Vlad Andriescu
Concursul acesta poate fi descris în multe feluri. E despre muzică, despre show, despre politică, geopolitică. Dar și despre diferențe. Într-o singură seară sunt condensate stiluri muzicale, show-uri care mai de care mai diferite, banalități și ciudățenii. Dar 200 de milioane de oameni se uită și îl apreciază. Eu sunt printre cei care apreciază toate cele de mai sus pentru că important e să nu te iei în seamă prea mult, ci doar să te bucuri de cât de bizar este totul. E ca în viață.
Eurovision descrie foarte bine Europa. O colecție ciudată de țări, relații geopolitice, preferințe culturale, dar și capacitatea de a sta împreună contrar oricărei logici aproape și de a face lucruri bune. Descrie o Europă care se ia în serios, dar nu prea mult. Care își îmbrățișează ciudățenia. Fiecare țară are un specific, iar puse la un loc lucrurile arată bizar, dar ca într-un vis foarte colorat.
Și dacă nu te iei prea mult în serios, poți să descoperi noi lucruri. Poți să accepți pe fiecare, așa e ca-n viață. Nu e despre doar noi înșiși, ci e și despre cei de lângă noi. Să-i înțelegi. Să te bucuri de bucuria lor. Să ți se pară diferit de tine, dar să-i accepți. Cred că acesta e mesajul general al Europei, iar eu sunt un europenist convins. Suntem prea mulți (ca țări) și prea mici ca să avem putere individuală totală, dar împreună putem face din acest continent un tot unitar. Unul ciudat, flamboaiant, pe alocuri “cringe”, pe alocuri “kitsch”.
Așa e și în business. Ajungi să lucrezi într-un startup și te întâlnești cu oameni. Trebuie să-i accepți și să-i înțelegi pe toți. Un eveniment cu pitch-uri în lumea startup-urilor e un show cu multe lucruri diferite, în care o persoană e senzațională, una e mai amuzantă, dar împreună facem un ecosistem. Românesc, regional sau european. Și această capacitate de a nu te gândi doar în țara ta, ci internațional, e una fabuloasă.
Așa e și în echipe. Poți să ai tendința să crezi că lucrurile pot fi făcute doar ca tine. Sau doar în stilul și ritmul dorit de tine. Dar nu e așa. O echipă e un compendiu ciudat de personalități, minți, suflete. Una care se formează aproape nenatural și care apoi poate avea succes împreună doar prin îmbrățișarea ciudățeniei fiecăruia. Cred că un manager, fie el de startup, fie el de companie mai mare, trebuie să înțeleagă această diversitate care poate oferi putere unei companii. O diversitate ce aduce pe masă diferențele pentru a avansa.
Lumea afacerilor la nivel metaforic poate fi descrisă de piesa de pe locul 2 de anul acesta de la Eurovision, reprezentând Finlanda. Piesa se numește “Cha Cha Cha” și este un mix de metal, techno, cha cha cha, latino și glumă. Pentru că nimic nu este alb sau negru, nu în viață și nu în business. E cu toate elementele astea la un loc.
De asta, metafora mea de astăzi e despre Eurovision. Un loc / eveniment pe care îl poți urî sau îl poți ignora. Dar care reușește să aducă la un loc tot ce e mai bun, ciudat, amuzant, profund din toată Europa. Și nu ne certăm dur pe asta. Nu ne luăm prea în serios pentru o seară. Iar asta ne face să ne simțim bine.
Îmbrățișează diferențele din viață și din echipa ta. Găsește caracteristica fiecăruia și fiecăreia, nu trebuie să fie doar ca tine.
It’s crazy. It’s party.
