Oana Coșman
Sunt câteva zile de când mă tot gândesc la acest text. De fapt, cred că sunt chiar luni bune de când privesc ”cu atenție și îngrijorare” ceea ce se întâmplă în cadrul campaniei de vaccinare de la noi.
Când alte țări europene abia se dezmeticeau și începeau timid campania de vaccinare, România era fruntașă la acest capitol. Chiar și cu toate sincopele sistemului de programări, campania a luat avânt în țara noastră în primele luni ale acestui an.
Am ”norocul” de a avea hipotiroidism (yeah, nu putea fi aia care te face mai slab...), așa că în primele momente în care platforma s-a deschis către toată lumea, am zis să fac o încercare și să mă programez. Uimitor, a mers – de data asta chiar pot spune că a fost noroc fără să fiu sarcastică ca atunci când vorbesc despre toate bucuriile pe care mi le aduce o tiroidă care nu funcționează cum trebuie - și la mijlocul lui februarie făceam prima doză de vaccin anti-corona.
Fast-forward, am văzut apoi cum lumea era amânată – nu aveam suficiente vaccinuri -, cum se programau prieteni, cunoscuți, și apoi se mutau pe la alte centre pentru că nu le mai venea odată rândul, sau cum s-au dus în excursii prin țară ca să se vaccineze. Am făcut maratoane de vaccinare, am dat mici și cumva s-a terminat acolo.
S-a dus masa aia de oameni care își doreau din tot sufletul să se vaccineze ca să scape de teama că se vor îmbolnăvi (grav), sau care și-au dus de mână părinții, bunicii la vaccin, din aceeași teamă și dorință de a nu-i vedea că suferă, s-au dus cei care au dorit să plece sau să-și reia activitățile de dinainte (cât s-a putut), s-au dus cei care nu au avut teama că odată cu vaccinul li se vor implanta cipuri de către Bil Gheiț. Și gata.... De câteva săptămâni bune, România pare că a înfrânt pandemia (insert semnul victoriei ca în 89).
Nu mă înțelegeți greșit, vă rog! Mă bucur nespus că avem atât de puține cazuri pe zi și sper să rămânem măcar așa, la câteva zeci, dacă nu s-ar putea și mai bine. Însă mi se pare că am ieșit ca din pușcă și trăim într-o petrecere totală în timp ce un nou val de corona ne așteaptă după colț. Părem puțin rupți de realitate și îmbătați de un fals sentiment de siguranță.
Sunt țări care se confruntă iar cu o explozie a numărului de cazuri chiar dacă acolo autoritățile vaccinează pe bandă rulantă. Ce facem noi în schimb? Ne îmbătăm cu gândul că avem numai câteva zeci de cazuri zilnic și băgăm capul în pământ. Poate valul 4 o să treacă pe lângă noi și ne vor proteja tunelurile de sub Carpați.
Numărul de vaccinuri administrate zilnic a scăzut exponențial, nici măcar la un 50.000/zi nu a rămas, o valoare chiar bunicică dacă reușeam să o păstrăm, spitalele au rămas ca și până acum – adică nefăcute, plănuite doar pe hârtie, murdare, cu medici obosiți, cu proviziile alea donate de privați și, din când în când, cu câte-un mic incendiu.
Dar e ok! Nu vă faceți griji, România a înfrânt pandemia, nu mai avem nevoie de vaccinuri. Să le dăm pe toate, zic. Și așa vor expira prin frigidere dacă lucrurile vor continua să fie la fel.
”Campania a fost un succes, practic am oprit pandemia. Faptul că avem așa puține cazuri – nu mai avem un interes foarte mare pentru vaccinare”, a spus joi președintele Klaus Iohannis când a fost întrebat de ziariști despre încetinirea campaniei de vaccinare, după cum am citit într-un articol de pe G4Media.
Nu-i nicio problemă! Oricum ne pregătim să avem noi relaxări în doar câteva zile și de concerte în toamnă. Și așa am gestionat totul foarte bine și la toate sindrofiile de până acum intrarea s-a făcut doar pe baza adeverinței de vaccin. Dar asta e o altă discuție în care ar fi bine să nu intru acum.
Facem planuri de relaxare, dar nu marșăm și pe vaccinare pentru a ne asigura că într-adevăr, chiar avem toate motivele pentru a ne relaxa fără teama că din toamnă o luăm de la capăt. Chiar din contră: centre de vaccinare se închid pentru că nu mai au mușterii.
Această campanie de comunicare pentru vaccinare a fost tratată politic, sec, așa cum ni se tot transmitea anul trecut să păstrăm distanța socială în clipurile cu diverși medici.
Iar dacă la un segment de populație merg aceste comunicări seci, la altul e nevoie de altceva, de o schimbare de strategie.
Din punctul meu de vedere, ca această campanie de vaccinare să continue și chiar să ajungem la un procent suficient de mare pentru a stopa îmbolnăvirile, e nevoie ca autoritățile să vorbească fix pe limba celor care sunt reticenți.
Chiar dacă m-am săturat să mi se ducă banii din taxe pe prostii, aș fi de acord cu plata diverselor personaje cu care lumea rezonează.
Te uiți la Las Fierbinți – apropo, dacă cineva pe la guvern sau din hipsterii pe care și i-au luat pe comunicare s-ar uita pe niște rapoarte ar vedea că este cel mai urmărit program din România, așa cum am văzut acum câteva zile – păi hai să-i plătim pe Bobiță și Firicel și alte personaje pe acolo (nu mă uit, recunosc că vorbesc din ce am mai auzit), chiar dacă ar putea renunța toți influencerii la onorarii de data aceasta, și să le apară pe TV sau pe ecranele telefoanelor și să-i facă să înțeleagă că nu-i cipează nimeni.
Vrea lumea mici? Bun, replicăm ceea ce s-a făcut în sectorul 2 și prin țară – eventual îi faci foaie aluia de pune micii pe grătar cu impozit 0 pe anul viitor ca să știe de ce o face.
Ascultăm în continuare manele, deși am crezut că le-am lăsat în liceu. Foarte bine, gusturile nu se discută. Du-te la maneliști să-ți facă melodii despre vaccin. E în interesul lor să reînceapă concertele. Dacă nu vor pe gratis, plătește-i, pune-i să cânte la următoarea ta sindrofie electorală.
Du-te la nivel de comunicare la nivelul omului și vorbește pe limba lui, nu cu doctori în niște clipuri sterile.
Și cel mai important: du-te cu vaccinurile la sate, nu le ține la oraș și mai ales, nu-i mai pune pe ei să vină după ele la oraș. Asta n-o să se întâmple pentru că guess what: nu au cu ce să vină la oraș și nu o vor face pentru un vaccin despre care au auzit oricum că-i poate omorî sau cipa ca să-i urmărească cineva.
Vorbește cu primarii, vorbește cu preoții – e cazul de niște reciprocitate pentru toate lucrurile alea care au fost privite cu indulgență în acest an jumătate de pandemie, transformă-i pe ei în avocații tăi pentru a convinge lumea.
Altfel tot ce s-a realizat până acum se va pierde.
