Oana Coșman
Într-un interviu recent cu doi fondatori de startup - pe care-l puteți urmări aici - am discutat fix despre eșec și despre cum îl privim, ca oameni, ca fondatori de startups.
Am fost extrem de curioasă despre modul în care niște antreprenori văd greșelile pe care le-au făcut în parcursul lor și eșecul. Chiar am întrebat direct dacă renunțând la startup-ul lor consideră că au eșuat. Iar răspunsul, și întreaga discuție de fapt, m-a dat puțin peste cap.
Mi-a fost mereu, și încă îmi e, teamă de eșec, de a nu greși iar lumea din jur să-și schimbe părerea despre mine, să mă privească altfel, să creadă că nu știu nimic - poate este o chestie a sindromului de impostor de care sufăr grav.
Însă în discuția cu cei doi fondatori am ajuns să înțeleg că ar trebui să ne raportăm la eșec ca la un element care ne ajută să mergem mai departe, care ne ajută să ne perfecționăm, să învățăm lucruri noi. Am înțeles că nu ar trebui să ne mai fie atât de teamă de eșec și să-l îmbrățișăm. Nimeni nu ne va lua capul dacă greșim și dacă dăm greș, asta e, ne scuturăm și o luăm de la capăt încercând să nu mai repetăm aceleași greșeli care ne-am condus la rezultatul negativ de mai devreme.
De exemplu, Eliza spunea că au acceptat faptul că nu vor duce mai departe startup-ul fondat, că nu erau pregătiți pentru acest lucru. Așa că ea vede eșecul ca și neatingerea obiectivelor pe care ți le-ai propus la început, la care ai visat, însă este o experiență din care înveți foarte mult.
La rândul său, Bogdan a vorbit despre eșec ca parte din evoluția noastră. În opinia sa, procesul de învățare presupune și eșecuri, iar ca antreprenor cam e nevoie să pleci din start și cu gândul că s-ar putea să eșuezi.
Până la urmă, cam așa e: dacă nu greșim, cum putem să ne dezvoltăm, să învățăm ceva din ceea ce facem? Și, în plus, cam niciunul dintre noi pe planeta aceasta nu este fără cusur.
Tu cum vezi eșecul?
