și echipele care construiesc și operează sisteme critice, ceea ce înseamnă că lucrează nu doar cu specialiști în securitate, ci și cu arhitecți de soluții, ingineri de infrastructură, manageri de produs și lideri de business.
Rolul său este să traducă riscurile de securitate într-un limbaj pe care oamenii de business îl pot înțelege și transforma în acțiuni. În același timp, traduce presiunile comerciale în cerințe pe care echipele de securitate le pot aborda în mod realist.
„Este un rol de mediator, de facilitator și uneori de avocat al prudenței într-un mediu care se mișcă rapid”, a explicat Andra.
Miza vine din natura activității SIX Group. Prin infrastructura sa funcționează sistemele naționale de plată și se realizează tranzacții atât la Bursa de Valori din Elveția, cât și la cea din Spania. Un incident nu ar afecta o singură companie, ci ar putea avea consecințe asupra întregului sistem financiar elvețian.
„Această greutate nu te părăsește niciodată complet, și cred că nici nu ar trebui.”
Riscurile cibernetice din industria financiară s-au schimbat fundamental. Atacurile tradiționale nu au dispărut, dar au devenit mai sofisticate: mesajele de phishing generate cu ajutorul AI pot fi greu de diferențiat de comunicările legitime, iar deepfake-urile audio și video sunt folosite pentru a imita directori și a autoriza tranzacții frauduloase. Totodată, automatizarea permite lansarea la scară mare a unor atacuri care înainte necesitau resurse umane considerabile.
„Phishing-ul din 2026 nu mai arată ca phishing-ul din 2020, astăzi este generat de AI, personalizat, fără greșeli gramaticale, cu context care pare autentic.”
Inteligența artificială aduce și o categorie nouă de vulnerabilități pentru instituțiile financiare: riscul de model. Sistemele folosite pentru acordarea creditelor, detectarea fraudelor sau managementul riscului pot fi manipulate, pot genera rezultate discriminatorii ori pot eșua în moduri greu de anticipat. Guvernanța modelelor a devenit astfel o prioritate de reglementare, inclusiv în contextul EU AI Act.
În același timp, DORA, Regulamentul Uniunii Europene privind reziliența operațională digitală, a redefinit standardele aplicabile instituțiilor financiare. În acest context, conformitatea nu mai este doar o opțiune, ci o condiție pentru operare.
Pentru Andra, guvernanța inteligenței artificiale începe cu două întrebări: cine răspunde atunci când AI greșește și cum poate organizația să știe că sistemul a greșit?
Înainte de introducerea AI în procese critice, companiile trebuie să stabilească reguli de transparență, mecanisme de supraveghere umană și standarde privind calitatea datelor. În deciziile cu impact important, AI ar trebui să rămână un instrument care sprijină decizia, nu factorul care o ia singur. Organizațiile trebuie să țină cont și de faptul că modelele pot reproduce prejudecățile umane prezente în date.
„Un model AI este la fel de bun ca datele pe care a fost antrenat. Date de proastă calitate sau discriminatorii produc rezultate pe măsură. AI replică biasul uman și nu trebuie să uităm asta.”
O regulă mai puțin discutată este existența unui plan pentru momentul în care sistemul eșuează. Organizația trebuie să poată funcționa și fără acel instrument și să îl poată opri dacă acțiunile sale nu mai pot fi explicate.
„Nu dacă, ci când. Reziliența înseamnă că poți să funcționezi fără el și că îl poți opri în orice moment în care nu îi mai poți explica acțiunile.”
Andra contribuie voluntar, ca specialist în securitate cibernetică, la Comisia Transversală pentru Inteligență Artificială a SASFS. Comisia lucrează la un cadru de guvernanță responsabilă a inteligenței artificiale pentru sectorul financiar din Elveția și Liechtenstein.
Activitatea este construită pe trei direcții:
Rolul său este să aducă perspectiva securității în discuțiile despre adoptarea AI, să identifice vulnerabilitățile pe care le poate crea inovația și să contribuie la găsirea unor soluții înainte ca acestea să se transforme în probleme reale.
„Standardele de care avem nevoie acum sunt mai puțin tehnice și mai mult operaționale: cum testezi un model AI înainte de a-l implementa în producție, cum îi monitorizezi comportamentul în producție, cum documentezi deciziile pe care le ia”, a spus Andra.
Ea a adăugat că dificultatea vine și din ritmul în care evoluează domeniul. Reguli care par potrivite astăzi pot deveni depășite într-un timp foarte scurt.
„Este un subiect pe cât de fascinant, pe atât de dificil și volatil. Orice mi se pare astăzi că este stabilit bine, mâine este deja învechit.”
La fiecare mutare într-o țară nouă, Andra a simțit că trebuie să își reconstruiască reputația profesională de la zero. Ea a transmis că ecosistemul elvețian de securitate cibernetică a primit-o cu deschidere, iar premiul „Future Leader” reprezintă o confirmare că autenticitatea poate avea greutate într-o industrie tehnică.
„Nu trebuie să fii altcineva decât ești pentru a fi valoros în cadrul acestui sector”, a menționat Andra.
În opinia sa, juriul a apreciat diversitatea profilului: experiența tehnică, guvernanța și componenta legală, educația comunitară prin Netiquetteers, activitatea de standardizare, sprijinul oferit studenților aflați în căutarea primului loc de muncă și implicarea în proiecte care ajută femeile să își depășească temerile și să se reorienteze profesional spre cybersecurity.
Aplicația pentru premiu a venit și cu un episod care surprinde relația ei cu inteligența artificială. Andra și-a verificat unele răspunsuri cu asistentul AI preferat, iar acesta le-a considerat prea deschise și lipsite de o viziune suficient de clară. A decis să nu le modifice.
„Sunt bucuroasă că juriul a apreciat tocmai autenticitatea acelei nesiguranțe, pentru că și ea este o formă de onestitate.”
Din perspectiva sa, liderul de care are nevoie securitatea cibernetică nu este neapărat cel mai tehnic om din încăpere. Este persoana care poate face munca echipei tehnice relevantă pentru organizație, poate explica riscul unui director, poate câștiga încrederea unui inginer și îi poate arăta unui bunic de ce nu ar trebui să acceseze un link primit pe WhatsApp.
„Autocunoașterea este fundamentală. Curajul de a ridica probleme incomode este esențial. Empatia față de stakeholderi este instrumentul prin care securitatea devine adoptată, nu evitată”, consideră Andra.
Industria are nevoie și de lideri care înțeleg că securitatea nu se oprește la granițele organizației. Angajații protejați la locul de muncă sunt aceiași oameni care, acasă, pot deschide un mesaj de phishing, pot să nu recunoască un deepfake sau să nu aibă activată autentificarea în doi pași.
Andra-Irina Vasile (rochie galbenă) ridicând premiul „Future Leader” la Swiss CISO Awards, în cadrul Global Cyber Conference de la Zürich.
Ca femeie într-un domeniu în care acestea sunt încă minoritare, Andra a întâlnit obstacole care nu au luat întotdeauna forma discriminării evidente.
„Cel mai des au fost subtile: să fii singura femeie în cameră și să simți că trebuie să dovedești mai mult pentru a fi luată în serios. Sau să te lovești de sindromul impostorului într-un mediu care nu îl face deloc mai ușor de gestionat. A trebuit să lucrez mult cu mine pentru a rămâne stăpână pe sine în ciuda acestor aspecte.”
Experiența a determinat-o să se implice în Women in Cyber Switzerland și Women4Cyber Foundation, la nivel european. În timpul liber este și instructor #IAmRemarkable.
„Nu pentru că vreau să bifez categorii de diversitate, ci pentru că știu din proprie experiență cât de mult contează să ai pe cineva care crede în tine înainte ca tu să crezi în tine.”
La începutul anului 2026, Andra a fondat Netiquetteers, pornind de la constatarea că majoritatea resurselor de educație digitală se adresează angajaților din organizații. Copiii care descoperă internetul, părinții care nu știu cum să discute despre riscurile online și seniorii care primesc mesaje frauduloase rămân adesea în afara acestor programe.
„Am fondat Netiquetteers cu convingerea că securitatea digitală este o virtute civică modernă, nu un privilegiu tehnic.”
Numele proiectului combină „netiquette”, adică bunele maniere online, cu „Musketeers”, cei care le practică și le răspândesc, a explicat Andra. Conceptul central este că securitatea nu trebuie prezentată într-un mod înfricoșător, ci poate fi vigilentă, prietenoasă și accesibilă oricui.
Netiquetteers are patru direcții de ateliere, adaptate unor publicuri cu nevoi și limbaje diferite. Copiii sunt atrași de tehnologie, dar nu înțeleg întotdeauna consecințele în timp ale lucrurilor pe care le publică. Principala lor vulnerabilitate este supraexpunerea datelor personale, a locației și a imaginilor.
„Părinții știu că există riscuri, dar nu știu cum să vorbească despre ele fără să pară că interzic sau înspăimântă. Nu cunosc platformele pe care le folosesc copiii lor. Le lipsește vocabularul și uneori și curajul conversației. Profesorii au un rol unic și dificil, ei trebuie să fie autoritate pe un subiect care evoluează mai repede decât orice manual și să învețe să navigheze subiectul în fața unor elevi care, în multe cazuri, știu mai multe despre tehnologie decât ei.”
Seniorii au fost publicul care a surprins-o cel mai mult, prin receptivitatea pe care o au atunci când informația este oferită cu răbdare și respect, fără un ton condescendent. În cazul lor, cele mai importante riscuri sunt frauda financiară și deepfake-urile vocale care imită membri ai familiei.
În filosofia Netiquetteers, bunele maniere digitale înseamnă să tratezi spațiul online și oamenii din el cu același respect acordat mediului fizic și interacțiunilor față în față.
„Concret, înseamnă să verifici o informație înainte să o distribui. Să gândești de două ori înainte să distribui o fotografie cu altcineva fără consimțământul său. Să folosești parole diferite și să activezi autentificarea în doi pași.”
Aceste măsuri nu ar trebui adoptate doar pentru că sunt cerute de departamentul IT, ci pentru că oamenilor le pasă de propriile date și de siguranța celor cu care sunt conectați. Mesajele bazate pe teamă nu funcționează pe termen lung: oamenii speriați fie evită problema, fie rămân paralizați în fața ei. Cei care înțeleg de ce contează un comportament și simt că au control pot lua constant decizii mai bune.
În prezent, publicul nu este suficient de pregătit pentru phishing, furt de identitate, supraexpunere sau deepfake-uri, dar Andra consideră că vina nu le aparține oamenilor. Amenințările evoluează mai repede decât educația.
Deepfake-urile reprezintă una dintre cele mai periculoase frontiere pentru publicul larg. Posibilitatea de a genera conținut video, audio și imagini realiste cu persoane reale schimbă natura manipulării online. Mulți oameni știu că tehnologia există, dar nu au instrumentele necesare pentru a recunoaște falsurile.
„Există totuși motive de optimism: conștientizarea publică a crescut semnificativ. Dar conștientizarea nu este suficientă. Ai nevoie de practică, de exemple concrete, de un cadru mental prin care să filtrezi ce primești înainte de a reacționa. Asta încerc să construiesc prin Netiquetteers.”
Responsabilitatea educației digitale este împărțită între familie, școală, companiile de tehnologie și stat, iar niciunul dintre acești actori nu îl poate înlocui pe celălalt. Familia oferă primul context în care copilul învață ce este normal, inclusiv prin comportamentul pe care îl observă la părinți.
„Dacă părinții stau cu telefonul la masă, dacă distribuie informații neverificate, dacă nu au conversații deschise despre ce se întâmplă online, nicio lecție din școală nu va compensa complet.”
Școala ar trebui să ofere cunoștințe sistematice, așa cum oferă educație civică sau educație pentru sănătate. În viziunea Andrei, securitatea digitală trebuie să devină parte a curriculumului, nu o disciplină opțională.
Companiile de tehnologie au obligația de a construi produse care îi protejează pe utilizatorii vulnerabili, nu care îi exploatează pentru atenție și date, în timp ce statul trebuie să creeze cadrul care transformă această responsabilitate dintr-un gest voluntar într-o obligație.
Dacă ar trebui să identifice actorul cu rolul cel mai urgent, Andra-Irina ar alege totuși părinții, pentru că ei reprezintă puntea dintre lumea digitală și viața concretă a copilului. Experiența profesională și situațiile întâlnite în proiectele sale au făcut-o tot mai conștientă că părinții sunt, adesea, cei mai puțin pregătiți pentru acest rol.
„Cu cât sunt expusă la mai multe situații, cu atât sunt mai încrezătoare că fac ceea ce trebuie.”
Andra vede diferențele dintre Elveția și România în educația digitală într-un mod nuanțat. Elveția beneficiază de un cadru instituțional solid, de investiții semnificative în cercetare și educație și de o cultură a conformității care facilitează aplicarea standardelor.
România are, în schimb, talent tehnic și o capacitate de adaptare formată în ani în care specialiștii au fost nevoiți să găsească soluții cu resurse limitate.
Andra a mai spus că a întâlnit profesioniști români în securitate în toate colțurile lumii și că aproape în fiecare proiect internațional în care a lucrat a mai existat cel puțin un român.
„Unii dintre cei mai buni specialiști în securitate cibernetică din Europa sunt români și m-am întâlnit cu ei peste tot în lume. Asta m-a făcut mereu să fiu mândră.”
România are însă de recuperat la educația digitală a publicului general. Alfabetizarea digitală a cetățenilor nu a ținut pasul cu adoptarea tehnologiei în viața de zi cu zi, iar această diferență creează o vulnerabilitate la nivelul întregii societăți.
Ecosistemul elvețian de cybersecurity este matur, bine finanțat și conectează sectorul privat, mediul academic și autoritățile. Andra-Irina dă exemplul Cyber Defence Campus, la a cărui conferință anuală a susținut o prezentare în 2026. Organizația aduce în jurul acelorași probleme experți din armată, industrie, guvern și cercetare.
„Din punctul meu de vedere, această colaborare multisectorială este unul dintre cele mai valoroase aspecte ale modelului elvețian.”
A remarcat o intenție similară de colaborare și în ecosistemul românesc, cu ocazia CyberSea Festival de la Constanța, unde a susținut o prezentare și s-a reconectat cu profesioniștii locali.
Pentru Andra, Zürich este un oraș echilibrat, în care s-a mutat la momentul potrivit al vieții. Îl descrie drept ordonat, eficient și sigur, dar și bogat cultural, cu lacul și munții la mică distanță.
„Natura îți zâmbește din orice colț, lacul este absolut superb, munții sunt accesibili în câteva zeci de minute.”
Dialectul local rămâne o provocare. Urmează cursuri de germană, dar estimează că va mai dura până când va putea comunica la nivelul dorit în germana elvețiană.
„Cultura profesională elvețiană se bazează pe câteva valori clare: precizie, respectarea timpului, procese bine definite și un anumit formalism în relațiile la început de drum. Deciziile se iau mai lent decât în alte culturi pentru că toți cei afectați trebuie consultați, iar consensul contează. La început poate fi frustrant; în timp îți dai seama că este o formă de respect față de toți cei implicați.”
Modul românesc de lucru este, în comparație, mai fluid, mai flexibil și mai confortabil cu ambiguitatea sau schimbările rapide de direcție. Această capacitate de a găsi soluții în situații nestructurate este apreciată în mediile internaționale.
„Cea mai mare diferență resimțită: în România, relațiile personale sunt adesea fundament pentru colaborarea profesională. Înainte de a lucra împreună, vrei să cunoști omul. În Elveția, colaborarea vine prima; relația personală se construiește ulterior, dacă există afinitate.”
Niciun model nu este superior celuilalt, consideră Andra. Valoarea vine din capacitatea de a le înțelege și de a le naviga pe amândouă.
Zürich concentrează instituții, companii internaționale și organizații de cercetare importante, iar rețeaua profesională este internațională prin natura sa. Totuși, există și bariere de intrare. Cunoașterea limbii germane sau franceze deschide mai multe uși profesionale și sociale, chiar dacă în tehnologie se lucrează frecvent în engleză.
Costul ridicat al vieții face dificilă mutarea fără un loc de muncă asigurat, iar piața apreciază experiența demonstrată mai mult decât potențialul declarat. Comparativ cu Dublin și Amsterdam, alte două huburi tehnologice în care a locuit, numărul oportunităților din Zürich este mai mic.
„Elvețienii sunt și arhetipul unui angajat mult mai stabil. Nu se obișnuiește schimbarea rapidă a angajatorului și fidelitatea față de un anumit angajator este foarte apreciată.”
Legătura Andrei cu România continuă și dincolo de securitatea cibernetică. Scrie poezie în limba română sub pseudonimul Scarlett Câmpeanu și are două cărți publicate la Editura Creator. Este felul său de a păstra conexiunea cu limba și cu o parte a identității sale, indiferent de granițele traversate.
Continuă să lucreze la proiecte în România, participă la conferințe locale și este deschisă să contribuie la comunitatea românească de cybersecurity. Unul dintre planurile sale este să aducă Netiquetteers în țară.
„Cred că există o nevoie reală și că modelul multigenerațional pe care l-am construit poate rezona cu valori românești profunde: respectul față de bunici, importanța familiei, dorința de a proteja copiii.”
Este dispusă să investească timpul necesar pentru a călători în România, pentru a susține ateliere față în față și pentru a construi parteneriatele care ar permite dezvoltarea inițiativei.
„Îmi lipsesc multe lucruri din România. Pe lângă familie și prieteni, desigur, îmi lipsește jovialitatea și umorul românesc, familiaritatea mediului în care ai crescut, lipsa nevoii de a explica anumite diferențe culturale. Și mâncarea îmi lipsește foarte mult haha Zacusca și salata de vinete de la mama mea este nelipsită din bagajaul de cală.”
Din Elveția ar aduce în România cultura siguranței, nu ca regulă impusă de sus, ci ca valoare interiorizată: sistemele funcționează pentru cetățeni atunci când și aceștia le respectă. Ar mai aduce încrederea în instituții, care se construiește greu și se pierde ușor, dar schimbă calitatea vieții de zi cu zi.
„Aș aduce, poate mai mult decât orice, convingerea că schimbarea vine din educație. Nu din legi mai stricte, nu din sancțiuni mai mari, ci din oameni care înțeleg de ce anumite comportamente contează.”
Andra a spus, pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, că Elveția este ultima sa mutare. Zürich i-a oferit sentimentul rar că a ajuns în locul în care trebuia să fie.
Nu exclude însă nimic și preferă să rămână deschisă oportunităților. România va continua să facă parte din identitatea sa, indiferent unde trăiește.
„Dacă voi contribui vreodată la a construi ceva acolo, o voi face din dragoste, nu din obligație.”
În următoarea etapă profesională vrea să își aprofundeze expertiza în AI Security, atât în folosirea inteligenței artificiale pentru consolidarea apărării cibernetice, cât și în protecția față de atacurile amplificate de această tehnologie.
„Am spus de mai multe ori că nu urmăresc un titlu anume, ci locul în care expertiza mea este cea mai utilă. Uneori asta înseamnă să îți construiești cariera ca o caracatiță cyber. Să crești în mai multe direcții simultan.”
Pentru Netiquetteers, obiectivul este să ajungă în mai multe comunități din lume, fără ca viteza extinderii să compromită calitatea atelierelor și actualitatea informațiilor.
Andra își dorește parteneriate pe termen lung cu instituții de învățământ, asociații de părinți, organizații care lucrează cu vârstnici și companii care înțeleg că securitatea angajaților nu se oprește când aceștia ies din birou.
Tinerilor români interesați de securitate cibernetică le recomandă să înceapă cu curiozitatea, nu cu o certificare. Industria are nevoie de oameni care vor să înțeleagă sistemele și comportamentul celor care le folosesc, nu doar de profesioniști capabili să treacă un examen.
„Abilitățile tehnice se pot învăța pe parcurs; mentalitatea este mai greu de format și trebuie cultivată constant.”
Îi sfătuiește să nu se grăbească spre management sau senioritate. Mișcările laterale și experiența acumulată în roluri, industrii și funcții diferite construiesc o profunzime care nu poate fi înlocuită de o promovare rapidă.
La fel de importantă este investiția în comunicare. Capacitatea de a explica unui director fără pregătire tehnică un risc complex, de a asculta și de a construi încredere între departamente și organizații face diferența dintre un specialist bun și unul excepțional.
„Totodată, rețeaua profesională este multiplicatorul tuturor celorlalte. Explorați contexte diferite și participați la diverse evenimente de specialitate. Cybersecurity este un domeniu vast, și cel mai bun mod de a-ți găsi locul în el este să îi cunoști mai întâi oamenii.”
Ultimul sfat vine chiar din experiența premiului „Future Leader”: să nu aștepte momentul în care se vor simți complet pregătiți.
„Nu vă veți simți niciodată complet pregătiți. Una dintre expresiile mele preferate în cadrul profesional este „Fake it until you make it”.”
Pasionată de idei de business și de oamenii din spatele lor, vede în fiecare startup o poveste care merită spusă și care poate deveni inspirație pentru alții. De peste 8 ani scrie despre antreprenoriatul românesc, ecosistemul de startup-uri și investiții, urmărind cum ideile bune cresc, se validează și se transformă în businessuri cu impact.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Alexandra Ciornei
